Versetul zilei

21 octombrie 2014

Hrana ta zilnica!

21 OCTOMBRIE
Ieremia 38.1-13

Căpeteniile, exasperate, se ridică împotriva lui Ieremia, acuzându-1 că a ţinut discursuri exagerate, menite să slăbească rezistenţa morală a poporului, şi obţin de la împărat aprobarea de care au nevoie pentru a-1 arunca într-o groapă unde îşi propuseseră să-1 lase să moară.
 Ce cumplită este mizeria omului lui Dumnezeu în această fântână murdară şi mocirloasă! 
El însă II cheamă pe Domnul şi primeşte acest răspuns preţios: Nu te teme" (citiţi Plângeri 3.52-57). Scăparea este pregătită. Dumnezeu Se îngrijise de instrumentul pentru aceasta: cineva care nu făcea parte din popor, un slujitor negru de la palat, pe nume Ebed-Melec (el ne face să ne gândim la tânărul de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-1 salva pe Pavel: Fapte 23.16). Cum Zedechia era influenţabil şi spre bine şi spre rău, el se lasă înduplecat, iar acum asistăm la operaţiunea dificilă de a-1 scoate pe Ieremia din groapa cea întunecoasă, faptă care scoate în evidenţă devotamentul lui Ebed-Melec.
Acuzat pe nedrept, bătut şi aruncat în groapă, Ieremia este în special aici o imagine a Domnului Isus. Sfârşitul v. 6 ne poartă cu gândul la Psalmul 69.2: „Mă afund în noroi adânc şi nu este loc de pus piciorul..." - imagine a suferinţelor şi a morţii Domnului Hristos", în timp ce v. 13 poate fi asemănat cu începutul Psalmul 40, privind învierea Lui: „M-a scos din groapa pieirii, din noroiul mocirlei...".

20 octombrie 2014

Ospat nu din cauza mesei, ci din cauza inimii tale multumitoare!


