Hrana ta zilnica!

20 OCTOMBRIE
Romani 2.1-16
Indiferent cât de jos ar fi căzut un om, el întotdeauna va găsi pe unul mai mizerabil decât el, faţă de care, comparându-se, ar ieşi în avantaj!

 Cel împătimit de jocuri de noroc îl dispreţuieşte pe bietul beţiv şi acesta, la rândul lui, se consideră superior unui răufăcător. In realitate, toate viciile se află în stadiu iniţial (în germene) în propria noastră inimă. Atunci când noi îi judecăm pe alţii (v. 1), facem dovada că ştim foarte bine să recunoaştem răul; arătăm deci că avem o conştiinţă. Şi această conştiinţă ne condamnă pe noi înşine atunci când, la rândul nostru, comitem fapte asemănătoare. Toţi oamenii au o conştiinţă (Geneza 3.22). In bunătatea Sa, Dumnezeu Se foloseşte de ea ca să-i împingă spre pocăinţă (v. 4), fără însă a autoriza pe cineva să-şi judece aproapele. Numai Unul singur are dreptul să judece: Isus Hristos (v. 16; loan 5.22; Fapte 10.42). El va pune într-o zi în lumină „lucrurile ascunse ale oamenilor", toate faptele lor şi intenţiile de nemărturisit, ascunse cu atâta grijă (Matei 10.26). Mărturisiţi-I Lui fără întârziere secretele voastre cele mai ruşinoase! 

Conştiinţa voastră nu este o voce duşmănoasă, ci un prieten care vine să vă spună: vorbeşte despre aceasta Domnului Isus; El va şti sa se ocupe de ea.

Hrana ta zilnica!

19 OCTOMBRIE
Romani 1.18-32
Înainte de a explica modul în care Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe păcătos, fiecare trebuie să fie convins că este păcătos. De aceea, ca să spunem aşa, Dumnezeu va deschide aici proces omenirii în întregime. Am fi înclinaţi să gândim că păgânii sunt scuzaţi; ei nu au Cuvântul scris. Totuşi, ei au înaintea ochilor o altă carte mereu deschisă: cea a Creaţiei (Psalmul 19.1). Ei însă n-au vrut să-L recunoască şi să-L onoreze pe Autorul ei şi au neglijat să-I aducă mulţumiri (ceea ce este o datorie universală). Orice fiinţă omenească a primit o inteligenţă care-i permite să discearnă faptele evidente şi să tragă concluzia că există un Dumnezeu. Oamenii însă au folosit această facultate pentru a născoci idoli şi, facându-se robi forţelor răului, s-au dedat la cele mai rele pofte.
Este de o urâţenie de nesuportat portretul pe care-1 face aici Dumnezeu omului natural. Dumnezeu îi declară vinovaţi nu numai pe aceia care se dedau ei înşişi la asemenea vicii, ci şi pe toţi cei care îşi „găsesc plăcerea” în cei care le fac" (v. 32). A citi un roman care istoriseşte aceste lucruri imorale, a te complace în descrieri tulburi (murdare) şi nesănătoase înseamnă a te plasa sub aceeaşi Judecată dreaptă" (v. 32; Psalmul 50.18

Caut un om...! Esti tu?

  Azi, la ora de rugaciune a fost amintit la un moment dat acest verset din Psalmii 14: ”Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu” 

Am vrut sa ma odihnesc azi dupa masa putin, dar am stat si am meditat la acest verset si mi-a ramas chiar, ca si o tema de casa pentru aceasta saptamana.

Inteleg din aceste cuvinte, si nu sunt singurele din Scriptura care arata cat de mult este preocupat Dumnezeu de noi, de persoana mea si a ta. Ieri ascultam un mesaj la RVE, si la inceputul mesajului pastorul se adresa asa:

”Vrei ca Dumnezeu sa te lase in pace?”

