Trei priviri: in sus, in jur si in jos!

Daca deschizi computerul sa citesti ceva, cam peste tot gasesti aceleasi ganduri...

”sfaturi pentru noul an”

Diverse retete, diverse invataturi, multe povete!

La ce fel de sfaturi ar trebui  sa tinem seama ca sa putem spune ca n-am lasat sa treaca inca un an pe langa noi, in zadar? De fapt ce inseamna ” in zadar”?

Sa traiesc, dar sa nu fiu de folos...!

Sa traiesc, dar viata mea sa nu semene nimic cu ”viata din Hristos”

Sa ma numesc crestin, dar cei din jur sa nu cunoasca acest lucru.

Sa mi se arate CALEA, dar eu sa umblu ratacit prin pustiu. 

Sa am la indemana Scriptura, dar sa nu cunosc ADEVARUL. 

Sa mi se ofera APA, dar eu sa mor INSETAT.

Sa merg la biserica regulat, dar sa nu ajung sa ma bucur de vesnicie niciodata.

Oare nu asta inseamna a trai o viata in zadar?

 

Odata, un crestin a fost intrebat de colegul sau de servici:

-Cum de reusesti sa ai atat liniste in suflet si vesel in permanenta? Tu nu ai probleme?

-Ba da! Dar eu am un principiu, imi ghidez viata dupa cele trei priviri!

Poate ca acum la inceput de an, ne-am intreba fiecare, care ar fi cele trei priviri?

 Si desigur am spune, trecutul, prezentul si viitorul. Insa crestinul nostru se referea la alte trei priviri:

-privirea in sus

-privirea in jur

-privirea in jos

Dimineata cand ma trezesc, ma uit in sus si privesc la Creator! 

Vad rasaritul zorilor si vad lumina soarelui inca o data si vad cat sunt de binecuvantat.

Apoi plec de-acasa si privesc in jur, vad o multime de oameni necajiti, truditi si impovarati. Unii in carucior, altii cu baston, altii condusi de mana, iar eu sunt sanatos pe picioarele mele. Lucrul acesta imi aduce pace in suflet, si-atunci incep sa-I multumesc.

Seara ma asez in patul meu, ingenunchez si privesc in jos. Vad ca din toata alergarea si truda mea pe pamant nu voi lua nimic cu mine. Atunci, ingenunchiat cu lacrimi in ochi sunt multumitor pentru tot ceea ce am si ceea ce mi-a daruit, imi ajunge.

 

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” 

 L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
  Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! 

Ps.8:3-9

 

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.  Isaia 38:16

 

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.  

Proverbe 15:15 

 

 

Ce ar fi daca si noi, la acest inceput de an, ne-am ghida viata dupa acest principiu?

Sa traim viata mereu avand in vedere aceste, ”trei priviri”

Sa ne uitam in sus si sa vedem maretia si puterea lui Dumnezeu, sa ne uitam in jur si sa vedem ca altii sunt mult mai incercati decat noi, dar sa ne uitam si in jos Sa nu uitam, ca nimic din tot ceea ce agonisim nu vom lua cu noi. Asa ca energia si timpul nostru sa-l cheltuim si sa-l investim cu folos, ca sa putem spune ca n-am trait degeaba.

 

Dovezi, dovezi, dovezi despre Barnevernet...

Cred ca este bine  ca orice publicatie despre acest caz din Norvegia, sa-l preluam cati mai multi, sa-l raspandim ca sa fie citit de cat mai multe persoane, sa ne putem ruga, sa putem posti cat mai multi ca Dumnezeu sa intervina in aceasta situatie dramatica. 

Oameni buni, astazi poate nu ne doare asa tare pentru ca avem copiii langa noi, dar luati aminte...vine vremea in curand cand si noi vom trece prin prigoana. Nu mai este mult cand legile se vor schimba iar noi crestini vom avea de suferit, noi si copii nostri.

Vom fi pusi in fata unor alegeri: cu Dumnezeu sau cu ei....?

Ce vei alege, dragul meu?

Citisem un editorial legat despre ceea ce face acest ”diabolic Barnevernet”. Am preluat o parte si va rog sa cititi continuarea pe site-ul respectiv.

Călătorim. Ieri și alaltăieri am fost la rude. Am întâlnit membri a 4 familii care s-au întors recent sau de câteva luni din Norvegia. Povești horror. Realitatea e mai cruntă, ei nu spun tot de frică.

N-am timp să scriu și unele lucruri am fost rugat să nu le zic. Am înțeles și de ce. Dar fac altceva: dau link spre ce-au zis alții.

Încerc să înțeleg: un fond (așa cum sunt la noi fondurile europene) se dă administrat de companii private pe diverse chestiuni. De exemplu: Protecția Copilului. Norvegia, pentru că are bani, a hotărât să ridice standardele Protecției Copilului în țara lor. Emit noi legi și directive și le pun în aplicare. Dar nu ca la noi, prin Ministere și Direcții Regionale.

Nu, un fond extern cumpără de la stat toate serviciile acestea sociale ale unei țări la pachet pe sume de sute de milioane (ca la noi Colectarea Gunoiului de Remat) și angajează servicii private de administrare a acestor servicii.

Există un sistem de punctaje (ca și în cartea sorei Mariana Goron ”Afaceri cu suflete de copii”). În final comitete arbitrare zonale fac spionaj pe familii, mai ales prin școli, (cam ca securitatea la noi) și așa ca vulturii, fără avertizare, cad pe câte-o familie, le iau copiii și-i dau spre adopție. Practica dovedește că foarte rar, dar foarte, foarte rar un astfel de copil mai ajunge în familia părinților lui. Dacă s-ar întâmpla așa, cei ce au primit banii, ar trebui să-i dea înapoi.

Un denunț se plătește cu 30000 de koroane (aprox 3200 euro, de obicei denunță profesorii), pentru luarea unui copil se zvonește că se primesc 120.000 de euro.
Se practica sedarea copiilor, presiunea psihologica, minciuna ( ca și la cazul Cristinei), timpul lucrează în favoarea hoților.
Părerea celor ce au plecat de acolo: ”țărani cu bani”,  a plouat cu petrol și proștii au ajuns bogați, pescari fără școală și fără inimă, dar cu funcții și sarcini, foști barmani, foști lucrători petrolieri ajung agenți Barnevernet.
Rareori se fac vizite înainte de ”răpirea„ copiilor. La un astfel de caz, o poloneză a primit vizita inspectorilor și una din inspectoare i-a șoptit numai ei: ”vezi că mâine venim”, cu alte cuvinte, ”vezi ce faci!” și a fugit cu copilul în noaptea aceea.
Dar să dau un link (http://fampo.no/cps.html):

continuarea aici: http://www.infocrestin.com/dovezi-dovezi-dovezi-despre-barnevernet-se-practica-sedarea-copiilor-presiunea-psihologica-minciuna/

Doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia....

Doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia ?
Sau Dumnezeu cu dragostea? Eu cred ca Dumnezeu !
IUBITI NORVEGIA, rugati-va pentru Barne-vegia si rugati-va sa cada Baal-nevernet !
Oare ce cantecel crestin a cantat fetita familiei Bodnariu la scoala? Sa-l cantam pe strazi, la marsuri, in fatza ambasadelor Norvegiei, sa-l declaram imnul acestor proteste internationale !! Stie cineva ce cantecel a cantat acea fetita?
La gradul de nebunie si de nazism din aceasta tara supra-mega-extra dezvoltata si bogata, unii vor fi inclinati sa creada ca doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia.
Dar cine sa intre cu tancurile? Vecinii lor din dreapta, Suedia? Aia-s mai vai-s-amar la capitolul nebunie moderna decat vikingii norvegieni. Sau fiordurile din stanga Norvegiei? No way, marea nu-si pune mintea cu nebunia omeneasca... decat... uneori...
Sau Franta, Anglia, Germania, SUA ? Aceleasi legi naziste functioneaza si la astia, doar ca nu stim noi despre dramele cumplite de acolo.
Se urmareste demolarea familiei si a valorilor crestine, si rescrierea mintilor oamenilor. Matrix, zombi, spuneti-i cum vreti...
Cu cativa ani in urma, unui roman stabilit in Franta i-au fost luate fetitele de catre statul-dumnezeu pe acelasi motiv: au cantat un cantecel crestin la gradinita...
Oricum noi suntem crestini si nu luam in calcul varianta cu tancurile.
Si chiar daca am lua-o, nu avem... tancuri.
Si chiar daca am avea tancuri, Cristos ne invata in Biblie sa ne iubim dusmanii si sa ne dam NOI viata pentru dusmanii nostri.
Deci nu functioneaza chestia cu tancurile.
In plus, exista pericolul ca toti cei implicati emotional in aceasta drama sa alunece spre ura...Doamne apara-ne de ura, da-ne putere de la Tine sa ii iubim chiar si pe cei de la Barnevernet !
Noi, crestinii, avem ceva mult mai puternic.
In secolul XX, marile revolutii s-au facut cu... dragoste si cu... pieptul gol.
Asta a invatat Mahatma Gandhi de la Isus Cristos, si a aplicat cu un succes extraordinar.
Intr-o vreme cand eliberarea Indiei de sub dominatia atotputernicului imperiu britanic parea IMPOSIBILA, DAR ABSOLUT IMPOSIBILA, Mahatma Gandhi a aplicat strategia lui Cristos, si a scapat India de "perfidul Albion".
Si tot de aici s-au inspirat revolutiile moderne, chiar si cele anticomuniste.
Drama familiei Bodnariu din Norvegia pare imposibila si fara niciun sort de izbanda. DAR ABSOLUT FARA NICIUN SORT DE IZBANDA !
Acum noi vrem sa scapam 5 copii de "perfidul Barnevernet" si de statul asta norvegiano-dumnezeu, in care ambasadele, regele si mama regelui nu au nicio putere asupra unui monstru hidos care a crescut in tara lor, si anume Barnevernet. Sau au putere, dar... primesc sute de mii de Euro pt fiecare copil furat si vandut, motiv pentru care aplica "strategia usturoiului"...
La fel ca doamna ambasadoare de Bucuresti: nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. Ei sunt mici, nu stiu nimic... Barnevernet e dumnezeu in filmul asta norvegian pentru prosti.
Nici presa din Norvegia, nici politicienii, nimeni, nimeni, nimeni.
Se pare ca Norvegia doarme somnul mortii, doar Barnevernet mai este viu pe acolo.
Ma gandeam, oare ce ar fi sa sunam toti la Barnevernet asta si sa-l reclamam pe regele norvegiei ca... isi indoctrineaza copiii in nebunia norvegiana, si ca nu ii creste in credinta crestina adevarata, data sfintilor o data pentru totdeauna. Oare va intra Barnevernet cu politia si in palatul regal de la Oslo si ii va lua chiar si pe printii mostenitori ai Norvegiei, sa ii vanda ticaloseste, pe sute de mii de Euro ???
Deci, care e arma noastra, muuuuuult mai puternica decat tancurile?
E dragostea, postul si rugaciunea. La asta suntem chemati, la DRAGOSTE, POST si RUGACIUNE !
Nimic altceva !
Noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, dar cred ca trebuie sa iesim SI IN STRADA pentru credinta noastra si pentru cei inocenti, care nu se pot apara singuri !
Parerea mea este ca undeva, intr-un BIROU CENUSIU, de la varful piramidei acestui Barnevernet, exista o "EMINENTA CENUSIE", un el sau o ea (sau... al treilea sex, ca la ei se poarta...) extrem de frustrat(a), disperat(a) si indracit(a). Cine stie prin ce traume, violuri sau abuzuri o fi trecut in copilarie aceasta "eminenta cenusie", iar acum a ajuns sa se poarte bestial cu zeci de mii de copii. Sau, ma rog, sa conduca ideologic o struto-camila care se poarta bestial cu zeci de mii de copii.
Cred ca ar fi de dorit sa ne rugam in mod special pentru aceasta "EMINENTA CENUSIE".
Asa cum ne invata Biblia, sa ne rugam pentru cei inaltati in dregatorii. (astia-a inaltati in... dracitorii)
Dumnezeu sa il sau sa o inunde cu dragostea lui Cristos, sa ii dea eliberare si pace, sa ii schimbe mintea si sa ajunga la nasterea din nou, produsa de Duhul Sfant al lui Dumnezeu.
Sa se prabuseasca pe genunchi inaintea lui Dumnezeu, sa se pocaiasca si apoi sa demaste public tot acest sistem diavolesc din Norvegia, care fura copiii si ii vinde pe sume uriase.
Ma gandesc cu drag la ziua cand aceasta sau aceste "EMINENTE CENUSII" vor sta pe banca in Biserica, langa familia Bodnariu reintregita, si vor canta acel cantecel cantat de fetita familia Bodnariu, cantecel care a provocat acest tsunami !
Si apoi acest tsunami de eliberare a "captivilor inocenti", a copiilor furati de monstri din familiile lor, sa cuprinda tot occidentul, care acum este "captiv" in invataturile demonilor. Chiar si unele asa-zise biserici au cazut in "captivitate". Dar Dumnezeu are 7000 de sfinti ai zilelor noastre aici, 7000 acolo, ca in vremea lui Ilie...
Si pentru ca lupta celui rau este, de fapt, impotriva celor 2 institutii lasate de Dumnezeu pe pamant, si anume familia si Biserica, nu pot incheia decat cu rugaciune aceste ganduri triste, dar pline de convingerea de neclintit ca biruinta este in Numele Domnului nostru Isus Cristos, slavit sa fie preaiubitul nostru Domn!!
In acest Nume pretios se va pleca inaintea lui Dumnezeu ORICE GENUNCHI.
ABSOLUT ORICE GENUNCHI !!
Toti genunchii se vor pleca inaintea SINGURULUI DUMNEZEU VIU SI ADEVARAT, Iehova, Tatal Domnului nostru Isus Cristos !
Chiar si genunchii tuturor regilor norvegiei, chiar si genunchii de la Barnevernet, chiar si genunchii lui Obama, Putin, si care or mai fi de-a lungul si de-a latul planetei, a secolelor si a mileniilor.
Doamne, Tatal nostru care esti in Ceruri, Iehova, Tatal Domnului nostru Isus Cristos, Te rog ridica-Te Dumnezeule, nu tacea, Dumnezeule, iesi la lupta si arata-Ti puterea Ta de Dumnezeu, prin Duhul Sfant, cu semne si minuni !!!
Si noi ne vom bucura de biruintele Tale si vom flutura steagurile de biruinta in cinstea Numelui Tau, Preainalte si Atotputernice !
In veci si de-a pururi, amin !
In Biblie, in cartea 1 Imparati scrie:
Domnul i-a zis: „[...] voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat.”
Frati si surori, toti cei care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal-nevernet si a caror gura nu a sarutat filozofia nebuna si draceasca a lumii in care traim, sa ne inaltam strigatele spre Domnul, Atotputernicul, Creatorul cerului si al pamantului.
Sa nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci sa ne potrivim DOAR Bibliei si lui Cristos !
Ioan Ciobota

