23 octombrie 2015
Hrana ta zilnica!
23 OCTOMBRIE
Romani 3.19-31
In faţa tribunalului lui Dumnezeu, orice gură este acum închisă. Cei acuzaţi, fără excepţie, sunt recunoscuţi vinovaţi, condamnaţi de lege pentru pedeapsa cu moartea (v. 19). „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria (sau: nu ajung la gloria) lui Dumnezeu" (v. 23). Din acest motiv, sentinţa teribilă „vei muri negreşit", anunţată deja de Dumnezeu înainte de căderea omului (Geneza 2.17), va fi confirmată: „plata păcatului este moartea" (cap. 6.23). Pentru cel necredincios, fie el dintre naţiuni sau iudeu, această sentinţă este definitivă, iar tribunalul înaintea căruia toţi vom fi citaţi într-o zi este o realitate înspăimântătoare (Apocalipsa 20.11...). Iată-L însă pe Avocatul care intervine în favoarea acelora care, fie iudei, fie dintre naţiuni, L-au ales prin credinţă. El nu caută să minimalizeze faptele comise, cum fac avocaţii înaintea instanţelor omeneşti. El pledează, din contră, spunând: Sentinţa este dreaptă, dar ea a fost deja executată; datoria este plătită; o moarte, a Mea, a achitat plata înspăimântătoare a păcatelor lor.
Da, dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută, pentru că o crimă care a fost ispăşită nu poate deveni din nou cap de acuzare. Şi, după cum Dumnezeu este drept condamnând păcatul, El este la fel de drept îndreptăţindu-1 pe păcătosul „care este din credinţa în Isus" (v. 26).
Romani 3.19-31
In faţa tribunalului lui Dumnezeu, orice gură este acum închisă. Cei acuzaţi, fără excepţie, sunt recunoscuţi vinovaţi, condamnaţi de lege pentru pedeapsa cu moartea (v. 19). „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria (sau: nu ajung la gloria) lui Dumnezeu" (v. 23). Din acest motiv, sentinţa teribilă „vei muri negreşit", anunţată deja de Dumnezeu înainte de căderea omului (Geneza 2.17), va fi confirmată: „plata păcatului este moartea" (cap. 6.23). Pentru cel necredincios, fie el dintre naţiuni sau iudeu, această sentinţă este definitivă, iar tribunalul înaintea căruia toţi vom fi citaţi într-o zi este o realitate înspăimântătoare (Apocalipsa 20.11...). Iată-L însă pe Avocatul care intervine în favoarea acelora care, fie iudei, fie dintre naţiuni, L-au ales prin credinţă. El nu caută să minimalizeze faptele comise, cum fac avocaţii înaintea instanţelor omeneşti. El pledează, din contră, spunând: Sentinţa este dreaptă, dar ea a fost deja executată; datoria este plătită; o moarte, a Mea, a achitat plata înspăimântătoare a păcatelor lor.
Da, dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută, pentru că o crimă care a fost ispăşită nu poate deveni din nou cap de acuzare. Şi, după cum Dumnezeu este drept condamnând păcatul, El este la fel de drept îndreptăţindu-1 pe păcătosul „care este din credinţa în Isus" (v. 26).
22 octombrie 2015
HRANA TA ZILNICA!
22 OCTOMBRIE
Romani 3.1-18
Cine are dreptate? Dumnezeu, care condamnă? Sau acuzatul, care se apără?
„Dumnezeu să fie adevărat şi orice om, mincinos" strigă apostolul (v. 4). Cuvântul lui Dumnezeu nu este desfiinţat pe motiv că nu a fost crezut de iudei, depozitarii lui (v. 3; Evrei 4.2). Cu cea mai mare inconsecvenţă, iudeii se mândreau că posedă legea (cap. 2.17), deşi ea dă mărturie împotriva lor. Este ca un criminal care, în timp ce-şi susţine nevinovăţia, aduce el însuşi poliţiei documentul convingător stabilind vinovăţia lui. Astfel Duhul lui Dumnezeu, asemeni unui procuror într-un tribunal, dă citire înaintea acuzatului iudeu unei serii întregi de versete de necombătut scoase din propriile sale Scripturi (v. 10-18).
