Floriile, zi de incercare!

Ieri am sarbatorit intrarea Domnului Isus in Ierusalim sau Floriile asa cum obisnuim sa spunem.

Cred ca fiecare ne-am bucurat, bineinteles fiecare in felul sau. Unii poate s-au bucurat cu familia, altii s-au bucurat in natura, altii s-au bucurat in Domnul. Eu personal am avut o bucurie desavarsita si ziua de ieri am dat voie Duhului sa ma cerceteze, iar pentru bucuria care ne-a fost ingaduita sa o avem, ar trebui sa fim recunoscatori Domnului si sa-I multumim, deoarece  nu toti au avut harul acesta.

 Unii au trait clipe de incercare...

Bisericile creștine din Siria au ținut duminică slujba de Florii.

Printre lăcașele de cult în care s-au oficiat slujbe se numără și Biserica Sfinții Petru și Pavel din orașul Skailbiyeh, lîngă Hama, la care au participat numeroși credincioși ortodocși.

 Chiar dacă mortierele riscau să-i ucidă chiar în interiorul lăcașului, credincioșii sirieni cântă și se roagă. Aceștia intonează imnul "Cu noi este Dumnezeu".

Comunitatea creștină din Siria, una din cele mai vechi din lume, este amenințată de grupări radicale rebele care îi consideră pe creștini colaboratori ai regimului președintelui Bashar al-Assad. Sute de creștini ortodocși au fost uciși în Siria, iar numărul refugiaților creștini crește de la o zi la alta.

sursa: http://www.activenews.ro/

Hrana ta zilnica!

25 APRILIE

Daniel 2.1-14

Cât de mult se aseamănă vremea lui Daniel cu cea a lui Iosif!

 Dumnezeu îi vorbeşte lui Nebucadneţar, precum lui Faraon odinioară, prin intermediul viselor profetice (Geneza 41).

Iar cel pe care El îl pregăteşte să interpreteze visele este şi de data aceasta tot un tânăr captiv de neam din Israel. Faptul că Daniel s-a ferit de orice necurăţie (comp. cu Geneza 39) este ceea ce 1-a învrednicit să fie ales pentru a revela tainele lui Dumnezeu. Iar în aceeaşi măsură în care şi noi ne vom păstra neîntinaţi de lume, Domnului Ii va face plăcere să ne instruiască şi să Se slujească şi de noi.

Remarcăm cum Daniel rămâne în umbră până când incapacitatea oamenilor de a înţelege gândurile lui Dumnezeu este constatată cum se cuvine. Caldeenii înşişi afirmă: „Nu este niciun om ... care să poată arăta lucrul acesta ... decât dumnezeii..." (v. 10, 11; capitolul 5.11). Ei nu fac altceva decât să-şi recunoască ignoranţa, precum altădată vrăjitorii Egiptului (Exod 8.19). Concluzia caldeenilor ar fi trebuit să-1 umilească şi să-1 încurce pe monarhul orgolios, dar din contră! 

Cuprins de o mare mânie, el porunceşte să fie ucişi toţi înţelepţii.

Prin contrast, versetul 14 scoate în evidenţă prudenţa şi buna judecată a lui Daniel. El cere să se rezerve un timp pentru a putea aduce toată această problemă înaintea lui Dumnezeu.

Lacrimile pocaintei!

”...pentru ca n-ai cunoscut vremea cercetarii”

In putine locuri este mentionat in Scriptura ca Isus plange. De fapt doar de doua ori, a plans atunci cand a fost chemat ca a murit Lazar, iar acum este a doua oara cand gasim mentionat ca Isus plange.

De data aceasta plange pentru  cetatea Ierusalim. Poporul Sau ales il respingea pe Dumnezeu, iar acest lucru Il durea foarte tare.

De cate ori nu ne-au fost vestite si noua lucruri mari, lucruri marete care ne-ar fi putut aduce pacea, care ne-ar fi scutit de mule necazuri,  insa si noi ca cei din Ierusalim, ne-am impotrivit si n-am luat aminte...
Cunoastem noi vremea cercetarii?

