Versetul zilei

31 ianuarie 2017

Izvor in pustiu!

 El preface râurile în pustiu şi izvoarele de apă în pământ uscat, ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.  Tot El preface pustiul în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape. Ps.107:33-35
 
 Placut lucru este sa vezi pustiul transformat in iaz, dar cat de neplacut este sa experimentezi pustiul...?! 
De fapt, cui ii place sa traverseze pustiul? 
Acolo nu gasesti nimic placut, si nici nu este un loc prielnic pentru a calatori, daramite pentru a locui. Lipsa sursei care da viata, duce la moarte, iar apa este sursa vietii.
 Nu conteaza cine suntem, nu conteaza cati bani avem, nu conteaza pozitia sociala, nu conteaza nici macar pozitia geografica, pentru ca atunci cand Domnul vrea si cand hotaraste, 
"El preface râurile în pustiu" si "tot El preface pustiul în iaz". 
Nu stiu unde te gasesti astazi, poate esti pe munte sau poate esti in vale, poate te afli in mijlocul pustiului si esti la capatul puterilor, aminteste-ti ca exista Cineva care poate transforma pustiul intr-un loc plin de izvoare.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!  

Calendar 2017!

Oh...cat adevar!
Am gasit aceste randuri scrise pe pagina unui grup crestin. In aceste randuri, din pacate se regasesc multi crestini ai zilei de azi, de-aceea le-am preluat si as dori sa meditam fiecare la ele. 
Nu cumva ne regasim si noi printre lunile care se scurg de-a lungul anului? 

JURNALUL UNEI BIBLII

IANUARIE-  Se anunța un an foarte aglomerat. Cei mai mulți din familia au hotarat sa ma citeasca, zilnic tot timpul anului. M-au ținut ocupat timp de doua saptamani, acuma m-au şi uitat deja.

FEBRUARIE-  Ieri am fost ştearsa de praf. Proprietarul meu m-a folosit cateva minute, saptamana trecuta. A avut un schimb de cuvinte cu cineva şi a cautat nişte versete sa-l contrazica.

MARTIE-  Prima zi a lunii am fost foarte ocupat. Proprietarul a fost ales ín comitetul bisericii, chiar m-a adus cu el ín biserica pentru prima data anul acesta, de Paşti.

APRILIE-  Bunicul a venit ín vizita la noi. M-a citit timp de vreo ora. Se pare ca se gandeşte mai mult la mine acum, decat o facea cand era tanar.

MAI-  Am cateva pete verzui pe pagini. Au pus la presat cateva flori de primavara íntre paginile mele.

IUNIE-  Arata ca o carte de ínsemnari. Mi-au burdusit paginile cu taieturi de prin ziare, fermoare de croitorie si cupoane.

IULIE-  Azi m-au pus in geamantan. Cred ca suntem ín vacanța. Aş fi stat mai bucuros acasa, decat sa stau aici, ínghesuit printre lucruri tot timpul lunii.

AUGUST-  Ma aflu ín geamantan.

SEPTEMBRIE-  Sunt din nou la locul meu pe raft. Am o serie de tovaraşi, o carte de poveşti şi cateva broşuri cu desene. Doamne, cat aş vrea sa fiu citita, macar cat l-e citesc pe ele.

OCTOMBRIE-  M-au folosit puțin astazi. Unul dintre ei este bolnav. Chiar acuma m-au lustruit şi m-au pus pe masa, la mijloc. Cred ca vine la ei Pastorul.

NOIEMBRIE-  Sunt din nou la locul meu vechi. Au cautat pentru cateva momente cateva cupoane din ziare, printre paginile mele. Unul dintre copii a íntrebat :"Asta-i o carte de mazgalit ?".

DECEMBRIE-  Se pregatesc cu toții de craciun. Aşa ca ín curand nu o sa ma mai vad dintre cutiile de cadouri şi hartie de ímpachetat.
....si uite-asa a trecut anul!
"Ai grija sa nu fi tu proprietarul acestei
   BIBLII" !!!