Un alt argument ar putea fi însă adus de către acuzat: Nu neg nedreptatea mea, însă ea scoate în relief dreptatea lui Dumnezeu (v. 5) - cu alte cuvinte, nedreptatea mea II slujeşte pe El.
Romani 3.1-18
Cine are dreptate? Dumnezeu, care condamnă? Sau acuzatul, care se apără?
„Dumnezeu să fie adevărat şi orice om, mincinos" strigă apostolul (v. 4). Cuvântul lui Dumnezeu nu este desfiinţat pe motiv că nu a fost crezut de iudei, depozitarii lui (v. 3; Evrei 4.2). Cu cea mai mare inconsecvenţă, iudeii se mândreau că posedă legea (cap. 2.17), deşi ea dă mărturie împotriva lor. Este ca un criminal care, în timp ce-şi susţine nevinovăţia, aduce el însuşi poliţiei documentul convingător stabilind vinovăţia lui. Astfel Duhul lui Dumnezeu, asemeni unui procuror într-un tribunal, dă citire înaintea acuzatului iudeu unei serii întregi de versete de necombătut scoase din propriile sale Scripturi (v. 10-18).
Un alt argument ar putea fi însă adus de către acuzat: Nu neg nedreptatea mea, însă ea scoate în relief dreptatea lui Dumnezeu (v. 5) - cu alte cuvinte, nedreptatea mea II slujeşte pe El.
Ce înspăimântătoare rea-credinţă! Dacă ar fi aşa, atunci Dumnezeu ar trebui să renunţe la a mai judeca lumea (v. 6) şi ar trebui să-i fie recunoscător lumii pentru răutatea ei care, prin contrast, accentuează sfinţenia Sa. El însă ar înceta atunc să mai fie drept şi S-ar tăgădui pe Sine însuşi (2 Timotei 2.13)
Înainte de verdictul final, Dumnezeu îndepărtează şi ultimele raţionamente în dosul cărora creatura Sa caută întotdeauna să se ascundă.
21 octombrie 2015
Ce cale urmam....?
E liniste la birou...si am putin timp sa reflectez la ceea ce vrea Dumnezeu de la mine, la ceea ce doreste pentru mine...dar si la ceea ce sunt eu. Unde ma gasesc...
Traim o viata tare zbuciumata, trecem dintr-o extrema in alta si adeseori nu stim cum sa ne raportam la situatiile in care ne gasim.
Traim o viata tare zbuciumata, trecem dintr-o extrema in alta si adeseori nu stim cum sa ne raportam la situatiile in care ne gasim.
Avem momente in care parca satui de toate ne punem "traista in bat" si o intindem cat vedem cu ochii. Incercam si noi ce incearca lumea, cautam sa gasim fericirea focalizandu-ne toata atentia, toata puterea, toate finantele pe cele pamantesti, incercand parca sa fugim de ceva...
Interesant este ca "acel ceva" ne urmareste peste tot si oricat am incerca sa ne gasim"menirea" in alta parte...nu se intampla nimic, ba din contra simti un gol si-atunci revii acolo unde stii sau unde simti ca ti-e locul.
Dar care ti-este locul? Esti in locul potrivit? De unde ai convingerea ca "AICI" sau "ACOLO" unde esti este locul potrivit?
Locul tau este acolo unde te-a asezat Dumnezeu!
Poate ca nu este cel mai confortabil loc asa cum ai sperat, insa Dumnezeu stie ce este mai bine pentru tine, de-aceea ramai in locul in care te-a asezat.
Dar, poate locul in care stai este prea comod si tu stii acest lucru. Stii ca a-L urma pe Hristos, necesita un risc. Nu te poti astepta sa ai o viata presarata cu trandafiri pe cale. Hristos a suferit ocara, a suferit pedeapsa, Si-a pierdut chiar viata, dar tu....?
Esti gata sa suferi pentru El? Esti dispus sa pierzi ceea ce ai, de dragul Lui?
Poate ca va trebui sa te jertfesti cu viata. Esti gata ?
Calcati pe urmele LUI!
Insa calea pe care a calcat Isus, nu sunt nici pe departe confortul cu care ne-am obisnuit noi. Ne-am obisnuit sa nu fim deranjati si scosi din ritmul si stilul nostru de viata, insa calea lui Isus, trebuie urmata intru totul si din toata inima, chiar daca asta inseamna sa intalnim pe drum ploaie, viscol, arsita sau furtuna.