Isus ne iubeste la fel de mult si simte durere pentru noi. El a platit vina intregii omeniri la Calvar cu pretul vietii Lui, dar noi stam tot nepasatori.

Isus plange si azi...

Plange pentru mine, plange si pentru tine. N-ai vrea ca pe obrazul Lui sa nu mai fie lacrimi?

Daca cineva ar trebui sa planga, noi suntem aceia...

Lacrimile pocaintei sunt cele mai frumoase lacrimi!

Hrana ta zilnica!

24 APRILIE

Daniel 1.9-21

Dacă noi nutrim dorinţa de a fi credincioşi, atunci putem conta întotdeauna pe ajutorul Domnului pentru aceasta. El este stăpân pe împrejurările noastre, iar când noi luăm în mod curajos poziţie pentru Domnul, El nu va permite, din pricina gloriei Sale, ca noi să fim făcuţi de ruşine în faţa lumii. „Pe cei care Mă onorează îi voi onora" - este promisiunea Sa de neschimbat (1 Samuel 2.30).

 Pentru Daniel şi pentru tovarăşii săi, Dumnezeu intervine aici în două moduri. In primul rând, îi creează lui Aşpenaz o dispoziţie de inimă pentru a fi favorabil (comp. cu istoria lui Iosif: Geneza 39.21). In al doilea rând, El permite ca aspectul fizic al celor patru tineri să justifice schimbarea hranei.

 Pe plan spiritual, unii tineri credincioşi care se află la studii se găsesc poate în aceeaşi situaţie cu a lui Daniel şi a celor trei prieteni ai săi. 

Din punct de vedere omenesc, abţinerea de la anumite surse de instrucţii şi culturi, considerate acum ca fiind indispensabile, i-ar pune în inferioritate faţă de tovarăşii lor. 

Dacă ei renunţă la acestea prin credinţă, binecuvântarea de sus le este asigurată. Aşa a fost cu aceşti patru studenţi: ei şi-au trecut în mod strălucit examenul şi vor fi apoi martori credincioşi pentru Dumnezeu, în timp ce despre alţi tineri nu vom mai auzi vorbindu-se nimic (Psalmul 119.98-100).

Hrana ta zilnica!

23 APRILIE

Daniel 1.1-8

Daniel se distinge de ceilalţi profeţi prin câteva trăsături deosebite. Una dintre ele este că în cartea sa el îmbrăţişează „timpurile naţiunilor” (Luca 21.24b), cu alte cuvinte, această perioadă foarte lungă care se aşterne între strămutarea în Babilon şi restabilirea viitoare a lui Israel sub domnia lui Hristos. O altă trăsătură o constituie faptul că acest om al lui Dumnezeu ne vorbeşte şi prin exemplul său. Câte lecţii preţioase putem învăţa împreună cu el! 

Cea dintâi dintre acestea este hotărârea fermă de inimă de a nu se întina... (v. 8). Ca tânăr străin adus la curtea unui monarh păgân, el ar fi putut găsi destule scuze pentru a se conforma regimului imperial (contrar rânduielilor legii). Şi ce mai rămăsese din cultul iudaic, de vreme ce o parte din vasele templului distrus se aflau la Babilon? (v. 2). Nu era el însuşi doar un captiv, obiect al unei bunăvoinţe speciale, din moment ce, dispreţuind bucatele împăratului, prin faptul că le refuzase, ar fi trebuit să atragă într-un mod periculos atenţia asupra lui şi asupra prietenilor săi? 

Pentru acest om al credinţei însă, nici dificultăţile personale, nici mediul ostil, nici falimentul cultului iudaic nu răpesc, orice-ar fi, autoritatea cuvântului Dumnezeului său.

 Dragi prieteni, are acest Cuvânt aceeaşi valoare şi pentru noi?

Atunci să fim la fel de atenţi ca şi aceşti tineri, pentru a elimina din „regimul" nostru tot ceea

ce poate să ne întineze trupul şi duhul (2 Corinteni 7.1).

Pe val sau in val?