29 ianuarie 2017

Dragostea curata!

Intr-o zi am ascultat un mesaj al fratelui Vladimir Pustan. Știu că în ziua aceea, l-am auzit spunand această întâmplare si țin minte că am plâns. Astăzi am dat de ea, scrisă de cineva pe faccebok. Am preluat-o pentru că mi-a sensibilizat inima iarăși.
Ce este adevarata dragoste? Mai exista? 
Cu siguranta!!!!

„Am fost rugat să particip la o cununie ca să ţin locul unui coleg păstor plecat în America.M-am dus necunoscând pe nimeni şi fără nici o tragere de inimă pentru că nu era sectorul meu şi trebuia să fac ceva ce nu-mi plăcea.Nu ştiam că Dumnezeu voia să îmi dea o lecţie deosebită în seara aceea.
 Eram în biserică, la amvon, când au venit mirele şi mireasa.Nu îi cunoşteam,localitatea aceea fiind departe de casa mea.A intrat ea prima, la braţ cu tatăl ei, care a dus-o până în faţa altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cât de pocăit sau de înţelept aş fi fost în slujba mea de pastor. Cu toate că nu aveam voie să mă uit astfel, stăteam cu ochii holbaţi la ea cu groază şi oarecum cu repulsie.Nu avea decât jumătate de obraz,cealaltă parte era strâmbă iar la un ochi nu se vedea decât albul, fiind întors în orbită. N-am ştiut ce să cred în clipa aceea, iar când a intrat mirele am devenit şi mai confuz. A venit însoţit de mama lui la altar, un mire frumos – aşa băiat frumos nu mi-a fost dat să văd până atunci. Am făcut slujba, dar n-am putut să o fac bine.I-am declarat soţ şi soţie.El i-a tras voalul de pe faţă, a sarutat-o şi i-a lăsat voalul pe spate.Nu îmi puteam desprinde ochii de la ei. Deşi o parte dintre cei prezenţi ştiau,eu nu ştiam.
 M-au invitat la masă: „Doar puţin frate Pustan, eşti aşa departe şi trebuie să mănânci ceva". M-am aşezat lângă tatăl miresei şi gândindu-mă că mireasa trebuie să fie teribil de bogată, i-am zis :”Frate, e o nuntă frumoasă, superbă cu aşa lucruri frumoase aranjate pe mese. Dumneavoastră aţi organizat nunta? "
 El mi-a răspuns :”Nu, frate Pustan, că noi suntem săraci lipiţi pământului. Mirele a făcut totul. Ei sunt bogaţi.”
Am simţit că mă prăbuşesc. Zic:”Ce s-a întâmplat cu fata dumneavoastră?” Voiam să ştiu dacă din naştere a fost aşa. Atunci au început să-i curgă lacrimile şi să-mi povestească :”Eu i-am făcut asta. Nu a fost fată mai frumoasă în cartierul nostru, poate nici în oraşul nostru, ca ea.Când a avut 6 ani soţia s-a despărţit de mine, a plecat. Eu nu am vrut să mă recăsătoresc, ci am rămas cu fata ca să o cresc, singura mea bucurie. În urmă cu un timp oarecare, pe când era ultimul an de liceu, a venit într-o seară la mine şi mi-a spus :” Tată,sunt plină de bucurie şi te rog frumos să mă ierţi dacă am întârziat. În seara asta, tată, am fost la biserică şi Dumnezeu mi-a vorbit în mod special. Începând de astăzi eu vreau să fiu copilul lui Dumnezeu.”