Ascultam de dimineata cantarea "Ce mare esti" in limba germana si ma gandeam cat Este de maret!
A-L urma pe El, inseamna a-I cunoaste pe deplin maretia si frumusetea, a-L urma din dragoste pentru ceea ce este EL.
Intalnim pe paginile sfintei Scripturi oameni care L-au urmat pe Isus. Unii au pornit cu El, insa pe parcursul vietii s-au departat si mai apoi s-au ratacit, altii au urmat calea LUI intru totul.
In ce categorie ne gasim noi....?
Am avut un inceput bun, dar ne-am abatut pe traseu si am inceput sa urmam calea lui Baal?
...sau suntem un Caleb care urmeaza calea Domnului intru totul?
Fiecare sa ne cercetam dar in lumina Cuvantului si sa ne intoarcem pe calea Domnului, pana inca mai avem Har din partea Domnului. Va veni o zi cand va fi prea tarziu...
Dar care ti-este locul? Esti in locul potrivit? De unde ai convingerea ca "AICI" sau "ACOLO" unde esti este locul potrivit?
Locul tau este acolo unde te-a asezat Dumnezeu!
Poate ca nu este cel mai confortabil loc asa cum ai sperat, insa Dumnezeu stie ce este mai bine pentru tine, de-aceea ramai in locul in care te-a asezat.
Dar, poate locul in care stai este prea comod si tu stii acest lucru. Stii ca a-L urma pe Hristos, necesita un risc. Nu te poti astepta sa ai o viata presarata cu trandafiri pe cale. Hristos a suferit ocara, a suferit pedeapsa, Si-a pierdut chiar viata, dar tu....?
Esti gata sa suferi pentru El? Esti dispus sa pierzi ceea ce ai, de dragul Lui?
Poate ca va trebui sa te jertfesti cu viata. Esti gata ?
Calcati pe urmele LUI!
Insa calea pe care a calcat Isus, nu sunt nici pe departe confortul cu care ne-am obisnuit noi. Ne-am obisnuit sa nu fim deranjati si scosi din ritmul si stilul nostru de viata, insa calea lui Isus, trebuie urmata intru totul si din toata inima, chiar daca asta inseamna sa intalnim pe drum ploaie, viscol, arsita sau furtuna.
Ascultam de dimineata cantarea "Ce mare esti" in limba germana si ma gandeam cat Este de maret!
A-L urma pe El, inseamna a-I cunoaste pe deplin maretia si frumusetea, a-L urma din dragoste pentru ceea ce este EL.
Intalnim pe paginile sfintei Scripturi oameni care L-au urmat pe Isus. Unii au pornit cu El, insa pe parcursul vietii s-au departat si mai apoi s-au ratacit, altii au urmat calea LUI intru totul.
In ce categorie ne gasim noi....?
Am avut un inceput bun, dar ne-am abatut pe traseu si am inceput sa urmam calea lui Baal?
...sau suntem un Caleb care urmeaza calea Domnului intru totul?
Fiecare sa ne cercetam dar in lumina Cuvantului si sa ne intoarcem pe calea Domnului, pana inca mai avem Har din partea Domnului. Va veni o zi cand va fi prea tarziu...
Wie gross bist du !
In aceasta dimineata, in timp ce serviti cafeaua, va recomand o piesa minunata.
Maretia lui Dumnezeu poate fi vazuta de oricine, de oriunde, oricand, indiferent ce limba vorbim.
Ce mare esti....!
Hrana ta zilnica!
21 OCTOMBRIE
Romani 2.17-29
Aceste capitole ne poartă cu gândul la o şedinţă a unui tribunal. Unul după altul, cei acuzaţi se înfăţişează înaintea Judecătorului suprem. După condamnarea barbarului, a omului necivilizat (cap. 1), apoi a omului moral şi civilizat (începutul cap. 2), este rândul iudeului să fie chemat la bară. El se prezintă cu capul sus. Numele său de iudeu, legea pe care se odihneşte, Dumnezeul adevărat pe care pretinde că-L cunoaşte şi-L slujeşte (v. 17...), toate acestea, cu siguranţă, îi vor stabili superioritatea faţă de ceilalţi acuzaţi şi-1 vor achita. - Ce-i răspunde însă Demnitarul suprem?