https://www.facebook.com/ioan.ciobota/posts/1256259154390697

Hrana ta zilnica!

4 IANUARIE

Psalmul 94
Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12.17...)- El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie.
 Cel credincios nu poate  traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97.10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine.
Priviţi-L în Marcu 3.5, „mâhnit de împietrirea inimii lor" ... El însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).
Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? ... Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându-ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!

Perspectiva profetica 2016

Poate ca si dumneavoastra ati asteptat acest mesaj...perspectiva profetica 2016

 Atentie !!! Acest mesaj nu este o profetie, ci este un studiu facut asupra profetiilor

Aici avem si cea a anului pe care tocmai l-am incheiat, 2015

Hrana ta zilnica!

3 IANUARIE
Psalmii 92 şi 93
Lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi gândurile Lui deosebit de adânci sunt inepuizabilele subiecte ale adorării celui răscumpărat (v. 5; comp. cu Psalmul 40.5). Omul care însă nu-L poate recunoaşte pe Creator în lucrările Sale este, în ochii lui Dumnezeu, un prost şi un nebun (v. 6). Cel rău şi cel drept înfloresc şi unul şi altul (v. 7,13), dar numai cel drept aduce rod (v. 14). Iarba răsare şi înfloreşte în anotimpul ei, apoi se usucă şi este cosită inclusiv cu floarea ei (v. 7). Astfel este soarta celor răi; ei pier (v. 9; 1 Petru 1.24,25).
Cel drept însă se aseamănă cu palmierul sau cu cedrul din Liban (v. 12. 13).
Cât timp le trebuie acestor frumoşi arbori să ajungă la statura plinătăţii! 

Cei drepţi sunt sădiţi însă în curţile templului lui Dumnezeu şi acolo ei prosperă, spre gloria Lui.
Psalmul 93 ne aduce aminte că puterea lui Dumnezeu este mai veche (El este „din eternitate") şi mai mare decât puterea vrăjmaşului (v. 3, 4). Valurile ne vorbesc despre agitaţia lumii (Isaia 57.20; comp. cu Psalmul 89.9: „Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti"); putem deci să ne încredem în Cuvântul Lui: mărturiile Sale „sunt foarte sigure" (v. 5).
In încheierea psalmului citim: „sfinţenia îşi are locul în casa Sa". După cum în casele noastre nu suportăm murdăria, nici dezordinea, să înţelegem că Dumnezeul Sfanţ cu atât mai mult nu poate tolera păcatul în casa Sa, care astăzi este Adunarea (citiţi 2 Corinteni 6.16...).

Hrana ta zilnica!

2 IANUARIE
Psalmul 91
Dacă sentimentul pe care-1 avem atunci când ne întoarcem ochii spre trecut este unul de recunoştinţa  (Psalmul 90), cel care ar trebui să ne domine când ne îndreptăm privirile spre viitor este unul de încredere în Dumnezeu. Ce mari sunt, într-adevăr, pericolele de ordin moral care-1 ameninţă pe cel credincios! Cine este (v. 3) leul, cine este năpârca, cine este şarpele ... (v. 13), dacă nu Satan însuşi? 

„Ciuma distrugătoare,... care umblă în întuneric" (v. 3,6), nu ne vorbeşte ea oare de păcat, lucru de altfel cu mult mai grav decât o boală? „Săgeata care zboară ziua" (v. S) sugerează un astfel de gând rău ivit pe neaşteptate în faţa unei imagini de pe stradă ori în urma unei lecturi sau conversaţii îndoielnice. „Groaza din timpul nopţii" sunt acele nelinişti care ne împiedică să dormim
somnul liniştit pe care-1 dă Domnul (Psalmul 4.8).

 Oricare-ar fi însă capcana sau ameninţarea, noi avem un loc întărât, un adăpost: însuşi Dumnezeul Atotputernic (v. 1, 2, 9). Să-L imităm şi noi pe Acela care, în mijlocul aceloraşi pericole, a realizat în mod deplin această încredere! Hristos în pustie a ştiut să-1 încurce şi să-1 «încuie» pe Ispititorul care
îndrăznise să citeze din acest psalm.
Începând cu versetul 9, promisiunile lui Dumnezeu vin să răspundă rugăciunii Omului desăvârşit.
 Şi noi ne putem bucura de ele, în măsura în care ne punem, ca şi Isus, încrederea
şi „iubirea" în Dumnezeu (v. 14).

Ianuarie-DRAGOSTE, BUCURIE si PACE!

E prima zi a anului! 

Astazi la biserica s-a dat motivatia pentru postul din luna ianuarie.

 E vorba despre pomul vietii noastre, roadele din el...

Ce ziceti...ati fost roditori in 2015? Eu...nu prea...trebuie sa recunosc.

Sunt noua roade ale Duhului. Ianuarie postim pentru primele trei: 

DRAGOSTEA, BUCURIA SI PACEA.

Imi doresc ca Dumnezeu sa-mi dea putere sa rodesc. Sunt din fire o persoana care iubeste, insa ce folos daca ii iubesc doar pe cei ce ma iubesc? 

Biblia spune sa-mi iubesc vramasii!

E cam greu, asa-i...dar TREBUIE! Nu prea am dusmani(cu mici exceptii)cel putin asa cred eu, dar azi mi-am propus ca pe acele ”mici exceptii” - ”SA-I IUBESC”.

Poate ca n-am cum sa le arat acest lucru concret, dar vreau ca in fiecare zi sa rostesc o binecuvantare  si sa ma rog pentru ei. Am sa-i port in rugaciune, pana nu voi mai avea in viata mea ”mici exceptii”.

Vreau pe chipul meu sa se vada bucurie, dar nu bucuria ca am primit un cadou sau bucurii de acest gen, ci vreau bucuria care vine din Dumnezeu. Vreau sa fiu aducatoare de pace, iar de va fi sa vina furtuna, vreau ca-n mijlocul ei sa am pace. Pacea pe care doar Domnul o da!