Furios, i-am răspuns :”Cu mâna mea te-am făcut, cu mâna mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne-a mai făcut nimeni de ruşine casa. Te-am crescut până acum şi mi-am sacrificat viaţa; m-aş fi putut recăsători dar n-am făcut-o din cauza ta. Pentru că am vrut să fie aşa cum vreau eu să fie".
 Mă şi gândisem la copilul unui prieten de-al meu cu care s-ar fi potrivit fata mea, om cu care făcusem armata împreună, vecin de-al nostru, om cu dare de mână. De atunci am început să o bat sistematic. Ea mi-a răspuns:”Tată, eu de Dumnezeu nu mă pot lăsa. Am investit tot ce am avut în El. Ţie ţi-a rămas doar dragostea de fiică. Lui I-am dat tot restul iubirii mele şi nu am cum să fac negoţ cu tine. Tată, nu că nu vreau să mă las de Dumnezeu, dar nu mă pot lăsa de El ! "
 Într-o seară, fiind mai beat ca de obicei, am trântit-o jos şi am lovit-o cu pumnii, nu ştiu exact câţi pumni i-am dat, după aceea cu bocancii în gură şi în cap. Au scos-o vecinii din mâinile mele şi au dus-o la urgenţă . Când m-am trezit din beţie era la reanimare. Când am intrat în salon, toţi medicii şi asistentele s-au uitat la mine şi mi-au reproşat :"Ieşi afară brută. Puşcăria să te mănânce. Nu i-am putut salva nici ochiul nici jumate din obraz. A rămas paralizată. Cu un ochi nu o să mai vadă niciodată . Le-am zis : " Va rog frumos să-mi daţi voie să mă duc la ea, să o întreb dacă m-a iertat " .
 Era toată înfăşurată în bandaje şi i-am spus:''Mă poţi ierta?'' Ea mi-a răspuns:''Tată vorbim mai târziu că acum îmi e somn.'' M-am dus din nou la ea şi am întrebat-o:''Mă poţi ierta?'', iar răspunsul ei a fost : "Tată,Isus Hristos şi-a dat viaţa pentru mine. De luni întregi postesc să te văd întors la Dumnezeu şi am zis că pot să îmi pierd viaţa aceasta, să pierd ce am mai bun, dar tatăl meu să fie cu mine în cer. Am auzit că n-o să mai văd cu un ochi, dar nu-i nimic, slavă Domnului, am mai rămas cu unul. Nu te îngrijora, o să vezi că o să fie bine."
 M-am prăbuşit în poala crucii lui Isus Hristos şi mi-am întors şi eu viaţa spre Domnul. Dumnezeu mi-a mântuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan, nu-i vindecată decât în seara aceasta. Pentru că luni de zile m-am gândit la ce aduc eu în faţa oamenilor acum, un rebut de fată, care nu mai are obraz. Cine se va căsători cu fata mea?Ce viitor mai are ea ? "
 După ce tatăl mi-a povestit toate acestea, atât de mult l-am iubit pe mire, că m-am dus la el şi l-am sărutat. L-am întrebat : " Ce ai văzut în ea ? ", el mi-a răspuns : " Frate Pustan, tu nu vezi cum străluceşte faţa ei? Nu îmi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine şi pleacă, frumuseţea adevărată este frumuseţea sufletului,a unui suflet dedicat lui Dumnezeu. Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodată ."
Dacă Dumnezeu a sădit Duh Sfânt în voi sunteţi cele mai frumoase fiinţe de pe pământ."