- Nu te voi judeca nici după titlurile tale (v. 17), nici după cunoştinţa ta (v. 18), nici după cuvintele tale (v. 21), ci după faptele tale. „Tu deci, care înveţi pe alţii... tu, care predici... tu, care zici...", ceea ce Mă interesează pe Mine este ceea ce faci... şi, de asemenea, ceea ce nu faci (Matei 23.3).
Romani 2.17-29
Aceste capitole ne poartă cu gândul la o şedinţă a unui tribunal. Unul după altul, cei acuzaţi se înfăţişează înaintea Judecătorului suprem. După condamnarea barbarului, a omului necivilizat (cap. 1), apoi a omului moral şi civilizat (începutul cap. 2), este rândul iudeului să fie chemat la bară. El se prezintă cu capul sus. Numele său de iudeu, legea pe care se odihneşte, Dumnezeul adevărat pe care pretinde că-L cunoaşte şi-L slujeşte (v. 17...), toate acestea, cu siguranţă, îi vor stabili superioritatea faţă de ceilalţi acuzaţi şi-1 vor achita. - Ce-i răspunde însă Demnitarul suprem?
- Nu te voi judeca nici după titlurile tale (v. 17), nici după cunoştinţa ta (v. 18), nici după cuvintele tale (v. 21), ci după faptele tale. „Tu deci, care înveţi pe alţii... tu, care predici... tu, care zici...", ceea ce Mă interesează pe Mine este ceea ce faci... şi, de asemenea, ceea ce nu faci (Matei 23.3).
Departe de a te scuza, privilegiile tale îţi agravează vina.
Păcatul păgânilor este numit fărădelege (sau nelegiuire): o umblare fără lege şi fără frâu, după capriciile proprii (cap. 1.18; 1 Ioan 3.4). Păcatul iudeilor se numeşte călcare de lege (v. 23), altfel spus, neascultare faţă de poruncile divine Cunoscute. Şi cu cât mai responsabili sunt astăzi creştinii, câtă vreme ei au tot Cuvântul lui Dumnezeu!
Păcatul păgânilor este numit fărădelege (sau nelegiuire): o umblare fără lege şi fără frâu, după capriciile proprii (cap. 1.18; 1 Ioan 3.4). Păcatul iudeilor se numeşte călcare de lege (v. 23), altfel spus, neascultare faţă de poruncile divine Cunoscute. Şi cu cât mai responsabili sunt astăzi creştinii, câtă vreme ei au tot Cuvântul lui Dumnezeu!
20 octombrie 2015
Hrana ta zilnica!
20 OCTOMBRIE
Romani 2.1-16
Indiferent cât de jos ar fi căzut un om, el întotdeauna va găsi pe unul mai mizerabil decât el, faţă de care, comparându-se, ar ieşi în avantaj!
Romani 2.1-16
Indiferent cât de jos ar fi căzut un om, el întotdeauna va găsi pe unul mai mizerabil decât el, faţă de care, comparându-se, ar ieşi în avantaj!
Cel împătimit de jocuri de noroc îl dispreţuieşte pe bietul beţiv şi acesta, la rândul lui, se consideră superior unui răufăcător. In realitate, toate viciile se află în stadiu iniţial (în germene) în propria noastră inimă. Atunci când noi îi judecăm pe alţii (v. 1), facem dovada că ştim foarte bine să recunoaştem răul; arătăm deci că avem o conştiinţă. Şi această conştiinţă ne condamnă pe noi înşine atunci când, la rândul nostru, comitem fapte asemănătoare. Toţi oamenii au o conştiinţă (Geneza 3.22). In bunătatea Sa, Dumnezeu Se foloseşte de ea ca să-i împingă spre pocăinţă (v. 4), fără însă a autoriza pe cineva să-şi judece aproapele. Numai Unul singur are dreptul să judece: Isus Hristos (v. 16; loan 5.22; Fapte 10.42). El va pune într-o zi în lumină „lucrurile ascunse ale oamenilor", toate faptele lor şi intenţiile de nemărturisit, ascunse cu atâta grijă (Matei 10.26). Mărturisiţi-I Lui fără întârziere secretele voastre cele mai ruşinoase!
Conştiinţa voastră nu este o voce duşmănoasă, ci un prieten care vine să vă spună: vorbeşte despre aceasta Domnului Isus; El va şti sa se ocupe de ea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)