Stim sau cel putin eu vorbesc in dreptul meu, stiu ca peste tot unde sunt, unde merg, fie ca vreau, fie ca nu vreau, ochii Domnului sunt cu mine oriunde merg.Poate ca unii au momente in viata in care ar dori ca Dumnezeu sa nu fie atat de vigilent si sa observe fiecare amanunt, in ceea ce-i priveste. Si eu am avut multe momente dintr-acestea in care mi-as fi dorit ca Dumnezeu sa treaca putin mai repede in dreptul persoanei mele, sa nu ma purifice atat de mult, numai ca ....n-a facut-o. N-a facut-o cu mine si n-o va face nici cu tine. 

Ochii Lui sunt peste tot si peste toti!

In momentele de ”derapare spirituala”, Dumnezeu intervine, iar interventia Lui difera de la om la om si difera in primul rand, in functie de modul nostru de ascultare si capitulare in fata maretiei Sale. Unii cedam mai usor, altii ne incapatanam mult si aici Dumnezeu are mult de prelucrat. Dar tocmai aici este marea noastra problema....am vrea ca Dumnezeu sa nu ne atentioneze, am vrea ca sa ne lase in pace, insa sa nu fim lasati in pace in toate, ci doar in ceea ce priveste disciplinarea noastra. Sa ne dea tot ceea ce avem nevoie....cu”tona” daca se poate, insa sa nu ne traga la raspundere. De fapt aici este partea neplacuta pentru noi. Dar, pentru ca El ne iubeste atat de mult....nu ne va lasa in nebunia noastra. Stim din Scriptura ca El  este un Dumnezeu gelos si ne doreste cu gelozie pentru El.

Care sot sau sotie isi lasa partenerul pe mana altuia avand in vedere ca intre ei este o dragoste sincera si curata? Eu una n-as ingadui...si nu cred ca dumneata ai face-o.

De-aceea ochii Lui sunt indreptati spre noi, spre creatia mainilor Sale. Este preocupat de noi, de preocuparile noastre, de dorintele noastre, de nevoiele noastre, intr-un cuvant Il intereseaza tot ceea ce facem. Sufera cu mine impreuna atunci cand sufar si se bucura impreuna cu mine atunci cand ma bucur, pentru ca asa simte un Tata cu copiii Sai.

Dar iata cand in larga Lui preocupare pentru noi oamenii, El sta si priveste sa vada daca printre noi, daca prin multimea de probleme cu care ne confruntam zi de zi, daca prin multimea de oferte care ne acapareaza tot mai mult, EXISTA oare cineva care sa Il caute din toata inima?

Exista vreun om care sa aibe aceasta pricepere? Pentru ca trebuie sa fii intelept, intr-o vreme ca aceasta cand diavolul se lupta sa ne oferteze tot mai mult, totusi....sa avem intelepciunea sa il refuzam categoric si sa continuam cautarea noastra avida dupa Dumnezeu.

Dragul meu, imi pun intrebarea mie si ti-o adresez si tie:

”suntem noi oamenii in dreptul carora se opreste Dumnezeu si striga - 

L-AM GASIT?”

ESTE AICI UN OM CARE MA CAUTA DIN TOATA INIMA!

 Esti tu acela? Sunt eu acela?

Doamne ajuta-ma sa fiu eu!

 

 

Hrana ta zilnica!

18 OCTOMBRIE
Romani 1.1-17
Epistolele sunt scrisori adresate de apostoli unor adunări sau unor credincioşi şi în ele găsim prezentate adevărurile creştine. Epistola către Romani, deşi a fost scrisă după altele, a fost pe drept aşezată prima, pentru că subiectul ei este Evanghelia. Şi, înainte de a primi o învăţătură creştină, trebuie să începem prin a deveni creştini. Prieten cititor, ţi se oferă acest prilej, dacă până acum le-ai scăpat pe celelalte! 