Cunosc persoane carora le merge totul struna si nimic nu le umbreste fericirea iar din cate stiu eu, acestora li se potriveste expresia ”sunt pe val”. Insa am si prieteni care trec prin diferite incercari, persoane carora le merge rau, sunt intristati, sufera, mai pe romaneste spus ”li s-au inecat toate corabiile”,  asa ca lor li se potriveste  o alta expresie care tocmai mi-a venit in minte, ei
”sunt in val”. 

Sa stiti ca de valuri si incercari in viata fiecare avem parte, mai devreme sau mai tarziu, insa indiferent cine suntem, indiferent de unde suntem si indiferent ce facem, nu putem scapa de aceste furtuni ale vietii.

Daca pentru multe lucruri exista  programari, pentru incercari nu exista nici programare si nici nu  se anunta. ele vin pur si simplu.

Desigur, ca fiecare, atunci cand trecem prin valuri ne punem repede intrebarea, ”Doamne unde am gresit, cu ce am gresit?” Trebuie sa stim insa ca indiferent daca nu suntem in voia lui Dumnezeu sau suntem in voia Lui, avem parte de valuri. Bineinteles ca veti spune unii dintre dumneavoastra, ” eh, si-atunci de ce sa ma pocaiesc, daca tot am parte de furtuni in viata mea?”

De fapt valul sau furtuna sunt situatiile din viata noastra, situatii pe care nimeni nu le agreaza, nu le doreste si nimanui nu-i face placere. In val avem parte de suferinta, de tristete, de durere, de tot ceea ce inseamna o perioada neagra a vietii.
Si eu ca multi altii, am fost ” si pe val” si ” in val” .
De fapt valul se produce in urma unei furtuni, iar furtunile despre care vorbesc sunt furtunile din viata noastra si ele sunt diverse.
 Bineinteles noi stim de furtunile naturale (taifun, cutremur, eruptii vulcanice,  insa furtunile vietii pot fi si in trup (bolile), poate fi moartea celor dragi, tot furtuna poate fi si pierderea locului de munca (criza financiara), furtuni emotionale dar si furtunile spirituale, care din pacate sunt tot mai des intalnite.
Motivul pentru care apar aceste furtuni sunt:
-furtuni provocate de noi
-furtuni provocate de altii
-furtuni provocate de Dumnezeu


Cele provocate de noi sunt consecintele trecutului, adica pacatele noastre din trecut, cele provocate de altii sunt acele  seminte ale urii si rautatii celor din jur, iar ele aruncate pot provoca adevarate furtuni, iar furtunile provocate de Dumnezeu sunt acele teste ale credintei noastre.
Niciodata nu putem dovedi maturitatea credintei noastre in momentele de bine, adica atunci cand suntem pe val, ci doar in necaz, doar in val putem demonstra ce fel de credinta avem.
In ciuda necazurilor care s-au abatut asupra lui, Iov a declarat, ” dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamant”
Nu a spus-o atunci cand era cel mai de vaza om dintre locuitorii Rasaritului, ci atunci cand a pierdut tot, cand nu-i mai ramasese nimic, copiii, sanatatea, bogatia, etc. Atunci a fost testul credintei sale, si la fel si alti eroi ai Bibliei, oameni slujitori ai lui Dumnezeu au trecut prin furtuna inainte de a fi inaltati, Moise, David, Ilie, Daniel, Iona si  bineinteles apostolul Pavel.
Ce este interesant si demn de retinut, este faptul ca vine furtuna chiar si cu Isus in corabie.
 Chiar El i-a dus in mijlocul marii...
Deci prezenta lui Isus in viata noastra nu ne scuteste de furtuna.
De fapt furtuna scoate ce este mai bun in noi!
 Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta mă mântuieşte. Ps.138:7
Trist este ca de-atatea ori ne-am gasit in mijlocul furtunii, si in loc sa facem si noi ce au facut ucenicii, ”si-au amintit ca Isus este in corabie”, si-atunci i-au cerut ajutorul, noi incercam sa ne rezolvam singuri problema, incercam sa potolim valurile. Ba mai mult in furtuna, ascultam de asa zisi ”experti” din jurul nostru, si nu ascultam de Dumnezeu.
Indiferent de dimensiunea furtunii trebuie sa stim ca fara ISUS nici o sansa de izbanda, iar furtunile create de Dumnezeu niciodata nu vor fi spre distrugerea noastra, ci doar spre corectare.