 Ne aflam intr-o perioada a anului in care majoritatea serbeaza ziua roadelor sau ziua multumirii, fie in biserici, fie o sarbatoare a orasului.
Nu stiu de ce trebuie sarbatorita o zi anume, deoarece multumire si recunostinta trebuie  sa Ii aratam in fiecare zi lui Dumnezeu, nu doar intr-o zi anume, dar cred ca pe tema aceasta se poate vorbi mult.
Multumirea! 
Vorbim de o sarbatoare pentru care se face atata fast, insa nu stiu cati avem aceasta sarbatoare in suflet, cati sarbatorim  cu adevarat dintr-o inima curata? Intr-o lume atat de nemultumita, organizam totusi ziua multumirii. Oare multumirea aratata lui Dumnezeu doar in cele 2-3 ore in care este organizat acest eveniment, este indeajuns?
Organizam o zi a multumirii, dar oare chiar suntem multumiti?
Zilnic aducem tot felul de comentarii si epitete la adresa alesilor din fruntea tarii, cartim despre situatia economica a tarii in care ne aflam, cartim de salariul pe care il avem, suntem nemultumiti de masina cu care circulam, nu ne mai ajunge spatiul in care locuim, cartim la durerea de spate sau de stomac pe care o avem, suntem nemultumiti ca vecinul are... si noi nu, suntem nemultumiti de comportamentul copiilor, al sotiei, poate al sotului, al soacrei, al norei, s.a.m.d., insa cu toate acestea sarbatorim ziua multumirii si ne prefacem ca suntem multumiti.
 Oare nu suntem farisei uneori?
Nu vorbesc in dreptul nimanui, imi vorbesc in primul rand mie. Nu judec pe nimeni, insa ma judec si ma cercetez eu insumi, iar daca fiecare am privi in interiorul nostru si ne-am face o cercetare a ultimei luni, poate chiar saptamani, am gasi cel putin 2-3 nemultumiri in inima noastra, daca nu chiar mai multe.
Pavel spune:
"Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos". Facem acest lucru?
Multumim Domnului si-atunci cand  durerea din trup ne apasa uneori? Multumim si-atunci cand masina da semne de oboseala, o duci la service iar cei de-acolo iti spun o suma ca nu mai sti sa gasesti nici macar iesirea? Multumim noi oare cand vine seful si ne-anunta ca suntem pe lista disponibilizatiilor...? Multumim noi oare si cand ne taie seful cateva sute din salar? Multumim noi oare si-atunci cand vecinul isi ridica o casa impunatoare langa noi?
Exemplele ar putea continua, insa cu cat le-as scrie mai mult, cu-atat mai mult am realiza ca sarbatoarea multumirii a devenit doar o rutina si nu este o virtute a noastra.
Sunt momente in care viata noastra o ia razna, cand parca toate corabiile se ineaca, cand nu merge bine nici un lucru, si totusi suntem indemnati de  Scriptura sa fim multumitori.
De ce sa fim multumitori?
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.(1 Tes.5:18) 
Iata de ce trebuie sa fim multumitori in toate, pentru ca este voia lui Dumnezeu!
 Cred ca, multumirea din inima noastra este semnul recunostintei fata de bunatatea lui Dumnezeu.
Faptul ca avem cele de trebuinta si intotdeauna, mai mult decat cele necesare este o binecuvantare a lui Dumnezeu si pentru asta trebuie sa fim multumitori.
Deseori ma surprind eu singura( pe mine) avand o privire incruntata. Ma intreb, daca s-ar uita cineva in acel moment la mine, expresia fetei mele arata multumire? Cu siguranta, NU!
Nu putem vorbi de recunostinta si de multumire avand  o fata posomorata. Incotro te uiti si iti intorci privirea vezi oameni care, mai de care tristi, incruntati si suparati, ori expresia fetei arata ca nu ne incredem pe deplin in Dumnezeu.
La urma urmei a fi multumitor nu este un dar de la Domnul ci este o alegere a mea personala.
Aleg sa ma incred in EL, si sa-I fiu multumitor in toate. De ce? Pentru ca stiu ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu, si mai mult de-atat stiu ca aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la viata mea, fie ca sunt in belsug, fie ca sunt in saracie.
Dar pot oare sa accept acest lucru?  Da!
Chiar daca este greu, este un lucru pe care trebuie sa il invat sa-l fac, iar in acest sens trebuie ca fiecare din noi sa ne autodisciplinam.
Cand vom reusi sa facem acest lucru, atunci rezultatul  si efectul multumirii va fi vazut de cei din jurul nostru.
Multumirea nu este o stare a sufletului care trebuie declarata, ci este o stare a sufletului manifestata. Cand sunt multumitor, sunt bucuros, si asta se poate vedea pe chipul meu, se poate vedea prin tot ceea ce fac. Si...mai este un mod prin care putem recunoaste un om multumitor, "cantecul".
Un om care este multumitor, acela Il lauda pe Domnul neincetat. 
"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte! 
Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”
 
"....dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat"
Ospat, nu din cauza mesei, ci ospat din cauza inimii mele multumitoare!






Hrana ta zilnica!

20 OCTOMBRIE
Ieremia 37.1-21

Capitolul 37 ne readuce în vremea lui Zedechia. Mai bine intenţionat, dar cu mult mai slab decât predecesorul său, acest împărat rămâne la fel de surd la toate cuvintele Domnului. Aceasta însă nu îl împiedică (ca în cap. 21) să-1 consulte pe Ieremia şi să ceară mijlocirea lui. Prea adesea suntem înclinaţi mai degrabă să aducem cereri Domnului, în loc să ascultăm ceea ce El doreşte să ne spună, dar, dacă dorim ca El să răspundă la rugăciunile noastre, pentru aceasta trebuie să începem prin a-L asculta
 (loan 15.7).
Pentru moment, evenimentele păreau să infirme cele vestite de profet. In loc să ia Ierusalimul, caldeenii, ameninţaţi de armata egipteană, ridică asediul şi pleacă. Cetatea părea salvată, dar Domnul îi aminteşte lui Ieremia că aceasta era doar o situaţie provizorie. 
Profetul doreşte să profite de situaţie pentru a părăsi cetatea condamnată, dar este recunoscut şi adus înaintea căpeteniilor sub acuzaţie de trădare. Pe vremea lui Ioiachim, căpeteniile păreau mai bine intenţionate decât împăratul (cap. 36.19); sub Zedechia a fost însă invers: în timp ce căpeteniile l-au bătut şi l-au întemniţat pe Ieremia, împăratul se îngrijeşte să aibă o întâlnire secretă cu el şi apoi îi uşurează condiţiile captivităţii sale.

19 octombrie 2014

Bucurie, atat in cer cat si pe pamant!