Cere-I Domnului să atingă inima şi conştiinţa ta prin puterea singurului Cuvânt şi prin autoritatea Evangheliei, „puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede'''' (v. 16).
Această scrisoare a fost scrisă cu mult înaintea călătoriei dramatice relatate la sfârşitul cărţii Faptele Apostolilor. Pavel nu-i văzuse deci până acum niciodată pe romani. Dar ceea ce este obligatoriu pentru o lucrare utilă - el este plin de dragoste pentru ei şi, mai presus de toate, pentru Acela despre care le va vorbi: Isus Hristos. Numele Său umple cele dintâi versete. Nu este El, într-adevăr, conţinutul (substanţa) Evangheliei, fundamentul tuturor relaţiilor dintre Dumnezeu şi om? 

Pe de altă parte, faptul că Pavel era gata să vestească Evanghelia unora pe care deja îi numea preaiubiţi şi sfinţi (v. 15,7) ne confirmă că această veste bună nu se limitează numai la o simplă iertare de păcate.

 Ea cuprinde tot adevărul în Hristos.

Hrana ta zilnica!

17 OCTOMBRIE
Fapte 28.17-31
Abia ajuns la Roma, Pavel îi şi convoacă pe cei mai de seamă iudei, cărora le explică condiţiile întemniţării sale. Şi, departe de a purta ranchiună pe cei din poporul lui, pentru tot răul pe care 1-a suferit din partea lor, el le dă din nou şi întotdeauna cel dintâi loc în predicarea evangheliei. Neobosit, de dimineaţa până seara, le prezintă adevărul, până în momentul în care ei pleacă (v. 25,29; citiţi Evrei 10.38,39).
Pavel stă doi ani prizonier la Roma. Va putea însă constata că împrejurările prin care trecuse „s-au întors mai degrabă spre înaintarea Evangheliei" (Filipeni 1.12). Oare nu în perioada acestei captivităţi a scris el mai multe epistole, printre care cea către Efeseni, cea către Filipeni, cea către Coloseni...? 

Noi nu le-am fi avut, dacă el ar fi fost liber să viziteze aceste adunări.
De altfel, tocmai epistolele ne îngăduie să continuăm încă puţin călătoria prin istoria marelui apostol. Pentru că aici relatarea se întrerupe şi cartea Faptele Apostolilor nu are încheiere - ca pentru a ne arăta că lucrarea Duhului Sfânt aici, pe pământ, nu s-a încheiat! 

Ea continuă, cât timp Biserica este pe pământ, în viaţa fiecărui credincios.

Oswald Sattler - Vater unser

Prea multe nu stiu in germana, insa stiu ca indiferent de limba...toti avem un TATA in ceruri!

Hrana ta zilnica!

16 OCTOMBRIE
Fapte 28.1-16
Dumnezeu a pus sentimente de omenie în inimile păgânilor din insula Malta (cum pusese în capitolul precedent în cea a centurionului Iulius: v. 2; cap. 27.3). Ei îi primesc şi îi ajută pe naufragiaţi. În mijlocul acestora, Domnul găseşte plăcere să-1 facă cunoscut pe slujitorul Său prin intermediul unei minuni. Apostolul, care n-a socotit înjositor pentru demnitatea sa să strângă lemne pentru foc, este muşcat de o viperă şi nu suferă niciun rău. Acesta era unul dintre semnele care trebuia să-i „însoţească" pe ucenici. Un altul era vindecarea bolnavilor prin punerea mâinilor (Marcu 16.17,18). Bunăvoinţa „barbarilor" din Malta îşi găseşte repede răsplata. Toţi bolnavii din insulă, începând cu tatăl lui Publius, sunt vindecaţi prin puterea lui Dumnezeu. Şi ne-ar plăcea să credem că mulţi dintre acei oameni au găsit şi vindecarea sufletului. Astfel, împotrivirea vrăjmaşului nu va avea alt efect decât semănarea seminţei Evangheliei pe un pământ nou.
Călătoria lui Pavel se încheie înainte de a duce câte ceva fraţilor săi de la Roma, el însuşi este încurajat în comuniunea cu ei. Chiar şi cel mai tânăr credincios poate fi un prilej de bucurie şi de încurajare pentru un slujitor al lui Dumnezeu.

Din nou acasă...Povestea adevarata a unui fiu risipitor!