Fiti binecuvantati!

Daca esti ascuns cu Hristos in Dumnezeu, oricat de mare ar fi valul de probleme din viata ta, nu te va invinge, pentru ca DUMNEZEU ESTE SUVERAN!

O ZI PLINA DE HAR!

Frica de moarte!

După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”

Ca sa ai viata,  prima data trebuie sa mori!

Dintotdeauna crestinii au fost prigoniti si-n arenele romane au murit torturati, schingiuiti, obligati  sa se lupte cu fiarele salbatice, supusi la chinuri groaznice si greu de imaginat de mintea noastra, insa nimic nu le-a clintit credinta lor in Hristos. 

Moartea nu i-a speriat, din contra ei erau fericiti ca raul pe care acestia il vor face, era de fapt cel mai mare bine, ei incepeau adevarata viata cu Hristos.

Omul este supus mortii si indiferent ca suntem crestin sau nu, intr-o zi toti trebuie sa infruntam moartea.  Unii mor prigoniti, altii mor din alte motive, boala, accidente, etc. Cei care mor prigoniti, mor  deplin constienti de acest lucru si accepta cu tarie, acestia fiind numiti eroii credintei. Cei care mor in accidente nici n-au timp sa realizeze ce se intampla, pentru ca moartea survine  fulgerator, iar pentru acestia din pacate, nu exista sansa de a-si revizui relatia lor cu Dumnezeu.

Boala in schimb da aceasta sansa a rezolvarii  relatiei dintre om si Dumnezeu. 

Ca si crestinii indiferent in ce forma ar interveni moartea in viata noastra, aceasta nu trebuie sa aduca frica.

Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” 

• Insuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
•  Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. Romani 8:15-17
• Tuturor ne place sa mostenim ceva si Dumnezeu ne da drept mostenire Imparatia Sa impreuna cu El, dar pentru aceasta trebuie sa acceptam si noi drumul suferintei.
• El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
• Daca Isus a platit un pret, oare nu este drept si noi sa aceptam pretul, indiferent care este?

Suntem supusi mortii in fiecare zi, insa  în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

Nu putem stii ce va fi maine, astazi poate trece cel de langa noi prin suferinta sau moarte, maine putem fi noi, insa trebuie sa stim ca prin Acela care ne-a iubit, suntem mai mult decat biruitori si acest lucru ni-l garanteaza Cuvantul Domnului.

Frica de moarte trebuie sa fie invinsa, pentru ca abia atunci incepe viata.

Hrana ta zilnica!

19 MAI

Osea 2.1-17

Cauza lui Israel nu se poate apăra (v. 2; comp. cu Isaia 1.18)! După un rechizitoriu cutremurător, Dumnezeu pronunţă pedeapsa pentru infidelitatea acestui popor: „de aceea, iată, îţi voi îngrădi calea..." (v. 6)... „de aceea îmi voi lua înapoi grâul..." (v. 9). „De aceea..." şi ne-am putea aştepta la o pedeapsă încă şi mai severă.

 Dar ce anunţă versetul 14?:

„De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi voi vorbi inimii ei".

Neasemuit har al lui Dumnezeu!

 Păcatul alor Săi îi dă Domnului ocazia de a-Şi dezvălui mila infinită. In loc să alunge „soţia" nerecunoscătoare şi vinovată, El o ia de mână şi, singur cu ea, îi vorbeşte într-un fel care să-i atingă inima. Dar de ce este menţionată aici această sinistră vale a Acorului? Nu ne vorbeşte ea despre păcatul lui Acan şi despre dezastruoasele sale consecinţe? (Iosua 7.26).

 Iată însă că tocmai pe aceasta o alege Dumnezeu pentru a o face, de acum, „o uşă a speranţei" (comp. cu Isaia 65.10). Din punct de vedere moral, şi pentru noi este la fel. Valea tulburării, locul unde avem de-a face cu Dumnezeu în chestiunea greşelilor noastre din trecut, devine „o uşă a speranţei". Astfel, Dumnezeu ne arată că bucuria comuniunii cu El are obligatoriu ca punct de plecare mărturisirea păcatelor noastre.

Botez duminica la Elim Timisoara

Ca in fiecare an in luna mai, avem harul sa ne bucuram de un Botez Nou Testamental in Biserica Penticostala Elim Timisoara. 

Cuvantul Evangheliei are putere si astazi de a chema oameni la mantuire. 

„Cine va crede si se va boteza va fi mantuit”, spune Cuvantul.

Zeci de persoane vor marturisi acest lucru duminica in apa botezului.

Vor marturisi ca de-acum inainte doresc ca ISUS HRISTOS  sa fie Domnul vietii lor.

Vino si tu!

Hrana ta zilnica!

18 MAI

Osea 1.1-11

Profeţia lui Osea, contemporan cu Isaia, ne poartă în perioada cărţii 2 Impăraţi, înainte de strămutări. Ea se adresează mai ales celor zece seminţii (numite adesea Efraim, după numele celei aflate în capul şirului), care s-au cufundat în idolatrie mai repede decât Iuda.