Indiferent de vremurile pe care le traim, iata ca Dumnezeu lucreaza si astazi si mantuieste, iarta si elibereaza suflete.
Astazi, alaturi de noi s-a bucurat cerul intreg pentru ca 68 de suflete au incheiat legamant cu Domnul, din care 4 persoane au fost botezati acasa, din motive de sanatate.
Ca o concluzie la ceea ce am vazut azi, pot spune ca botezul de astazi a fost o reintregire a multor familii. Acolo unde au fost mantuiti doar copiii, astazi Domnul a adus si parintii pe acelasi drum, acolo unde au fost parintii pe cale, azi au venit si copiii. Au fost botezati frati  si surori de corp impreuna si Dumnezeu a schimbat multe vietii. Nu pot decat sa-I multumesc Domnului si mai mult de atat, ma rog ca El sa-i tina sub protectia Sa si sa le dea biruinta in toate luptele pe care le vor avea de dus de acum incolo. 


Hrana ta zilnica!

19 OCTOMBRIE
Ieremia 36.16-32

L-am lăsat pe Baruc şezând în mijlocul căpeteniilor lui Iuda, citindu-le cuvintele Domnului. Înspăimântaţi, aceşti oameni „s-au uitat unul la altul" (v. 16). Problema le părea prea gravă, încât să nu-i vorbească despre ea împăratului. Acesta, ţinut la curent, porunceşte să i se citească şi lui acel sul înspăimântător. 
Remarcăm că nu ni se face cunoscut conţinutul sulului nici în timpul scrierii lui, nici cu ocazia celor trei citiri ale sale, dar putem să ne gândim că din el făcea parte cap. 25 al acestei cărţi (comp. v. 1 şi 29 din cap. 36 cu v. 1 şi 9 din cap. 25).
După ce ascultase un timp, cu mânie crescândă, împăratul pune mâna pe sul, îl taie şi îl aruncă în foc. Aşa înţelegea el, în nebunia lui, să scape de judecată, dar, odată cu sulul, el nu a putut distruge nici măcar un singur cuvânt din cele scrise în el, pentru că, la porunca Domnului, un altul urmează să-1 înlocuiască pe acesta, în care sunt adăugate încă „multe cuvinte asemenea lor" (v. 32). 
Împăratul şi-a atras însă asupra capului său, prin aceasta, o pedeapsă suplimentară
 (v. 30,31; Proverbe 13.13).
Şi cât de multe persoane nu dispreţuiesc astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, fără să mai fie necesar să imite gestul peste măsură de îndrăzneţ al lui Ioiachim...! (Psalmul 50.17; 1 Ioan 4.6).

18 octombrie 2014

Botez Elim Timisoara

Maine, 19.10.2014, incepand cu ora 8.30 cand incepe ceasul de rugaciune iar apoi continuand cu botezul Noului-Testamental, sunteti asteptati sa luati parte la acest serviciu de inchinare.
Serviciul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/
Va asteptam cu drag!

Unul trist, unul bucuros! Tu cum esti?

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
„Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
  Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