DRAGOSTE, BUCURIE si PACE, trei aspiratii pentru luna ianuarie!

 

Hrana ta zilnica!

1 IANUARIE
Psalmul 90
Un an care începe este un moment prielnic pentru a face bilanţul. Privind în urmă, cel credincios poate striga cu recunoştinţă: „Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră..." (v. 1).
 Ce bucurie şi ce siguranţă pentru cel credincios să-L aibe pe însuşi Dumnezeu ca „stâncă de locuit' (Psalmul 71.3) Privind spre prezent, el măsoară scurta durată a existenţei sale pământeşti — optzeci de ani pentru cei mai tari - înainte să se facă auzită pentru fiecare porunca reîntoarcerii în ţărână. Ş îi cere lui Dumnezeu să-1 înveţe să-şi numere zilele, pentru a căpăta o inimă înţeleaptă (v. 12). Înţelepciunea, potrivit cu Efeseni 5.15,16, ne va ajuta să folosim ocazia (să răscumpărăm timpul, să-1 punem în valoare; vezi şi Coloseni 4.5).
 Dar aceşti ani care trec şi vin, să nu-i irosim, ci să-i folosim pentru Domnul (v. 9)!
Această „rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu", va fi în gura Israelului pocăit în zilele din urmă. Răscumpărații Domnului Isus însă, care-I cunosc infinita dragoste, pot cere încă de acum: „Satură-ne dimineaţa (adică la tinereţe) de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre” (v. 14).
 Aceasta să fie şi rugăciunea noastră în pragul acestui nou an!

Scriptura in cinci ani!

Cand am inceput studiul Scripturii in cinci ani, mi-a parut timp indelungat, ”cinci ani...Doamne, voi ramane in viata cinci ani...?

Iata ca am ajuns in ultimul an de studiu si cu ajutorul Domnului fiind prima zi din an vom incepe ultimul an de studiu.

Parcurgerea Bibliei în cinci ani
«Scripturile în fiecare zi»
In primul an : de la Geneza la Iosua.
In al doilea an de la Judecători la Estera.
În al treilea an : Iov; Psalmii 1- 41;
Proverbe 1- 15 : Isaia;
Matei;
Ieremia; Plângerile lui Ieremia;
Marcu
În al patrulea an : Psalmii 42- 89; Ezechiel;
de la Luca la 2 Corinteni.
In al cincilea an Psalmii 90-150;
Proverbe 16 - Cântarea Cântărilor,
de la Daniel la Maleahi;
de la Galateni la Apocalipsa.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Zece mii de motive pentru a-I mulțumi Domnului!

Când toate se vor zgudui, Tu rămâi veșnic adapost!

Cu siguranta in anul care ne sta in fata vor fi momente de incercare in fata noastra, vor fi momente cand pamantul se va zgudui, vor fi momente poate cand sanatatea nu va fi așa cum am dori noi să fie, vor fi momente de cumpănă în viata noastră...vor fi poate momente de instabilitate, vor fi momente cand vom fi parasiti, însă trebuie șa știm un adevăr. Un adevăr care dainuie de mii de ani și va dăinui până în veșnicie. Cand toate se vor zgudui din temelii, cand toate vor pierii, Unul Singur va rămâne în picioare, si-acesta este Domnul Dumnezeu. Noi ne bizuim pe Numele Domnului.

Ps.46

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.
De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.  Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.
  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
  Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.
  Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.
   Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.
   El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război.
„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”
 Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Pasim cu Tine-n Noul An !

Pășim cu Tine-n Noul An
Căci știi cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi și pe coline.

Pășim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieții noastre
C-așa vom fi învingători
Și-n lupte și-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Și crucea s-o putem purta
Să nu domnească ”eul”

Prezența Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Și vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără așternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povața-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Și lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiți de pâini
Și n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost și fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au și-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Ființa s-o hrănească
De-o fi ușor, sau de-o fi greu
Credința o să crească.

Pășim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Ești dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

                                     George Cornici- 2016

Azi m-au sunat ”prietenii anuali”, pana ieri m-au sunat prietenii adevarati!

Am trecut si in ultima zi a anului....

Ei...si ce....? Nu este tot o zi, ca cea de ieri, ca cea de alaltaieri?

Nu...nu e la fel, si stiti de ce...

Astazi mi-a sunat telefonul poate mai mult ca alatadata, astazi mi-au scris ”oameni”, ”prieteni” mesaje cu acelasi continut ca si acum 3-4-5 ani. Le-o fi ramas in memoria telefonului? Nu stiu, dar prea seamana cu cele din anii anteriori, asta din cate imi amintesc eu, cu toate ca memoria  mai joaca feste.

Astazi nu e la fel ca si ieri, astazi mi-au scris oameni carora un an intreg nu le-a pasat de mine, poate au si uitat ca exist. Nu m-au sunat o data sa ma intrebe cum sunt, nu mi-au scris o data sa imi ureze sanatate sau pace, bucurie sau belsug. De ce si-au amintit tocmai azi....?

Poate pentru ca e ultima zi din an. Poate....!

Astazi mi-au scris si m-au sunat ”prietenii” (cu ghilimelele de rigoare) anuali. Adevaratii prieteni, cei de zi cu zi, m-au cautat si m-au sunat pana ieri.

Apropo...fiindca e ultima zi din an, n-am sa dau copy-paste la nimic din toate urarile primite, dar vreau sa va binecuvintez in Numele Domnului. 

Pe voi cei care a-ti poposit o data sau de mai multe ori pe acest blog, pe voi cei care urmariti postarile mele de cinci ani de zile...pe voi cei care-L iubiti pe Domnul din toata inima, pe voi cei care doriti si-L  cautati pe Dumnezeu, pe voi cei de-aproape sau de departe, pe voi cei din tara sau din diaspora.

Voua va scriu aceste randuri si doresc ca binecuvantarea Domnului sa fie cu voi azi, maine si in veci.

 

Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.  

3 Ioan 1:2

FITI BINECUVANTATI!

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE
2 Corinteni 13.1-14
Prima Epistolă către Corinteni avea ca subiect Adunarea. Cea de-a doua ne-a vorbit de lucrarea sau de slujba creştinului. Am găsit aici sentimentele, implorările, greutăţile, durerile morale şi fizice ale slujitorului Domnului. Pavel era doar o slabă unealtă, dar el nu-şi dorea pe pământ o parte mai bună decât cea a Stăpânului său. 

Ori Hristos fusese pe pământ în înjosire, „răstignit în slăbiciune"; dar acum este viu, înviat prin puterea lui Dumnezeu (v. 4).
Sfârşind epistola, Pavel Ii adresează lui Dumnezeu o ultimă rugăciune pentru scumpii lui corinteni. Ea se rezumă într-un singur cuvânt: desăvârşirea lor (v. 9b). In acelaşi timp însă îi îndeamnă pe ei: „desăvârşiţi-vă!" (v. 11) - pentru că a cere ajutorul Domnului nu înseamnă a renunţa la a căuta cu râvnă să înaintezi în umblarea şi în slujirea creştină!

