„Nici un evreu nu va fi lasat in viata...”

Gruparea terorista „Statul islamic” a postat pentru prima data in mediul on-line un videoclip in limba ebraica, adresat publicului israelian. In film, un militant mascat imbracat in uniforma militara si vorbind in ebraica cu un accent arab, a adresat urmatoarea avertizare: „Nici un evreu nu va fi lasat (in viata) dupa ce luptatorii nostri vor cuceri Iordania si vor ajunge la granita Israelului. In curand vom stapani Ierusalimul si intregul Israel, relateaza Times of Israel.
Adevaratul razboi inca nu a inceput si tot ceea ce s-a intamplat pana acum a fost o joacă de copil. Nimic nu se compara cu ceea ce va urma si inca destul de repede, Inshallah (cu voia lui Dumnezeu).
Va promit ca foarte curand nici un evreu...continuarea AICI

Interesanta este incheierea acestui mesaj: ”vom veni peste tine de pretutindeni...”

In Ezechiel 38 sta scris:

Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: 

 «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză şi care toţi mânuiesc sabia; împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:
Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miazănoaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine!
  Pregăteşte-te dar, fii gata, tu şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor!   După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor. Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale şi multe popoare cu tine.» 

Iar in capitolul 39:

‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
   Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei şi te voi aduce pe munţii lui Israel. Îţi voi doborî arcul din mâna stângă şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă.
Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi şi fiarelor câmpului.
  Vei cădea pe faţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Voi pune foc Magogului şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sunt Domnul. Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească** Numele Meu cel sfânt, ci vor şti† neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel! Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul, Dumnezeu!

 Aceasta este ziua despre care am vorbit.
 

Sa fie oare aceasta ziua despre care ne-a instintat Domnul?
Sa nu uitam...TOATE lucrurile sunt in controlul lui Dumnezeu, slava LUI!

 

Hrana ta zilnica!

27 OCTOMBRIE
Romani 5.12-21
Pentru un credincios întors la Dumnezeu pe patul de moarte, epistola ar fi putut să se încheie cu versetul 11. Problema păcatelor sale a fost reglată; el este bun pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru cel care continuă însă să trăiască pe pământ, o problemă dureroasă se pune de acum înainte: el are încă în el natura veche, păcat care nu poate produce decât roade rele (alterate, corupte, stricate). Riscă el deci să-şi piardă mântuirea? Ceea ce urmează, de la capitolul 5.12 până la capitolul 8, ne învaţă cum S-a îngrijit Dumnezeu de aceasta: El a condamnat nu numai faptele, ci şi voinţa rea din care au luat ele naştere, pe omul „cel vechi" (cap. 6.6), absolut după asemănarea lui Adam, strămoşul său. Să ne imaginăm că un tipograf neglijent, în timp ce pregăteşte clişeul pentru o carte, a lăsat să-i scape grave greşeli care falsifică total ideea autorului. Aceste greşeli se vor reproduce în tot atâtea exemplare câte va scoate. Cea mai înaltă tehnică de a le lega nu va schimba cu nimic conţinutul. Pentru a avea un text fidel, scriitorul va trebui să scoată o nouă ediţie, după un alt clişeu.
Primul Adam este ca acest clişeu rău. Câţi oameni, atâţia păcătoşi! Dumnezeu însă nu a căutat să îmbunătăţească rasa adamică. El a dat naştere unui Om nou, Hristos, şi ne-a dat viaţa Lui.

Hrana ta zilnica!

26 OCTOMBRIE
Romani 5.1-11
Odată achitat, îndreptăţit, cel credincios lasă să strălucească bucuria lui (v. 1). Pacea cu Dumnezeu este de acum partea sa cea mai preţioasă. Este împăcat cu Judecătorul suprem tocmai prin fapta care ar îi trebuit să atragă asupra lui mânia pentru totdeauna: „noartea Fiului Său" (v. 10)! Într-adevăr, iubirea lui Dumnezeu nu se poate compara cu niciuna alta. Este „propria Lui dragoste" (v. 8), ea găsindu-şi toate motivaţiile în Sine însuşi. El a iubit sărmane fiinţe, care nu aveau nimic vrednic de iubit, mai înainte ca acestea să fi făcut un cel de mic pas către El, pe când erau încă fåra putere, nelegiuite (sau neevlavioase: v. 6),
păcătoase (v. 8) şi vrăjmaşe (v. 10; 1 loan 4.10,19). 

