M-am amuzat privind acest videoclip, insa in mintea mea m-am dus cu gandul mai departe.
Inca de mici copiii au in ei acest instinct de a-si insusi ceva fara a le apartine sau mai bine zis chiar daca nu le apartine. Ba mai mult privesc in ei o farama de egoism, fiecare vrea pentru el.Bineinteles videoclipul este foarte amuzant, pot sa zic despre micuti ca sunt "superbi de simpatici", insa vreau sa privim dincolo de acest spectacol superb.
Cine oare ii invata de mici pe copii sa pacatuiasca?
Cine ii invata sa minta, sa fure, sa ascunda lucruri insusite dar fara sa le apartina?
Multi vin si spun...."sunt copii si copiii n-au pacat". Oare? Da, sunt lucruri facute de ei cand sunt mici si pentru care nu pot sa fie judecati inaintea lui Dumnezeu, pentru ca pana la o anumita varsta nu discern, insa pacatul este in fiecare om. Ne nastem in pacat, spune Biblia.
"In pacat m-a zamislit mama mea...", de-aceea in momentul cand incep sa discearna lucrurile, au si ei(copiii) nevoie de pocainta.
Ieri am avut o experienta cu "meine kind". Si-a insusit o "suma infima", 5 lei din portmoneul tatalui si a plecat sa-si ia o inghetata. Intorcandu-ma acasa la o ora la care el nu se astepta, l-am surprins venind de la magazin. Bineinteles ca au inceput sa curga imediat si scuzele, ca si cum pacatul "furtului " nu era suficient mai trebuia sa vina skaraotzki sa-l indemne sa si minta. A compus repede o mica poveste....si bineinteles s-a gandit ca a scapat. Numai ca...pe mine m-a facut mama mai demult decat l-am facut eu pe el.
L-am lasat sa-si spuna povestea, iar apoi am inceput sa-i spun eu adevarata poveste, cu toate ca nu eram acasa la momentul respectiv. Cum era de asteptat, si la el, de-altfel ca si la noi cei mari, probleme cu "recunoasterea"...grea misiune. In fine, dupa ce i-am explicat cum stau lucrurile, dupa 5 minute cu capul plecat si spasit, a venit sa-si ceara iertare si de la tata, si de la mama cu promisiunea ca nu o sa mai faca. La amandoi, pentru ca pe unul..."l-a facut", pe altul "l-a mintit". Bineinteles vorbim de un gest facut de un copil si de o suma infima, insa am stat apoi si m-am gandit..."ce trasaturi obraznice are omul in el”, inca din copilarie!!!
Pacatul poate fi ambalat in multe forme si ambalajul este frumos colorat pe masura varstei. Totul este ambalat ca sa fie cat mai atragator. Trebuie insa sa stim ca diavolul este obraznic si cu toate ca noi ca parinti ne ferim si fugim de pacat, ne straduim sa tinem o viata curata, iata ca acest lucru nu-l impiedica de a-i momii si de a-i atrage chiar din frageda pruncie.Mai trebuie sa stim ca in functie de modul in care ne ferim noi ca parinti de pacat, la vremea potrivita, cand vor intelege si vor discerne si cei mici vor face la fel.. Daca din pruncie invatam pe copiii nostri ca indiferent de dimensiunea pacatului, fie el sub orice forma, pacatul ramane pacat si el este o incalcare a legilor lui Dumnezeu.
Din pacate aceasta lege este incalcata cu buna stiinta. Sunt lucruri despre care omul stie si cunoaste ca nu sunt in concordanta cu poruncile date de Dumnezeu, dar pentru asta tot le incalca.
Unii pacatuiesc insa constiinta lor le da semnalul, au remuscari si ii sesizeaza ca nu sunt in regula cu ceea ce au facut si aici intervine cainta si pocainta, altii in schimb pacatuiesc dar n-au nici un fel de remuscare datorita faptului ca constiinta lor este moarta si atunci starea lor se degradeaza pe zi ce trece tot mai mult.
In acest context cred ca este foarte important ca in rugaciunile noastre sa cerem mereu ca Duhul Sfant sa ne dea un cuget curat si o constiinta treaza in permanenta, pentru ca atunci cand suntem tentati sa pacatuim, Duhul Sfant sa trezeasca constinta in noi, si odata trezita ea nu ne va da pace pana nu rezolvam pacatul din viata noastra.
Inca de mici copiii au in ei acest instinct de a-si insusi ceva fara a le apartine sau mai bine zis chiar daca nu le apartine. Ba mai mult privesc in ei o farama de egoism, fiecare vrea pentru el.Bineinteles videoclipul este foarte amuzant, pot sa zic despre micuti ca sunt "superbi de simpatici", insa vreau sa privim dincolo de acest spectacol superb.
Cine oare ii invata de mici pe copii sa pacatuiasca?
Cine ii invata sa minta, sa fure, sa ascunda lucruri insusite dar fara sa le apartina?
Multi vin si spun...."sunt copii si copiii n-au pacat". Oare? Da, sunt lucruri facute de ei cand sunt mici si pentru care nu pot sa fie judecati inaintea lui Dumnezeu, pentru ca pana la o anumita varsta nu discern, insa pacatul este in fiecare om. Ne nastem in pacat, spune Biblia.
"In pacat m-a zamislit mama mea...", de-aceea in momentul cand incep sa discearna lucrurile, au si ei(copiii) nevoie de pocainta.
Ieri am avut o experienta cu "meine kind". Si-a insusit o "suma infima", 5 lei din portmoneul tatalui si a plecat sa-si ia o inghetata. Intorcandu-ma acasa la o ora la care el nu se astepta, l-am surprins venind de la magazin. Bineinteles ca au inceput sa curga imediat si scuzele, ca si cum pacatul "furtului " nu era suficient mai trebuia sa vina skaraotzki sa-l indemne sa si minta. A compus repede o mica poveste....si bineinteles s-a gandit ca a scapat. Numai ca...pe mine m-a facut mama mai demult decat l-am facut eu pe el.
L-am lasat sa-si spuna povestea, iar apoi am inceput sa-i spun eu adevarata poveste, cu toate ca nu eram acasa la momentul respectiv. Cum era de asteptat, si la el, de-altfel ca si la noi cei mari, probleme cu "recunoasterea"...grea misiune. In fine, dupa ce i-am explicat cum stau lucrurile, dupa 5 minute cu capul plecat si spasit, a venit sa-si ceara iertare si de la tata, si de la mama cu promisiunea ca nu o sa mai faca. La amandoi, pentru ca pe unul..."l-a facut", pe altul "l-a mintit". Bineinteles vorbim de un gest facut de un copil si de o suma infima, insa am stat apoi si m-am gandit..."ce trasaturi obraznice are omul in el”, inca din copilarie!!!
Pacatul poate fi ambalat in multe forme si ambalajul este frumos colorat pe masura varstei. Totul este ambalat ca sa fie cat mai atragator. Trebuie insa sa stim ca diavolul este obraznic si cu toate ca noi ca parinti ne ferim si fugim de pacat, ne straduim sa tinem o viata curata, iata ca acest lucru nu-l impiedica de a-i momii si de a-i atrage chiar din frageda pruncie.Mai trebuie sa stim ca in functie de modul in care ne ferim noi ca parinti de pacat, la vremea potrivita, cand vor intelege si vor discerne si cei mici vor face la fel.. Daca din pruncie invatam pe copiii nostri ca indiferent de dimensiunea pacatului, fie el sub orice forma, pacatul ramane pacat si el este o incalcare a legilor lui Dumnezeu.
Din pacate aceasta lege este incalcata cu buna stiinta. Sunt lucruri despre care omul stie si cunoaste ca nu sunt in concordanta cu poruncile date de Dumnezeu, dar pentru asta tot le incalca.
Unii pacatuiesc insa constiinta lor le da semnalul, au remuscari si ii sesizeaza ca nu sunt in regula cu ceea ce au facut si aici intervine cainta si pocainta, altii in schimb pacatuiesc dar n-au nici un fel de remuscare datorita faptului ca constiinta lor este moarta si atunci starea lor se degradeaza pe zi ce trece tot mai mult.
In acest context cred ca este foarte important ca in rugaciunile noastre sa cerem mereu ca Duhul Sfant sa ne dea un cuget curat si o constiinta treaza in permanenta, pentru ca atunci cand suntem tentati sa pacatuim, Duhul Sfant sa trezeasca constinta in noi, si odata trezita ea nu ne va da pace pana nu rezolvam pacatul din viata noastra.
