Urmam noi drumul crucii?

In aceasta perioada auzim foarte mult vorbindu-se despre drumul crucii, chiar se si organizeaza un traseu de cativa ani incoace, insa pentru noi, pentru fiecare din noi ce inseamna drumul crucii?

Drumul lui Hristos a trecut mai intai pe la cruce.

 A cunoscut suferinta, batjocura, a fost batut, scuipat, injosit si rastignit si abia dupa ce a cunoscut toate acestea, Dumnezeu l-a inaltat in glorie.

”Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos” spune Pavel. 

El a calcat pe urmele lui Hristos si cred ca fiecare stim care a fost parcursul vietii lui Pavel, dar Pavel si-a sfarsit alergarea, si-a asigurat cununa, insa am ramas noi.

 Noi calcam pe urmele lui Hristos?

De fapt esenta pocaintei in acest lucru consta, a face voia Lui, a pazi poruncile Lui, ”cine Ma iubeste acela va pazi poruncile Mele” spune Cuvantul.

  Hristos n-are nevoie de povestile noastre, toti suntem buni oratori, toti suntem buni invatatori, El este interesat de modul cum ne traim viata. Suntem realmente un far pentru cei aflati in intuneric sau suntem o luminita care abia mai palpaie sau o luminita stinsa?

Hristos a purtat crucea si noi nu suntem scutiti de acest lucru.

 Fiecare am capatat o cruce in momentul in care am decis sa-l urmam. 

Intrebarea este, noi ne ducem crucea sau taiem zilnic din ea?

Isus a murit, iar mai apoi a inviat! Nu exista inviere fara moarte!

Noi am murit fata de pacat?

Acesta este drumul lui Hristos, nu este inventat de oameni si nu exista o alta cale. Este drumul trasat de Dumnezeu si Isus a implinit Voia Tatalui.

Ca sa ajungem cu El in slava, trebuie sa-I calcam pe urme.

Zdrobirea  si moartea firii noastre pamantesti, a eului nostru, iar mai apoi invirea la o viata noua in Hristos.

Suntem noi dispusi sa urmam traseul?

Doamne ajuta-ne!

Hrana ta zilnica!

27 APRILIE
Daniel 2.31-49
Intr-un mod impresionant de concis, istoria naţiunilor îi este prezentată împăratului prin această ciudată statuie de om, constituită din cap până-n picioare din metale diferite. Capul de aur reprezintă cel dintâi imperiu universal, cel al Babilonului, înfiinţat după ce Dumnezeu Şi-a retras tronul din mijlocul lui Israel.

 Strălucitoare, dar de scurtă durată, această monarhie a făcut loc împărăţiei medo-persane (pieptul de argint) căreia, la rândul ei, i-a succedat imperiul grec al lui Alexandru (pântecele şi coapsele de aramă). În sfârşit, pulpele şi picioarele personajului evocă un al patrulea imperiu, tare ca fierul, brutal, distrugător, în care nu ne este greu să recunoaştem imperiul roman. 

Istoria lui - începând cu invaziile barbare, moment când a îmbrăcat cea dintâi formă a sa - este în prezent întreruptă de ceea ce numim „paranteza Bisericii". Potrivit profeţiei însă, acest imperiu va trebui în curând să fie reconstituit, pentru puţină vreme. Va fi în el un element de slăbiciune, sugerat prin amestecul lutului cu fierul (cei zece împăraţi distincţi ai fiarei romane; Apocalipsa 17.12), ceea ce îl va face vulnerabil (v. 41, 42). Atunci piatra desprinsă fără mână, adică introducerea împărăţiei lui Hristos, va pune capăt dominaţiei omului „care este din ţărână" (Psalmul 10.18), spre fericirea acestuia.

Prezentarea Regelui - intrarea Domnului în sfânta cetate

Ce bucurie cand mi se zice, veniti cu toti la casa Domnului"

Doua cantari minunate interpretate de corul si orchestra Bisericii Elim,
 "Ierusalim, cetate sfanta" si "" Ce bucurie cand mi se zice, veniti cu toti la casa Domnului"

Noua ordine mondiala- fascinante detalii!

Hrana ta zilnica!

26 APRILIE
Daniel 2.15-30
Să observăm înlănţuirea: „Atunci" Daniel s-a rugat cu prietenii lui (v. 17, 18)... „Atunci taina a fost descoperită lui Daniel". „Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor" (v. 19). Să facem cunoscut lui Dumnezeu cererile noastre este cea dintâi îndatorire a noastră, „în orice" (Filipeni 4.6). Apoi Daniel îi pune în temă şi pe cei trei prieteni ai săi, pentru a i se alătura în rugăciune. Ce mare privilegiu este acesta, să poţi împărtăşi o greutate cu prieteni creştini şi să o poţi aduce înaintea Domnului împreună cu ei!

 Şi ce eficacitate
deosebită este legată de aceasta, pentru că, în felul acesta, devenim beneficiarii promisiunii Sale categorice (Matei 18.19)!
Dumnezeu nu poate rămâne surd la rugăciunile acestor oameni care se tem de El. îi descoperă taina robului Său (Psalmul 25.14). Un altul poate că ar fi alergat degrabă la împărat.
Pentru Daniel însă, un lucru este de cea mai mare urgenţă: să-I mulţumească Dumnezeului Său şi să-I aducă închinare (comp. cu Geneza 24.26). Numai după aceea el este condus la Nebucadneţar. Şi vedem strălucind din nou una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestui om al lui Dumnezeu: smerenia sa. Ca şi Iosif (Geneza 41.16), Daniel se şterge pe sine, pentru a-I atribui toată gloria doar lui Dumnezeu (v. 30; cap. 1.7).

Dragi credincioşi, câtă vreme Domnul a găsit cu cale să ne folosească pentru o slujbă, să învăţăm să ne ştergem pe noi, pentru a-I lăsa Lui toate meritele pentru aceasta şi toate roadele.

Un timp de inchinare!

Nu stiu altii unde isi gasesc placerea, dar eu stiu ca placerea mea este in DOMNUL!

Biserica Penticostala Elim Timisoara - IERUSALIM

Fiecare repetitie este un sacrificiu din timpul nostru, insa NIMIC nu se compara cu sacrificiul Domnului Isus facut la Golgota. Ascultand aceasta cantare si amintindu-mi munca depusa atat de cor cat si de orchestra stiu ca a meritat sa facem totul spre Slava Domnului Isus.