 „Bucuraţi-vă..." - le spune el din nou - „fiţi încurajaţi, gândiţi la fel, fiţi în pace..." (v. 11)! Fiecare dintre noi, dragi copii ai lui Dumnezeu, să ia pentru el însuşi aceste îndemnuri şi să se bucure de promisiunea dată împreună cu ele. „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi comuniunea Sfântului Duh fie cu voi toţi!" (v. 13).

Seara marturiilor!

”Cant Domnului ca mi-a facut bine”, asa incep versurile unei  cantari.

Oh, daaaa... mult bine mi-a facut mie, mult bine ti-a facut si tie.

 De-aceea asa cum ne-am obisnuit in biserica in care merg eu, ultima seara din an avem o seara a multumirii  si in mod special frati si surori vin inaintea Domnului si inaintea bisericii cu marturia lor. Sunt marturii despre modul cum Dumnezeu a lucrat in viata lor, i-a vindecat de cancer si alte boli grave, le-a adus eliberare, i-a scapat din accidente, le-a mantuit copiii si multe alte binefaceri asa cum numai Domnul stie sa o faca.

 Va invit asadar, maine, 31.12.2015 ora 18 sa urmariti aceste marturii spuse chiar de cei in cauza.Programul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/

Daca si tie ti-a facut Domnul mult bine, marturiseste si spune tuturor lucrul acesta, pentru ca Dumnezeu sa ia toata slava si gloria.

El este vrednic de cinste si Lui Ii aducem glorie!

Doar Harul lui Dumnezeu!

Ne apropiem cu pasi repezi de finalul acestui an si vrem nu vrem timpul zboara, si a zburat atat de repede pana acum incat pasul nostru unori  nu a reusit sa tina cadenta cu el.
Parca ieri eram la momentul bilantului intre anii 2014-2015. Iata-ne astazi in fata unei noi introspectii.
Nu stiu cat la suta din ceea ce ne-am propus anul trecut, am reusit sa ducem la indeplinire?
Nu stiu cate trepte am reusit sa urcam pe scara vietii din punct de vedere spiritual?
Cu siguranta am facut promisiuni multe, c-asa-i omul si daca nu le-am facut inaintea lui Dumnezeu, le-am facut in sinea noastra. Acum la cumpana dintre ani...ar fi bine sa  luam o mica pauza si sa ne facem o analiza.
 Am reusit sa finalizam tot ce ne-am propus?
Am facut multe planuri, am finalizat macar 50%?
Care este starea noastra spirituala fata de anul precedent?
Cat din timpul nostru l-am dedicat Domnului?
Am fost folositor in vreun fel sau am fost intr-o stare de letargie pe intreg cursul anului?
Sunt intrebari pe care ar trebui sa ni le punem...
L-am rugat pe Dumnezeu sa ne descopere voia Sa cu privire la viata noastra? Am avut rabdarea sa asteptam raspunsul sau nici macar n-am mai fost curiosi sa stim?
Dumnezeu are un plan cu fiecare, dar dorim sa il cunoastem?

Daca privim in urma si ne uitam, multi dintre prietenii sau cunostintele noastre, rudele sau colegii nostri nu mai sunt astazi printre noi. Ne punem vreun moment intrebarea, ”cu ce suntem noi mai buni, de-am ramas in viata si ei au plecat?”
Au fost poate mai tineri, mai tari, mai puternici decat noi, si totusi....
Un lucru este cert pentru mine, daca astazi scriu aceste cuvinte si sunt in viata, este numai
HARUL lui DUMNEZEU.
Au fost atatea surori si frati de-ai mei care si ei de-a lungul anilor, au asternut pe blogul lor toate gandurile, tot ceea ce Dumnezeu le-a pus in mintea si in inima lor de a impartasi cu altii, astazi nu mai sunt....
Nu stim cati dintre noi vom trece pragul anului nou care ne sta in fata, dar astazi suntem in viata si pentru acest lucru TREBUIE sa fim multumitori lui Dumnezeu.
In aceste momente mi-amintesc versurile unei cantari:
” Nu pot stii ce fi-va maine...”, insa stiu ca astazi sunt in viata de-aceea vreau sa ma bucur de tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu si totodata vreau sa-I multumesc pentru toate.
Psalmul 116:12-14
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor. 

 
 O seara binecuvantata tuturor!

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE

2 Corinteni 12.11-21
Ce durere pentru apostol să examineze presupunerile făcute cu privire la el, motivaţiile interesate şi vicleniile de care era învinuit (v. 14,16; cap. 7.2,3; comp. cu Fapte 20.33), cu toate că, într-o purtare ireproşabilă, el nu încetase, împreună cu tovarăşii lui de lucru, să calce „pe aceleaşi urme": cele ale lui Hristos (v. 18)! Dacă el răspunde pe larg acestor calomnii, nu o face pentru a se justifica, ci pentru că are în vedere zidirea preaiubiţilor lui corinteni (v. 19; 1 Corinteni 14.26b). Într-adevăr, a nu recunoaşte slujba apostolului revenea la a respinge şi autoritatea Cuvântului divin pe care el îl vestea. Câţi aşa-zişi creştini nu resping astăzi o asemenea parte din Cuvântul inspirat şi mai ales din epistolele lui Pavel! Versetele 20 şi 21 ne arată la ce păcate conduce această neglijenţă şi acest dispreţ.
«Astfel, în acest capitol găsim starea cea mai glorioasă la care poate fi ridicat un creştin ... şi condiţia cea mai nenorocită în care el poate cădea... Ce contrast între această înălţare în al treilea cer şi această josnică stricăciune a cărnii!

 Şi creştinul este capabil de amândouă! 

Ce lecţie şi ce avertisment pentru fiecare sfânt...!»

Am obosit vaslind?

”Isus a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie”(Marcu 6:45)

Poate un verset neobisnuit pentru aceste zile de sarbatoare, insa foarte potrivit cu vremea si intunericul din jurul nostru, in care omul vede aceasta lume tot mai stralucitoare  si tot mai putin intunericul care sta sa ne inghita....si inca Cel ce a venit in aceasta lume ne impinge de la spate. 
Multi calatoresc numai cu vantul in spate si desigur ca intrebarea este:sunt ei cu adevarat pe calea Celui care a venit sa Le dea aceasta directie?

Calatoria noastra continua si nu ar trebui sa fim atat de siguri pe noi incat sa ne inchipuim ca soarta noastra este deja hotarata, pentru ca ”inainte ca si corabia sa intre in port este supusa schimbarilor si pericolelor”.

Faptul ca ne aflam in aceasta calatorie este motiv de bucurie, insa de cum ”vaslim” si rezultatul final ramane un subiect deschis...

Vantul acestei lumi este impotriva noastra si nu de putine ori ne intoarcem la locul de unde am pornit, dar a merge inainte cere efort iar intr-o lume tot mai intunecata a compromisului intervine lipsa elanului si...suntem obositi.