 Marcu 10:17, 21-22  
 Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.
Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut.
 În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie....
Fapte 8:30-39   
Iata doua texte care relateaza despre doi oameni care L-au intalnit pe Dumnezeu. Mi-a venit acum in minte serviciile de evanghelizare care se tin fie la biserica, fie in diferite locatii.Nu mai departe acum cateva ore auzeam un promo la Radio Vocea Evangheliei, care anunta in aceasta dupa-amiaza un serviciu de evanghelizare in aer liber, avand  drept scop  "multumire" pentru toate roadele pe care Dumnezeu ni le-a daruit, insa de data aceasta biserica a iesit dintre ziduri si a ales acest serviciu de evanghelizare in aer liber, in P-ta Traian, pentru cei care cunoasteti Timisoara. 
Este o ocazie minunata pentru noi crestinii, de a-L prezenta pe Isus in fata acelor oameni care nu agreeaza  ideea de a intra intr-o biserica, si mai mult de atat este o ocazie minunata si pentru acesti oameni de a-L intalni pe Hristos.
Si tanarul bogat, si famenul etiopean au avut aceasta ocazie, insa daca ne uitam atenti la text vedem doua atitudini diferite.
Tanarul era de altfel un om foarte religios care  tinea si pazea toate poruncile, si nu cred ca i-a trecut vreodata in minte ca s-ar putea sa nu aibe parte de viata vesnica. Din contra, cred ca era foarte convins ca va mosteni viata vesnica si de fapt cred ca intrebarea lui catre Isus a fost mai mult din dorinta de a-i confirma si Isus, ca el a implinit tot ce i s-a cerut.Insa  cred ca raspunsul lui Isus a fost socant pentru el, 
"iti lipseste un singur lucru".
Cum...? Mie care pazesc din pruncie toate poruncile, eu care le cunosc de mic copil...? Mie..?
Da, zice Isus. Tie iti lipseste un singur lucru. Chiar daca cunosti, chiar daca le pazesti, nu este suficient. Du-te vinde tot, da la saraci si-apoi vino si urmeaza-ma!
Ori acest lucru l-a intristat foarte mult. Inima lui era legata de bogatiile pe care le-a strans si nu putea face acest lucru. Cuvantul ne spune: "mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot"
S-a intalnit cu Hristos...dar a plecat intristat.
 In cel de-al doilea text, il avem pe famenul care a plecat si el in cautarea lui Hristos, a venit pana la Ierusalim sa se inchine. Nu stiu ce a gasit acolo, nu stiu ce a simtit cand s-a inchinat, insa cred ca starea sufleteasca a lui era la fel si la intoarcerea spre casa, asta pana s-a intalnit cu Filip.
A fost atat de dornic sa afle mai mult, incat l-a chemat pe Filip in carul sau si i-a cerut sa ii explice ceea ce citea.  Famenul acesta a ascultat si a inteles ca are nevoie de mantuire ca asa va putea mosteni viata vesnica. Crezand ceea ce i-a spus Filip, a cerut sa fie botezat. Cuvantul ne spune:
"famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie...."
Doi oameni cu acelasi scop, insa atitudini diferite.
Unul intristat, unul bucuros!
Amandoi l-au intalnit pe Hristos, insa doar unul a plecat cu Hristos in inima.
Poate ca si tu dragul meu, ai avut aceasta ocazie sa-l intalnesti pe Hristos, fie ai fost chemat la o seara de evanghelizare, fie ca ai avut ocazia sa citesti o carte despre El, poate chiar in acest moment, pe acest blog citesti despre Isus Hristos, pentru ca, prin ceea ce scriu eu aici am acest scop, de a-L prezenta pe ISUS HRISTOS ca FIUL lui DUMNEZEU, si cine crede acest lucru va avea viata vesnica impreuna cu El.
Cuvantul spune:
Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3:23-24
In aceasta categorie intri si tu dragul meu, si tu ai pacatuit, de-aceea ai nevoie de mantuire.
Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.
Fapte 10:42-43
Crezi tu aceste cuvinte?
"Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” 
 Ioan 3:36
Care este atitudinea ta in fata acestor cuvinte?

Hrana ta zilnica!

18 OCTOMBRIE
Ieremia 36.1-15

L-am cunoscut deja pe Baruc, secretarul şi prietenul credincios al lui Ieremia (cap. 32.12). Numele lui înseamnă „binecuvântat". Deşi provenea dintr-o familie nobiliară - fratele lui, Seraia, „era mai-mare peste locul de odihnă al împăratului" (lit. „prinţ al odihnei"; cap. 51.59) - el alesese mai degrabă tovărăşia profetului întemniţat, urât şi dispreţuit, în locul celei a prinţilor, la care avea drept prin naştere. 
El ne face să ne gândim la Onisifor, fratele devotat care 1-a vizitat pe Pavel în închisoarea din Roma, cu privire la care apostolul avea să-i scrie lui Timotei: „deseori m-a înviorat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu - şi tu ştii mai bine decât alţii cât de mult a slujit el în Efes" (2 Timotei 1.16-18). Baruc a fost şi el întotdeauna gata să slujească, cu toate riscurile pe care le implica aceasta. Să admirăm şi noi - şi totodată să dorim să avem - acest zel minunat al dragostei, deopotrivă pentru Dumnezeu, pentru slujitorul Lui, cât şi pentru poporul Lui. Aici este vorba de a scrie, după dictarea întemniţatului Ieremia, înseşi cuvintele lui Dumnezeu (comp. cu Romani 16.22), apoi de a le citi, în ziua de post, în auzul întregului Iuda. 
Un ascultător numit Mica, deosebit de atent, s-a grăbit să le înştiinţeze pe căpetenii, iar acestea l-au convocat pe Baruc pentru a le oferi şi lor o audiţie specială a conţinutului acelui sul.