27 ianuarie 2017

Ganduri care ne pun pe ganduri!

Datorita tehnologiei din ziua de azi, avem posibilitatea sa citim mult in diferite locuri, iar daca stam si bine cu memoria, acumulam de-a lungul timpului multe ganduri frumoase.
Am cules cateva si chiar e bine sa meditam la ele.

”Nu lasa ca fericirea ta sa depinda de lucruri pe care intr-o zi s-ar putea sa le pierzi. Odata cu pierderea lor, iti vei pierde si fericirea”

”Renunta la nimicuri care te tin captiv, renunta la orice  pentru Dumnezeu, dar nu renunta la Dumnezeu pentru orice nimic. De fapt, la DUMNEZEU nu renunta pentru nimic”

”Spre orice te indrepti gandeste-te ca nu exista decat un singur pas , pasul urmator!”

”Invata sa scrii durerile pe nisip, si bucuriile pe stanca. Stanca nu va fi luata de apa niciodata.”

”Pentru a ierta nu astepta justificari si nici sa ti se ceara iertare. Pur si simplu, IARTA”

”In loc sa vorbesti o mie de cuvinte, mai bine unul singur care sa aduca pacea”

”Cand pornesti la un drum greu, crede ca poti si vei fi deja la jumatatea lui”

”Afla cine esti si nu accepta ceea ce nu esti”

”Tot ceea ce faci pentru Dumnezeu este o investie durabila. Restul...lucruri pieritoare”

”Nu te gandi ca nu reusesti, gandeste-te la toate ocaziile pe care le pierzi daca nu incerci”

”Nu spune ”este timp” sau ”data viitoare” pentru ca exista si conceptul ”prea tarziu”!


26 ianuarie 2017

Cor Elim Timisoara - misiune zona Bucovinei!

In amintirea vremurilor de demult!
In vara am fost in misiune in zona Bucovinei cu corul bisericii. Am avut un timp binecuvantat si in slujirea pe care am facut-o, dar si prin locurile pe unde am mers si am vizitat.
 Bucovina este o zona minunata!
Astazi am dat de o inregistrare pe youtube, nu stiu cine a postat dar ii multumesc.

23 ianuarie 2017

Un gand!

”Pe Dumnezeu il gaseste doar cine-L cauta si totusi,  TOTI il gasesc pe Dumnezeu chiar daca nu-L cauta. Diferenta este ca unii il gasesc intr-un singur moment din viata...atunci cand sunt la capatul puterilor”
O noapte binecuvantata si linistita in bratul Domnului!

Pacatul mandriei

Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! 
Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.
Ps.19:13
De-atatea ori am auzit acest verset sau l-am citit in Scriptura, insa nu stiu cati dintre noi l-am luat in dreptul nostru? 
Personal, recunosc ca tot timpul m-am gandit la David cand il citeam, m-am gandit la sinceritatea lui, dar niciodata n-am fost sincera eu cu mine insumi. Aseara, auzind acest verset l-am pus in dreptul meu si in lumina Cuvantului, sa stiti ca am gasit in viata mea acest pacat.
Mandria un pacat atat de mare, dar trecut cu vederea atat de usor.
 Care dintre noi recunoastem ca suferim de mandrie? Niciunul! 
Bineinteles ca suntem prea mandri sa recunoastem acest lucru. Ne gandim ca doar bogatii sunt mandri, ei au cu ce se mandri, noi n-avem bogatii, insa  mandria nu sta in bogatie, si nici nu este un pacat de care sa scapi asa usor.
Cand a zis David Domnului sa-l fereasca de acest pacat a si motivat de ce...
sa nu stapaneasca.
Mandriei nu-i place sa fie si ea undeva asa....”la gramada”, ea vrea sa fie suverana pe inima noastra.
Devenind suverana si stapana, are ea grija sa atraga si altele dupa ea.
Mi-am amintit de Lucifer. Pacatul care l-a indepartat de Dumnezeu arucandu-l jos, a fost pacatul mandriei, pe urma au venit restul.
Poate te intrebi unde este pacatul mandriei in viata ta?
Inaltarea de sine oare nu are leagatura cu acest pacat? Sunt mai bun decat...”cutare”!
 De-aici pornesc celelalte, ajungem sa vorbim de rau, sa dispretuim, sa privim de sus pe cel de langa noi, clevetim, cautam slava noastra mai mult. Oare nu ne gadila urechile cand suntem complimentati de cineva, cand ni se da dreptate, cand ni se spune ca suntem extraordinari?
Cu siguranta ne simtim bine si am fi farisei sa spunem ca nu, dar de la acest sentiment la mandrie...nu este decat un pas. 
Cred ca e bine sa avem fiecare in rugaciunile noastre acest verset:
Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! 
Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.