Întinat prin idolii săi, necredincios legământului cu Dumnezeul său, Israel este reprezentat prin femeia necurată pe care profetul este invitat s-o ia de soţie, înseşi numele copiilor săi exprimă condamnarea (comp. cu Isaia 8.1-4; precizăm că, în aceste capitole, verbele „a curvi", „a se prostitua" sau expresia „a comite adulter" semnifică părăsirea lui Dumnezeu şi alipirea de idoli). 

Israel însuşi a rupt relaţiile care-1 uneau cu Domnul. Totuşi, versetul 10, citat de Pavel în Epistola către Romani, ne arată că fărădelegea lui Israel a avut o consecinţă neaşteptată şi minunată: credincioşii, „nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni", sunt numiţi de atunci „fii ai Dumnezeului celui viu" (Romani 9.24-26). Dumnezeul acesta viu devine Tată. Sentinţa „Lo-Ami" pronunţată asupra Israelului vinovat a fost urmată de chemarea unui popor ceresc, o familie, care se bucură cu Dumnezeul său şi Tată de o legătură indisolubilă, căreia nici chiar păcatele noastre nu-i pot aduce vreo atingere (1 Petru 2.10).

Semnele timpului- 2016 un an ciudat!

”....căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?”

Am privit acest video si nu am putut sa nu ma duc cu gandul in cartea Apocalipsei amintindu-mi de  cei sapte ingeri  si de sunetul celor sapte trambite.

Faptul ca noi in Romania suntem mai mult decat binecuvantati si nu avem parte de fenomene de acest gen, nu inseamna ca ele nu exista. Uitati-va aici si puteti viziona si alte inregistari si veti vedea ca anul 2016 in special a inceput cu multe fenomene...

”mai putin obisnuite”

Oricat am incerca noi sa cautam o explicatie sau mai bine zis oamenii de stiinta  cauta explicatii si justificari pentru toate aceste fenomene care se intampla...nu are sens. 

Un lucru este cert,”DOMNUL VINE CURAND” si toate acestea nu sunt decat semnele venirii Lui si impliniri ale Scripturii.

Uita-te la toate aceste fenomene si intreaba-te, 

”putea-vei sta in picioare in ziua maniei lui Dumnezeu?”

Pocainta aduce vremuri de inviorare!

Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare... (Fapte Ap. 3:19)

...asta spunea Petru norodului care s-a adunat sa-l asculte si acelasi mesaj ne este adresat prin Cuvantul lui Dumnezeu. Chiar daca nu este  "Petru" in carne si oase sa ne spuna aceste cuvinte, ele raman valabile. Dorim toti vremuri de inviorare pentru ca simtim ca suntem vlaguiti de putere, suntem obositi si picioarele noastre abia se mai tarasc sa gaseasca o gura de apa prin pustiul acestei lumi. Nu apa este problema, ci puterea de a ajunge la EA.Atunci cand esti fara putere si insetat, un pahar de apa face minuni.

 " ISUS este apa vietii!

"Daca inseteaza cineva sa vina la mine si sa bea"-Ioan 7:37

APA este din belsug si cine va bea din Aceasta Apa nu va inseta, iar din el vor curge rauri de apa vie.

Dumnezeu vrea sa aduca vremuri de invioare, noi le dorim, insa exista o piedica in calea acestor vremuri...pacatele noastre. Atata vreme cat ne simtim "comod" sau mai bine zis suntem "indiferenti" in ceea ce priveste starea noastra spirituala, vremea mult asteptata...nu va veni.

Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare...

Poacainta este garantia venirii vremurilor de inviorare!

Hrana ta zilnica!

17 MAI

Daniel 12.1-13

Împlinirea celor dintâi evenimente ale profeţiei este garanţia că şi cele anunţate pentru timpul sfârşitului vor avea loc cu certitudine. Perioada actuală a harului este ca o lungă paranteză care întrerupe de aproape două mii de ani cursul profeţiei. Ea dă acum fiecăruia ocazia de a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se pune la adăpost de judecata viitoare.

Dintre cei din poporul lui Daniel, „oricine va fi găsit scris în carte" va fi eliberat (v. lb).

Cei care sunt numiţi înţelepţi vor învia pentru viaţa eternă; ceilalţi, pentru grozăvia pierzării eterne. Atunci va lua sfârşit vremea rânduită pentru judecată; soarta fiecărui om va fi definitiv stabilită şi absolut nimic nu va mai constitui vreun obstacol în desfăşurarea pe pământ a planurilor lui Dumnezeu. Profeţia, să nu uităm, îl are întotdeauna ca obiect pe Israel; chiar istoria împărăţiilor neamurilor este privită aici în relaţie cu poporul ales.

Gândurile lui Dumnezeu însă au ca centru invariabil întâi de toate gloria lui Hristos. De aceea ele sunt pecetluite şi ascunse de cei răi, în timp ce înţelepţii sunt invitaţi să le înţeleagă. Noi de asemenea le vom înţelege, în măsura în care vom avea pe inimă această glorie a Domnului Isus.