25 MARTIE
Proverbe 28.15-28
A căuta să împaci calea largă şi uşoară a propriei voinţe cu calea îngustă a ascultării de Domnul înseamnă a avea o umblare întortocheată, iar aceasta sfârşeşte cu un eşec sigur (v. 18). Scopul pe care-1 urmăreşte un om, fie că este de a se îmbogăţi (v. 20), fie că este pur şi simplu de a câştiga o bucată de pâine (v. 21), constituie pentru el o ocazie (şi o scuză!) de a comite fărădelegi.
«Scopul scuză mijloacele», auzim spunându-se! Ce contrast faţă de Omul desăvârşit!
In pustie, El a respins propunerea Ispititorului de a-Şi procura pâinea în alt fel decât primind-o de la Tatăl.
Versetele 22-27 arată cum prudenţa oamenilor conduce în diverse domenii la calcule greşite: pare mai iscusit să-ţi linguşeşti aproapele decât să-1 mustri, dacă vrei să-i câştigi favoarea (mai târziu însă vei observa că a rezultat tocmai invers - v. 23); înainte de a da altora, «bunul simţ» te povăţuieşte să te asiguri că ţie însuţi nu-ţi va lipsi nimic, iar unii ajung chiar până la a vorbi despre o «caritate bine planificată»! Promisiunea din versetul 27 pune însă binele nostru în legătură cu generozitatea noastră. Dumnezeu Se angajează să Se îngrijească de nevoile acelora care vor fi făcut dovada deopotrivă a dragostei şi a încrederii în El (Psalmul 41.1-3).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu