Hrana ta zilnica!

18 MAI

Osea 1.1-11

Profeţia lui Osea, contemporan cu Isaia, ne poartă în perioada cărţii 2 Impăraţi, înainte de strămutări. Ea se adresează mai ales celor zece seminţii (numite adesea Efraim, după numele celei aflate în capul şirului), care s-au cufundat în idolatrie mai repede decât Iuda.

Întinat prin idolii săi, necredincios legământului cu Dumnezeul său, Israel este reprezentat prin femeia necurată pe care profetul este invitat s-o ia de soţie, înseşi numele copiilor săi exprimă condamnarea (comp. cu Isaia 8.1-4; precizăm că, în aceste capitole, verbele „a curvi", „a se prostitua" sau expresia „a comite adulter" semnifică părăsirea lui Dumnezeu şi alipirea de idoli). 

Israel însuşi a rupt relaţiile care-1 uneau cu Domnul. Totuşi, versetul 10, citat de Pavel în Epistola către Romani, ne arată că fărădelegea lui Israel a avut o consecinţă neaşteptată şi minunată: credincioşii, „nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni", sunt numiţi de atunci „fii ai Dumnezeului celui viu" (Romani 9.24-26). Dumnezeul acesta viu devine Tată. Sentinţa „Lo-Ami" pronunţată asupra Israelului vinovat a fost urmată de chemarea unui popor ceresc, o familie, care se bucură cu Dumnezeul său şi Tată de o legătură indisolubilă, căreia nici chiar păcatele noastre nu-i pot aduce vreo atingere (1 Petru 2.10).