Pentru ca vanturile sunt puternice azi si sunt atat de contrare, am invatat noi oare sa ne impotrivim?

Singura cea care ne mai poate constrange si care ne poate da putere sa ramanem fermi este dragostea!!!

Si daca Hristos ca Lumina a lumii a venit si a parasit aceasta lume...tot El va reveni ca  Luceafarul de dimineata si Soarele, iar perioada aceasta de la venire si pana la revenire  a fost: ”o noapte aproape a trecut” (Romani 13:12).

Intelegem timpul acesta de pregatire spre o alta dimensiune?

Apogeul lucrarii lui Dumnezeu nu se incheie pe pamant...cunoastem noi acest adevar si il credem cu adevarat, in asa fel incat sa iertam, sa iubim si sa acceptam cu bucurie TOTUL?  
Daca nu, cum vom putea vasli in haine vechi ....spre malul ceresc?

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
2 Corinteni 12.1-10
„Un om în Hristos" (v. 2) este acela pentru care carnea şi-a pierdut drepturile (Romani 8.1,2); „este o creaţie nouă" (cap. 5.17). Poziţia sa înaintea lui Dumnezeu este cea a lui Hristos însuşi şi el o ocupă deja, prin credinţă, în cer. El, Pavel, s-a aflat acolo realmente, răpit într-un moment de neuitat. Şi ce a putut vedea el în paradis? Pe Hristos înviat şi glorios. Ce a putut auzi el acolo? Limbajul cerului, care nu poate fi tradus în limbile omeneşti (v. 4). Ce favoare cu adevărat extraordinară!

 Însă această experienţă unică prezenta apoi un pericol cert pentru apostol. Pentru a-1 păzi să nu se îngâmfe, i-a fost dat un „ţepuş în carne" (v. 7): poate o infirmitate jenantă, tinzând să-i aducă dispreţ în predicările sale (cap. 10.1,10; Galateni 4.14). «Doamne, debarasează-mă de asta - II imploră apostolul - slujba mea va avea de suferit...»
„Harul Meu îţi este de ajuns" (v. 9) este răspunsul Domnului. Contrar aparenţelor, ţepuşul era un efect tocmai al acestui har. Nu servea el în Pavel la a-i înăbuşi carnea, acest însoţitor supărător în lucrarea sa? Într-adevăr, ce preţioase sunt pentru creştin inifirmităţile şi încercările! Ele contribuie la slăbirea omului, pentru a permite puterii lui Dumnezeu să se manifeste (v. 9,10; cap. 4.7...).

Ti-ai asigurat locul?

Am asteptat un an intreg sa ne bucuram iarasi de aceste zile ale nasterii Domnului si s-au dus....

Dar oare la atat se rezuma acest eveniment mult asteptat?

Asteptat a fost de multi, pentru ca venirea Sa in lume a fost profetita cu sute de ani inainte prin profetul Mica.

”Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

Cine ar fi putut stii toate aceste lucruri daca nu, Dumnezeu?

Mai pot spune unii oameni ca Biblia este o cartea depasita? Ce dovezi mai trebuie aduse ca omenirea sa creada ca ISUS este FIUL lui DUMNZEU?

Multe profetii facute cu sute de ani inainte de venirea lui Hristos in lume s-au implinit. Nasterea a fost vestita inainte, dar si moartea. Sunt evenimente care au fost prevestite, s-au implinit si ele nu pot fi contestate de nimeni. Umila sa nastere a fost vestita cu 736 i. H prin profetul Mica, durata vietii lui Isus a fost vestita de profeti, ”El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele.

  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!” Ps.102, pana si tradarea lui Iuda a fost profetita, ”Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Ps.41:9)

dar si umilinta sa in fata mortii a fost anuntata tot cu 740 inainte de prorocul Isaia. 

  Isaia de-altfel vorbeste despre moartea Lui.

 ”Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.  

 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. (Isaia 53:3-5)

 

Sunt dovezi puternice care nu pot fi contestate si aceste lucruri nu fac decat sa confirme ca tot ce scrie in Sfanta Scriptura este adevarat si se va implini.

Acum, una din cele mai frumoase profetii pe care o asteptam sa se implineasca este aceasta: Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:3)

 Crezi tu, stimate cititor aceste cuvinte?

DA, DOMNUL ISUS va reveni a doua oara pe pamant. Daca prima Sa venire a fost in umilinta, cea de-a doua venire va fi in mare glorie si plin de slava. El va veni ca sa ne ia si sa ne duca in locul pe care ni l-a pregatit.

Ti-ai asigurat locul?

Poate ca ai convingerea ca da, dar vreau sa-ti spun cateva lucruri:

-faptul ca te numesti ”CRESTIN”, nu-ti da aceasta asigurare

-faptul ca esti trecut intr-un catastif al bisericii pe care o frecventezi, nu-ti asigura un loc in vesnicie

-nici faptul ca ti-ai rupt opincile pe drumul catre biserica ani de zile, nu este o garantie

-faptul ca esti un bun platnic al zeciuielii si nici darnicia ta nu te ajuta prea mult,

-nu te ajuta prea mult nici fata pioasa pe care o afisezi atunci cand esti pe o banca in biserica sau in preajma fratilor tai de credinta

De-atfel Scriptura spune, ”credinta fara fapte este zadarnica, dar si faptele fara de credinta  este acelasi lucru”

Si atunci ce trebuie sa fac?

”Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” Romani 10:9 

Oh, dar e simplu vei spune....insa mai trebuie sa facem un lucru.

 ”Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”  Ioan 14:15

 

Pazim noi oare toate poruncile Lui, in orice circumstanta?

Doamne ajuta-ne!

 

 

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
2 Corinteni 11.16-33
Aceste atacuri împotriva slujbei lui Pavel oferă Duhului Sfânt o ocazie de a ne da o idee mai clară despre muncile şi suferinţele apostolului. Într-adevăr, el era slujitorul lui Hristos şi putea enumera încercările: o lungă listă de suferinţe îndurate pentru Evanghelie.
Versetele 23-28,31,32 ne învaţă în ce consta ceea ce apostolul numea în capitolul 4.17 „Necazul (său) ... uşor de o clipă"! Care era însă resursa divină care îl susţinea să suporte „cele de afară" (v. 28)? „O greutate eternă de glorie" era preocuparea neîncetată din gândurile sale: Hristos glorificat, răsplata sa eternă. Să reţinem acest secret: cu cât ne vom ocupa mai mult de Domnul, cu atât ne va rămâne mai puţin timp pentru a ne gândi la micile noastre greutăţi — şi ce sunt greutăţile noastre, pe lângă necazurile marelui apostol? 

Într-adevăr, cu cât dragostea Lui eternă va cântări mai mult în balanţa inimilor noastre, cu atât mai puţină importanţă vor avea împrejurările de moment şi cu atât de sigur nu ne vor mai copleşi. Este totodată un lucru care nu ne va „apăsa" niciodată prea mult: „preocuparea (sau
grija) pentru toate Adunările" (v. 28). Ea se manifestă în primul rând prin rugăciuni. Domnul să ne dea dragoste pentru Biserica Lui scumpă şi pentru fiecare mădular al ei!

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
2 Corinteni 10:11-18; 11.1-15
Falşi apostoli căutau să ia locul lui Pavel în inima corintenilor. Astfel, Pavel se vede nevoit să vorbească despre sine însuşi şi numeşte aceasta „nebunia sa". Nu o face însă pentru a profita de pe urma afecţiunii credincioşilor (cap. 12.15). El era gelos pentru Hristos şi revendică cu înfocare dragostea lor pentru singurul Mire al Bisericii.
Corintenii riscau să fie gata să-şi deschidă urechile la „o evanghelie diferită" (v. 4). Ei erau mai puţin spirituali decât efesenii, care i-au „pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt" şi i-au găsit mincinoşi (Apocalipsa 2.2). Mulţi creştini sunt pândiţi de acelaşi pericol ca şi corintenii, pentru că, de fapt, ei găsesc creştinismul autentic prea exigent. In schimb, o evanghelie care-1 înalţă pe om şi care acordă un loc cărnii va fi suportat.
Dincolo de aceşti lucrători mincinoşi, apostolul îl demască pe stăpânul lor, Satan. Odinioară heruvim strălucitor (Ezechiel 28.12...), acesta ştie încă să îmbrace această înfăţişare pentru a-i atrage pe oameni cu viclenia lui, aşa cum a amăgit-o pe Eva (v. 3,14). El este mult mai periculos atunci când se prezintă ca un şarpe subtil decât atunci când ne atacă frontal, precum leul răcnind din 1 Petru 5.8.

 Îi vom dejuca şireteniile rămânând alipiţi de Cuvântul Domnului.

Ce va urma?

Zilele trecute ma gaseam in Bruxelles si intalnindu-ma cu un frate din Timisoara la plecare ne-am urat ” ”Craciun binecuvantat”. N-am stiut nici o clipa ca ma aflu pe un teritoriu ”minat”, de fapt stiam ca sunt in tara in care se pune lumea la cale, insa n-am stiut ca Bruxelles-ul readuce in inimi fiorii acelor vremuri de comunism in care ti-era frica sa te saluti pe strada cu salutul” Hristos a inviat”. N-a adus comunismul, ci acceptand asa ceva va aduce islamul. 

Targul frumos de Craciun s-a transformat brusc in ”Placerile iernii” si ”Craciun fericit” in ”Felicitari de sezon”.

http://www.expunere.com/s-a-interzis-craciunul-la-bruxelles-felicitari-de-sezon-in-loc-de-craciun-fericit.html

Ma intreb care va fi urmatoarea interdictie, pentru ca imi este tot mai limpede....

”multe vor urma”

Nu te teme de ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El Însuşi pentru voi!

Deut. 3: 22

Momente deosebite în centrul Timisoarei!

 Carmen Bogdan, tin sa-ti multumesc pentru acest video. Fiind plecată din oraș câteva zile bune, n-am știut de organizarea frumoasa pe care au facut-o tinerii din biserica noastră. Am rămas plăcut impresionata cand Carmen, o cititoare fidela a blogului, mi-a trimis un mesaj cu acest video.

Sunt copiii nostrii care ne bucura inimile in fiecare duminica cu talantul lor deosebit pe care l-a asezat Dumnezeu in ei. In orice vreme, Dumnezeu a avut oameni pe care i-a folosit in lucrarea Sa.

Romani 11:2-5

Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
„Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?”
Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”  

Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. 

 

 Este o generatie dornica sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa-L experimenteze asa cum este EL, si Dumnezeu sa lasa gasit de oricine Il cauta.

Simt ca anul 2016 va fi un an de trezire in tara noastra. Un an in care va fi o cernere si o separare clara si vizibila intre crestini.

 Ne vom imparti in doua categorii, crestini adevarati asa cum cere Scriptura si ”crestini care poarta doar un nume”. Imi doresc mult ca acest lucru sa se intample cat mai curand. Libertatea de care am beneficiat ne-a facut sa ne asezam in fiecare zi tot mai adanc in fotoliul nostru de crestin cautand un loc cat mai confortabil, ori Dumnezeu ne cere sa fim lucratori impreuna cu El pentru largirea Imparatie Sale. N-are nevoie doar de spectatori, ci de lucratori.

Va veni vremea in care ni se va cere sa alegem, va veni vremea in care trebuie sa fim dispusi sa acceptam sacrificiul, va veni vremea in care va trebui sa fim dispusi sa ne dam chiar viata pentru Hristos. Vom fi noi oare pregatiti pentru aceasta vreme?

 Doamne ajuta-ne sa fim gata a infrunta orice incercare in viata noastra, ba mai mult ajuta-ne sa fim si noi ca acei sase mii de barbati care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal, sa fim gata a ramane statornici in credinta si neintinati de pacat.

Vreau sarbatoare in fiecare zi!

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Luca 2:15-18
Fiecare a stat conectat intr-un anume fel la evenimentele care s-au intamplat in Betlleem, atunci cand s-a nascut Imparatul lumii. Unii au alergat sa vada ce se intampla (v.15), altii s-au mirat si si-au vazut de treaba mai departe(v.18)
La fel si astazi, unii poate au meditat mai putin la acest lucru, altii poate mai mult. Pentru unii aceasta sarbatoare minunata, an de an este doar un prilej de ”ghiftuiala”, pentru altii sunt momente speciale , pentru ca  intr-o zi ca aceasta a venit mantuirea noastra din cer, a venit Salvarea intregii lumi. La Betleem HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu a venit sa ne impace cu TATAL DUMNEZEU.

Dar sarbatoarea aceasta a mai facut ceva,  ne-a adunat in jurul familiei pe fiecare si toti am simtit bucuria de a-i avea pe cei dragi langa noi. Zilele de peste an, stresante si obositoare uneori, obositi de alergarea acesta  de ”goana dupa vant”, cum spunea inteleptul Solomon, au fost lasate deoparte si ne-am bucurat de timpul acesta minunat.

 Si intr-adevar este frumos si sunt minunate aceste intalniri. Dar sarbatoarea este pe sfarsit, intram iarasi in alergarea aceasta in care n-avem timp sa stam la masa cu cei dragi, venim pe rand, mancam pe rand, plecam pe rand. Trecem grabiti pe langa oameni neputinciosi care ”striga fara glas” dupa  ajutor, dar n-avem timp, suntem prea ocupati sau prea grabiti!!

De ce trebuie sa fie o sarbatoare ca sa facem aceste lucruri  care in mod normal ar trebuie sa le facem zi de zi?

Trebuie sa fie ”un Craciun”  ca sa fim cu cei dragi?

Trebuie sa fie doar doua zile de sarbatoare pe an, ca sa ne amintim de Betleem si  Golgota?