Şi această dragoste este acum turnată în inimile noastre (v. 5).
In faţa lumii care se făleşte cu avantaje prezente şi trecătoare, cel credincios, departe de a fi ruşinat („speranţa nu înşală": v. 5), se poate folosi de acest drept al său, de viitorul lui extraordinar: gloria lui Dumnezeu (v. 2). În plus, el este capabil să găsească bucuria în necazurile prezente. Pentru că acestea produc roade preţioase (v. 3,4) care dau speranţei sale cu atât mai multă viaţă şi înflăcărare! 

„Şi nu numai atât..." (v. 11): noi avem dreptul să ne lăudăm în aceste daruri, însă înainte de toate în Acela care ni le dă: în Dumnezeu însuşi, devenit Dumnezeul nostru prin Domnul nostru Isus Hristos.

Specificul vremurilor din urma - partea 4

Hrana ta zilnica!

25 OCTOMBRIE
Romani 4.13-25
Dacă Dumnezeu este puternic să împlinească ce a promis (v. 21), omul, de partea lui, este total neputincios să împlinească propriile sale obligaţii. De aceea, promisiunile făcute lui Avraam (şi creştinului) nu conţin nicio condiţie... este suficient să crezi. Toate înfăţişările exterioare păreau să contrazică ceea ce Dumnezeu îl asigurase pe Avraam. Acesta însă „nu s-a îndoit,... fiind deplin convins" (v. 20,21). De unde îi venea lui această credinţă neclătinabilă? Din aceea că II cunoştea pe Cel care îi făcuse promisiunile şi Lui îi acorda o încredere deplină. Semnătura cuiva pe care-1 respectăm are mai multă valoare pentru noi decât cea a unui necunoscut şi ea garantează angajamentele sale.
Credinţa crede promisiunile, deoarece ea îl crede pe Dumnezeul care le-a făcut (v. 17 şi 3; comp. cu 2 Timotei 1.12). Ea îşi însuşeşte marile adevăruri afirmate prin Cuvântul Său: moartea Domnului Isus pentru ispăşirea păcatelor noastre şi învierea Lui pentru îndreptăţirea noastră (v. 25).

 Drag prieten, ajuns aici cu lectura, poţi spune oare împreună cu toţi cei cre-dincioşi: «Am această credinţa care aduce mântuirea. Pentru păcatele mele a fost dat Isus; pentru îndreptăţirea mea L-a înviat Dumnezeu»?

Specificul vremurilor din urma - partea 3

Am inceput sa postez in urma cu doua zile un mesaj al fratelui Luigi Mitoi, care ne este de folos tuturor. Ca sa il putem intelege este recomandat sa ascultam toate cele patru parti, care deja au fost publicate. Poate ca vor fi si altele, nu stiu, daca vor fi, le voi publica. Astazi am postat partea a treia. 

In multe biserici nu se vorbeste despre aceste lucruri. Multe biserici inca propavaduiesc amintiri cu sfintii care au trecut la Domnul, experiente cu Dumnezeu care au avut loc... candva de mult, propavaduiesc pescuirea minunata, vindecarea leprosului sau pilda tanarului bogat. Nimic nu este rau, toate sunt adevarate si Isus a facut toate aceste minuni si ne-a lasat aceste pilde drept invatatura pentru noi, insa cred ca este momentul sa traim noi experiente cu Dumnezeu nu doar sa vorbim de ceva care ”a fost”, ceva din trecut. Este momentul ca biserica sa fie pregatita pentru zilele grele care ne stau in fata, este timpul sa lasam laptele duhovnicesc si sa ne hranim cu hrana tare.

Slava Domnului ca avem la indemana noastra si sunt atatea oportunitati unde  putem asculta aceste mesaje. Slava Domnului ca sunt  slujitori care aduc inca invataturi curate din Cuvantul lui Dumnezeu.

Recomand predicile fratelui  Aurel Gheorghe, Luigi Mitoi, Nelu Brie, Beniamin Faragau, Dorin Druhora, Cristian Ionescu, Florin Ianovici, Vladimir Pustan, Gabi Zagrean, Petru Lascau, Lazar Gog, Gabi Iszak, Virgil Neagu, Iosif Berce, Emil Bartos, Paul Negrut si multi altii. Sunt mesaje foarte bune care sunt traduse si se pot urmari:

Paul Washer, John Piper, Ravi Zacharias, Max Lucado, Zac Poonen, etc.

Pe langa mesaje avem si literatura foarte bogata,  de-aceea, nici o scuza nu vom avea ca n-am auzit sau ca n-am stiut. 

Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune pentru a stii sa ne chivernisim timpul cu folos.

Nu vrei si tu sa fii inviorat, intelept si vesel?

E weekend si inca de aseara mi-am propus sa dorm astazi.....cat ma tine patul, numai ca nu m-a tinut mult. Faptul ca organismul si-a facut un program n-am putut dormi mai mult decat intr-o zi obisnuita de munca. Asa ca, acest timp este numai bun pentru meditatie si ce altceva merita, daca nu Cuvantul dat de Dumnezeu...restul orice altceva este pierdere de vreme sau umplere de timp.

 Psalmul 19 este atat de frumos si in el descoperim o mare comoara de adevar.

In Cuvantul care este insuflat de Duhul Sfant, adica  in ”BIBLIA”, gasim atatea motive minunate pentru care merita sa investim timp.

Cuvintele din ea invioreaza sufletul nostru zbuciumat, ne da tuturor intelepciune, chiar si celor nestiutori, inveseleste inima intristata, ne lumineaza ochii mintii, si este mai presus decat orice bogatie, mai presus decat aurul. In EA gasim cuvinte de incurajare care sunt mai dulci ca mierea. Citind si meditand la Cuvant vom avea o rasplata mare daca pazim invataturile EI.

 

Caruia nu-i place sa aibe sufletul inviorat in fiecare zi?

Care nu-si doreste sa devina mai intelept?

Caruia dintre noi ii  place sa aibe o inima intristata sau sa aibe ochii, dar sa nu  poata vedea?

E cineva care nu-si doreste sa fie bogat ? Sau...buzele voastre nu vor sa simta gustul mierii?

Caruia nu-i place sa urce pe podium si sa primeasca premiul.....?

 
Toate acestea sunt la indemana mea si a ta, trebuie doar sa intindem mana si sa deschidem CARTEA CARTILOR, CUVANTUL CARE ESTE VESNIC, CUVANTUL CARE ESTE DATATOR DE VIATA, iar toate promisiunile din Cuvant, ne vor insoti. 

  Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
  O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:   răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.  Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
   Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
  Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
  Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

Hrana ta zilnica!

24 OCTOMBRIE
Romani 4.1-12
Când o scară este prea scurtă pentru a ajunge la un obiect aflat la înălţime, un om suit pe ultima treaptă nu mai poate pune mâna cu uşurinţă pe cele care sunt dedesubtul lui. „Nu este deosebire", am citit în capitolul 3.22; nici iudeul, nici grecul (iudeul cu nimic în plus faţă de grec) nu ajung la gloria lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ajunge acolo pe scara propriei dreptăţi; ea se va dovedi întotdeauna prea scurtă. O dovadă în acest sens este că nici Avraam (v. 3) şi nici David (v. 6), cei care într-un mod incontestabil au fost cel mai sus pe scara faptelor, nu s-au folosit de ea pentru a fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă ei nu au facut-o, cine ar putea pretinde asta? Pentru a demonstra mai bine că mântuirea prin har nu are nimic comun cu pretenţiile fireşti şi cu lăudăroşia poporului iudeu (cap. 3.27), versetele 9 şi 10 ne amintesc ca patriarhul Avraam a primit îndreptăţirea prin credinţă înainte de a primi semnul circumciziei (Geneza 15.6; 17.24).

 În momentul când Dumnezeu 1-a socotit drept, el încă mai era ca păgânii.
Pentru a fi mântuit, trebuie mai întâi să recunoşti că eşti vinovat, cu alte cuvinte, să te declari de acord cu sentinţa divină din capitolul precedent. Cel neevlavios (sau nelegiuit), şi numai el, este îndreptăţit de Dumnezeu (v. 5; comp. cu Matei 9.12).