Poate ca azi esti pe val, dar maine te vei afla in val sau poate chiar acum te afli in mijlocul furtunii. Eu nu stiu ce fel de furtuna ai in viata ta, dar stiu ca si in furtuna ISUS este cu tine.
Asculta de El si nu de  sfaturile oamenilor. Daca iti spune sa te opresti, opreste-te, daca iti spune sa mergi, mergi, insa nu trece peste voia Lui.
Asculta-L si vei avea izbanda!

Hrana ta zilnica!

22 APRILIE

Cântarea Cântărilor 8.1-14

Afecţiunile Soţiei iudeice, după toate încercările care le vor fi purificat, nu vor avea seninătatea fericită a celor ale Bisericii, astăzi. Aceasta se bucură cu Hristos de relaţii deja ferm statornicite. Binecuvântat fie Dumnezeu că pentru noi nu mai există „dacă", nici verbe la modul condiţional

 (v. 1, 2)! 

Numele noastre sunt săpate în gravuri de „peceţi" pe umerii şi pe inima Marelui nostru Preot (v. 6; Exod 28.11,12,29). Noi avem parte de această dragoste desăvârşită care înlătură frica (1 loan 4.18). Crucea este locul unde noi am cunoscut-o în expresia ei supremă. Acolo dragostea a fost mai mare decât păcatul nostru şi mai puternică decât pedeapsa cuvenită lui: moartea. Nici chiar apele înspăimântătoare ale judecăţii n-au putut atinge dragostea din inima binecuvântată a Mântuitorului

 (v. 7; Psalmul 42.7).

În „sora mică" a lui Iuda le recunoaştem pe cele zece seminţii, care numai după aceasta vor atinge deplina lor dezvoltare spirituală (v. 8). Atunci va domni pacea (v. 10) şi întreaga vie a lui Israel va repurta roade (v. 11, 12). Va avea acolo pentru adevăratul Solomon deopotrivă mărturie şi laudă 

(v. 13). Astăzi însă Domnul doreşte să le audă rostite cu vocile noastre, din inimile noastre. împreună cu Duhul, Mireasa răspunde: „Amin, vino, Doamne Isuse..." (v. 14; Apocalipsa 22.17,20).

Hrana ta zilnica!

21 APRILIE

Cântarea Cântărilor 7.1-13

Psalmul 45.11 îi declara Miresei pământeşti: „împăratul va dori frumuseţea ta, pentru că este Domnul tău: adoră-L"; acum „Cântarea" conţine un fel de răspuns la această invitaţie:

„Eu sunt a Preaiubitului meu...", spune logodnica împăratului (v. 10). Ea este conştientă de legăturile care o unesc cu El: El este Domnul ei. Ea se mândreşte nu cu poziţia de regină, ci cu dragostea Soţului. Nu numai frumuseţea ei (descrisă în v. 1-9) este ceea ce doreşte împăratul. Ea afirmă plină de siguranţă: „dorinţa Lui este pentru mine" (v. 10). Am putea spune că acolo se află nota cea mai înaltă a Cântării... şi în acelaşi timp cea mai modestă. A fi siguri că Domnul ne iubeşte nu este o pretenţie, pentru că această dragoste nu este nicidecum fondată pe meritele noastre. Sufletul este statornicit în har. Şi sperăm că fiecare dintre cititorii noştri are această siguranţă, că este iubit personal de Domnul Isus.

In via lui Israel, nepăzită şi atât de mult timp neroditoare, vom vedea în sfârşit muguri şi flori, promiţând o recoltă măreaţă (v. 12). Ei bine, fiecare răscumpărat este acum chemat să aducă închinare lui Dumnezeu prin Isus Hristos, oferind aceste fructe delicioase ale laudei păstrate pentru Preaiubitul (v. 13; Evrei 13.15; Deuteronom 26).