Daca am inteles cu adevarat semnificatia evenimentelor care au avut loc acolo, atunci Betleemul trebuie sa fie zilnic in inima mea si a ta, pentru ca din cer a coborat mantuirea.
Zilnic sa fie in inima mea si a ta  Golgota, pentru ca aici HRISTOS a purtat povara pacatelor mele si povara pacatelor tale, a luat asupra Lui vina noastra, aici HRISTOS ne-a adus salvarea.

Eu vreau zilnic familia sa-mi fie in sarbatoare si inima sa-mi fie cuprinsa intr-o sarbatoare permanenta!

Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE
2 Corinteni 10.1-10
Pavel nu se putuse hotărî să vină la corinteni „cu nuiaua", ca să pedepsească el însuşi răul (cap. 10.2; 1 Corinteni 4.21). Preferase să le scrie şi să aştepte efectul scrisorii.

 Unii însă profitaseră de această răbdare a apostolului şi de absenţa lui, pentru a-i deprecia slujba. Smerenia, blândeţea şi bunătatea creştină a lui Pavel erau pretexte pentru a-1 dispreţui (v. 1). Pentru că omul natural nu admiră decât ceea ce izbeşte privirea şi judecă „după înfăţişare" (v. 7)! Ori armele unui ostaş al lui Isus Hristos nu sunt fireşti (carnale). Efeseni 6.10... le enumera. Să ne amintim cum Ghedeon, Samson, Ionatan, David, Ezechia... pentru a nu-i cita decât pe aceştia, au câştigat cele mai mari victorii. Şi atunci nu vom mai fi încântaţi de calităţi omeneşti, cum ar fi elocvenţa sau farmecul personal. Să urmăm Cuvântul şi niciodată pe acela care-1 prezintă, oricât de dotat ar fi el, chiar dacă Domnul ne-a făcut bine prin intermediul lui!
Oamenii se compară cu ei înşişi şi se mândresc, arătând prin aceasta că nu sunt pricepuţi (v. 12). Noi, credincioşii, avem pentru umblare şi pentru slujire un singur model perfect: Isus! Contemplându-L, vom fi păziţi mereu în umilinţă!

Hrana ta zilnica!

25 DECEMBRIE
2 Corinteni 9.1-15
Pentru a nu trăi regrete zadarnice în ziua secerişului, „să semănăm" neîngrădit acum, în timpul semănatului (v. 6; Luca 6.38; Deuteronom 15.10). Ceea ce Dumnezeu ne pune pe inimă, să facem, şi să facem cu bucurie. Pentru că lucrurile pe care le păstrăm pentru noi nu ne vor îmbogăţi şi ceea ce dăm nu ne va secătui niciodată (Proverbe 28.27)! Harul lui Dumnezeu ne va umple „întotdeauna în toate lucrurile", însă nu cu tot ce ne-ar plăcea nouă, ci „având toată îndestularea" (v. 8).
Versetele 11-14 ne amintesc că generozitatea dezinteresată îi face pe cei ajutaţi să aducă mulţumiri lui Dumnezeu şi să se roage pentru cei care au dăruit. Pornind de la o întrebare pe care am putea-o considera de mică importanţă privind binefacerea, apostolul ştie să ne îndrepte gândurile spre subiectele cele mai glorioase: smerenia Domnului (cap. 8.9) şi darul de nepreţuit al lui Dumnezeu (v. 15). Să căutăm ca în detaliile mărunte ale vieţii noastre de zi cu zi să aplicăm adevărurile fericite ale credinţei! Astfel, o simplă masă, o întrunire de familie, un cadou făcut sau primit cu afecţiune sunt ocazii pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu şi pentru a gândi la Darul prin excelenţă pe care Dumnezeul dragostei 1-a făcut lumii trimiţându-L pe Fiul Său (v. 15; loan 3.16).

Alaturi de familia Bodnariu!

Sa-i cantam glorie Celui venit pe pamant!

Indiferent de varsta, fie ca suntem copii, adulti sau batrani, toti ne bucuram cand primim daruri, insa nici un dar omenesc nu se poate compara cu Darul Suprem. Este un Dar maret venit de Sus, un dar nemeritat.

Bucuria magilor din Betleem  a fost atat de mare atunci cand au aflat vestea ca s-a nascut Mantuitorul intregii omeniri, incat si astazi dupa mii de ani aceasta veste nu ne poate lasa indiferenti.

Crestinii de pe intreg pamantul se bucura de venirea lui Hristos in lume!

Ne bucuram ca prin venirea Lui a ridicat pacatul nostru si al intregii omeniri. El a venit sa aduca in lume pace, dragoste si mantuire.Prin El am primit iertarea de pacate si suntem mantuiti. 

Cum am putea oare sa nu-I fim  recunoscatori?

 Haideti sa ne oprim din alergarea noastra de pe acest pamant, sa lasam deoparte toate lucrurile care incanta privirile noastre, lucruri care ne captiveaza atentia, insa ne departeaza de ESENTA, sa ne indreptam privirea si gandurile spre CEL care a venit cu umilinta pe acest pamant sa ne aduca manuirea in dar.

LUI sa-I cantam Osanale si sa-i aducem slava, iar pacea care vine din Dumnezeu sa inunde si inimile noastre in acesta zi mareata.

Sarbatori binecuvantate va doresc, pace in suflet, sanatate in trup si bucurie in inimi!

                                                                 Cu drag, Monna!

Hrana ta zilnica!

24 DECEMBRIE
2 Corinteni 8.9-24
Dar ce era dragostea macedonenilor faţă de exemplul suprem al „Domnului nostru Isus Hristos"? Ei nu-şi aleseseră singuri sărăcia lor lucie (v. 2). El însă, Moştenitorul tuturor lucrurilor (Evrei 1.2), cu condescendenţă S-a dezbrăcat de toate gloriile Lui cereşti şi S-a născut într-un staul pentru a fi pe pământ „Cel sărac", Cel care n-avea niciun loc unde să-Şi plece capul (v. 9; Psalmul 40.17; 41.1; Luca 9.58). Pentru ce? Ca să ne îmbogăţească prin aceleaşi glorii şi să ne facă moştenitori împreuna cu El. Ce minunată taină a harului!
Corintenii nu şi-au dus până la capăt intenţia fericită de a ajuta adunările şi, de aceea, apostolul le-a scris că a voi era bine, dar cu mult mai bine era să şi facă. Adesea intenţiile noastre cele mai bune ... rămân doar intenţii: această Biblie de oferit, acest bolnav de vizitat, acest mic serviciu care s-a ivit... Dumnezeu a pregătit pentru noi fapte bune (Efeseni 2.10), dar noi avem nevoie de El atât pentru a voi, cât şi pentru a face (v. 11,12). El este Cel care le produce în noi şi pe una şi pe alta, după buna Sa plăcere (Filipeni 2.13), însă decalajul dintre mişcarea inimii şi cea a mâinii vine din neglijenţa noastră.
Pavel avea grijă să se păzească nu numai de orice înşelăciune, ci şi de orice aparenţă de rău înaintea oamenilor.