In ultimii ani sarbatoarea Invierii Domnului Isus o petrec alaturi de familie in Timisoara, insa nu pot sa nu ma gandesc la cei dragi; mama, tata, fratii si nepotii.Viata insa ne-a rasfirat pe fiecare in coltul lui, insa sarbatoriile ca "acasa", parca nu sunt nicaieri.
Unul din frumoasele obiceiuri ale fratelui meu cel mic Beniamin, este ca in fiecare an in prima zi a invierii, dis de dimineata pana nu se trezesc oamenii, urca sus pe un deal deasupra satului, acolo unde este de fapt si cimitirul, isi ia trompeta cu el si canta imnul invierii,
" HRISTOS A INVIAT DIN MORTI"
Oridecate ori ascult nu pot sa nu las o lacrima....
Ma gandesc cum va fi cand auzim trambita care va invia pe cei morti, iar pe cei vii impreuna cu ei ne va ridica la cer...?
Mareata zi va fi!!!
Ajuta-ne Doamne sa fim pregatiti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu