Hrana ta zilnica!

3 MAI
Daniel 5.1-21
Vremea lui Nebucadneţar fusese marcată de persecuţia celor credincioşi (v. 3). Cea a succesorului său, Belşaţar, se evidenţiază, din contră, prin indiferenţă religioasă, prin abundenţă lesnicioasă şi prin căutarea plăcerilor. In istoria lumii, asemenea perioade se tot succed şi epoca noastră „luminată" şi tolerantă se aseamănă mult cu cea a necredinciosului Belşaţar.
Creştinii nu mai sunt persecutaţi în ţările noastre. Dumnezeu însă este insultat în alt mod; avem imaginea acestui alt mod prin acest ospăţ. Pentru a-şi împodobi masa, regele nelegiuit nu se teme să aducă vasele sfinte de la Templu. Şi desfrâul continuă de minune ... până se petrece un lucru înspăimântător. Pe tencuiala zidului, „în faţa candelabrului" (comp. cu Numeri 8.2), o mână se arată, trasează câteva cuvinte, dispare... împăratul se îngălbeneşte, genunchii i se izbesc unul de altul; mai-marii sunt şi ei înspăimântaţi. Ce înţelept va putea citi tragica scriere? (1 Corinteni 1.19). Prinţul uşuratic şi lumesc nu-1 cunoaşte pe Daniel (comp. cu Exod 1.8). Împărăteasa-mamă însă va şti să-1 desemneze. Cum nici pe departe nu s-ar fi pus problema profetului, nici ea nu se afla la ospăţ. Despărţirea de lume şi discernământul spiritual merg împreună.
Pe oamenii acestei generaţii însă, Dumnezeu îi avertizează nu prin mesaje misterioase, ci prin Cuvântul Său.

Invierea nu inseamna oua si iepurasi!

Trist este ca sarbatorim Invierea Domnului Isus, dar foarte multi nu constientizam cu adevarat ce semnificatie are Invierea.
Din pacate multi, chiar foarte multi ”crestini” asociaza frumosul salut ”Hristos a inviat” alaturi de cosul cu oua sau iepurasi....si ma refer la acei crestini care chiar frecventeaza biserica cu regularitate si declara ca-L cunosc pe Hristos.
Oameni buni, HRISTOS a suferit crucea, a dispretuit rusinea, s-a lasat batjocorit, scuipat, a fost strapuns de piroane si sangele-i curgea suvoi, tocmai ca eu si tu sa fim liberi de pacate. El ne-a iertat si suntem salvati, dar astazi prin modul nostru de a transmite si altora vestea Invierii Lui, nu facem altceva decat IL rastignim inca o data. Nu condamn pe cei care n-au gustat din Jertfa lui Isus, ei nu cunosc, nu stiu, dar noi avem mandatul acesta de a-i proclama Invierea.
Duceti vestea Invierii pretutindeni, dar nu denaturati semnificatia Invierii!!!

Hrana ta zilnica!

2 MAI
Daniel 4.28-37
Răbdarea lui Dumnezeu i-a acordat împăratului douăsprezece luni pentru a o rupe cu păcatele sale (v. 27, 29). Vai, rădăcina lor tainică, mândria, nu a făcut decât ca acestea să crească peste măsură (cap. 5.20)! 

Vine ziua când Nebucadneţar însuşi dă semnalul dezastrului său: el pronunţă fraza nebunească prin care tinde să se facă egal cu Dumnezeu (v. 30). Nici n-a sfârşit de vorbit, că sentinţa divină şi cade din cer ca un fulger, iar ceea ce este anunţat îşi găseşte împlinirea „în acelaşi ceas" (v. 33). Cea mai impunătoare persoană de pe pământ îşi pierde raţiunea şi este coborâtă la rangul unui dobitoc stupid. 

De fapt, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu este singurul lucru care-1 înalţă pe om.
De îndată ce împăratul învaţă să-şi ridice ochii spre ceruri, este restabilit El, cel care de la înălţimea palatului său trâmbiţase puterea forţei sale şi gloria măreţiei sale, de acum înainte proclamă în faţa întregului pământ: „Eu ... laud şi înalţ şi preamăresc pe împăratul cerurilor...". Ce schimbare în inima acestui om, ieri un necredincios, astăzi un adorator! El recunoaşte temeiul lecţiei pe care a învăţat-o. Cel Preaînalt, care-l „înalţă pe cel mai de jos dintre oameni" (v. 17b), îi „poate smeri pe cei care umblă cu mândrie" (v. 37; Luca 18.14).
La această relatare, versetul 10 din Psalmul 2 poate veni ca o concluzie: „Şi acum, împăraţilor, fiţi înţelepţi...".

Imnul Invierii la Susca!

A devenit deja o traditie in satul in care m-am nascut.

Fratele meu cel mai mic, Beniamin canta imnul invierii in zorii diminetii sus pe deal, deasupra satului.

E asa minunat...rasuna peste zari - HRISTOS A INVIAT!

HRISTOS ESTE VIU!

Cui i se iarta mult, iubeste mult!

Toti cei patru apostoli scriu despre invierea Mantuitorului, insa cartea Ioan descrie detaliat despre invierea Lui. Lucrurile s-au intamplat intocmai cum au fost profetite. Fiul lui Dumnezeu avea sa patimeasca si sa moara rastignit pe o cruce luand pacatul lumii intregi asupra Lui, insa a treia zi El a spus ca va invia si... a inviat.

Femeile au luat miresme si s-au dus  in graba la mormantul lui Isus. Un inger li s-a aratat si le-a spus: ”Isus nu este aici, A inviat”

Le-a cuprins frica, au fugit de la mormant si n-au spus nimanui nimic, pentru ca le-a fost teama.

Maria Magdalena s-a dus si ea la mormant sa-L jeleasca, insa ajunsa acolo a vazut ca piatra a fost data la o parte si mormantul este gol. A alergat in graba sa dea de veste si celorlati ucenici. Nimeni n-a crezut-o. Petru si celalalt ucenic a venit, au vazut s-au mirat, dar....au plecat.

Ioan 20:11-14

Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Şi a văzut doi îngeri în alb şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.

 „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus.

 Isus se arata Mariei. De ce tocmai ei? De ce nu Petru, de ce nu alt ucenic? De ce Mariei?

Maria Magdalena a ramas langa mormant, chiar daca avea in fata ei un mormant gol, Maria a asteptat. A asteptat pentru ca-L iubea!

Isus se arata Mariei, Isus ni se arata si noua in fiecare zi. Faptul ca suntem in viata este dovada vie  ca El ne iubeste.

Noi traim pentru ca El a murit.

 Vom invia pentru ca El este viu.

HRISTOS ESTE VIU IN VECI!

Hrana ta zilnica!

1 MAI
Daniel 4.19-27
Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A rosti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misiune de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vorbească într-un spirit de har, „dres cu sare" (Coloseni 4.6). 

Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor credincios!

 Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.
Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezintă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3-9). Orgolioasă şi prosperă (v. 4), ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile" ei felurite oferă fiecăruia locul său şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, că „Cel Preaînalt stăpâneşte" (v. 25). 

Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe-o cu păcatele tale" ne spune el (v. 27) şi împacă-te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!

Ce decizi in fata Jertfei de la Calvar?

Daca ne uitam peste cele patru Evanghelii scrise de cei patru apostoli observam ca toti patru aloca foarte mult spatiu pentru a ne relata tot ceea ce s-a petrecut in aceasta saptamana. Evenimentele au fost multe de-asemenea si invatatura data de Isus a fost la fel, Hristos a vestit ucenicilor si i-a pregatit pentru ceea ce avea sa se intample. Le-a vestit despre suferinta si toate patimile prin care avea sa treaca, batjocura care va fi indreptata impotriva Lui.

Le-a facut de cunoscut drumul inspre cruce iar mai apoi le-a spus:

”cine vrea sa Ma urmeze...sa-si ia crucea”

Astazi am stat si am meditat la aceste cuvinte...

Ca oameni, fiecare cautam sa avem o viata cat mai buna, mai linistita, mai fara stres, mai...perfecta daca se poate. Pentru realizarea acestor lucruri trudim din greu, suntem in stare sa schimbam locatii,  punem la cale tot felul de planuri, incercam toate variantele si personal marturisesc ca in multe situatii am cautat solutiile cale mai ”usoare”, cele mai convenabile din toate punctele de vedere. Doar daca nu am reusit...am acceptat situatia primita

(ca si cum aveam de ales...)

Asa ca fiecare cautam calea cea mai usoara, ori crucea inseamna ...suferinta, jertfire, acceptare, durere, batjocura, etc.

Cui sa-i placa toate astea...?

...si totusi, ”cine vrea sa Ma urmeze...sa-si ia crucea”

Ce inseamna crucea?

 Crucea este simbolul suferintei! 

Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. (1 Petru 2:21)

Crucea este simbolul mortii!

 Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. (Fapte 10: 39/b)

Crucea este  simbolul  rusinii!

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei 12:2)

Crucea este simbolul  batjocurii!

 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap (Matei 27:39)

Crucea este simbolul  uitarii de sine!

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. (Matei 16:24)

 La cruce gasim iertare si salvare. Noi dorim sa ajungem la cruce, vrem sa fim iertati, vrem sa fim salvati, dar...fara a merge pe drumul crucii. Ne-am croit un drum al nostru, un drum mai scurt, il vrem  pavat, dar nu cu greutati...si traim cu falsa certitudine...ca am ajuns la cruce, ca am primit salvarea.

Astazi avem tendinta sa-i compatim pe cei care trec prin suferinta si consideram ca e un blestem sau o pedeapsa data de Dumnezeu, ori suferinta este o cale spre Isus si El este calea spre Dumnezeu.

Daca am accepta suferinta am fi asemanatori cu Isus.

Noi traim ca El a murit!

Avem viata pentru ca El si-a dat viata!

Dragul meu cititor, viitorul tau se hotaraste  in functie de ce vei decide astazi in fata Jertfei de la cruce.

Daca vrei sa fii cu Hristos, trebuie sa accepti drumul Crucii!

Hrana ta zilnica!

30 APRILIE
Daniel 4.1-18
Acest paragraf reproduce fără vreun comentariu o proclamaţie a lui Nebucadneţar. Ce discurs, în adevăr cu totul diferit de cele pe care le pronunţă de obicei şefii de stat! Mai curând asistăm aici în faţa unei mărturii aduse înaintea tuturor locuitorilor lumii. In ce ne priveşte, în măsura noastră, nici noi să nu ne temem să rostim cu glas tare ceea ce Domnul a făcut pentru noi.
Împăratul începe prin a-şi aduce aminte de condiţia sa de odinioară. Se afla în pace (v. 4) - însă pacea lui era una înşelătoare; prospera - însă viaţa unui om nu stă în bunurile lui (Luca 12.15); tot ceea ce Dumnezeul cel Preaînalt îi pusese în mâini nu folosise decât pentru a-şi hrăni orgoliul şi mulţumirea de sine.

 Pentru a-1 smulge din această falsă siguranţă, i-a fost trimis un gând care a avut fericitul rezultat de a-1 înspăimânta şi de a-1 tulbura (v. 5).
Ce groază minunată! Neliniştea este deseori primul semn al lucrării lui Dumnezeu asupra unei conştiinţe. Dar şi de data aceasta, numai după ce a epuizat toate resursele omeneşti: ghicitori, vrăjitori, caldeeni, cititori în stele..., şi numai după ce neputinţa lor este dovedită din plin (2 Timotei 3.9), Nebucadneţar este dispus să accepte interpretarea lui Daniel. El distinge în acesta „duhul dumnezeilor şfinţi” (v. 8,18; comp. cu Geneza 41.38). Singur Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să explice Cuvântul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.11)