Suntem noi oare gata ?

Intr-adevar in ultima perioada nu prea reusesc sa scriu prea mult pe blog.... nicidecum atat cat mi-as dori. Motive...sunt multe, cand nu-i una e alta...si cand nu e alta, e cealalta, si tot timpul cel rau cauta sa-mi rapeasca ce este mai pretios....adica timpul. Bineinteles ca de fiecare data gasesc scuze si ma consolez spunandu-mi cumva....acesta este destinul meu, familie, servici, barbat, copii, nepoti, etc, si cred ca tot la fel ca mine sunt si altii spunand si invocand tot felul de scuze si motive in ceea ce priveste timpul  dedicat lui Dumnezeu.

In toata aceasta truda si lupta cu mine insami, de foarte multe ori mi-am promis sa fiu un Iacov care ii spune lui Dumnezeu:„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” 

Bineinteles ca nu ma refer la binecuvantarile materiale, caci stiu bine ca toate sunt trecatoare si sunt goana dupa vant, vorba lui Solomon, ci ma refer la binecuvantarile spirituale pe care le da Dumnezeu.

De prea multe ori am venit inaintea Lui si am cerut sa ma binecuvinteze doar in nevoile mele. Venim, asa cum mergem  la ”URGENTA” cand ne este rau, ”Doamne ajuta-ma, Doamne fa-mi, Doamne scapa-ma, Doamne da-mi si daca poti Doamne cat mai urgent...ca n-am timp sa astept.

Nu stiu daca mai vin si altii la Dumnezeu asa...insa eu am venit si m-am saturat sa ma tot  prezint inaintea lui Dumnezeu doar pentru a cere sa-mi faca o viata cat mai, ”fara probleme sau dileme”

Iacov a avut o lupta in aceea zi, avea nevoie de o schimbare in viata sa,  pana la aceea zi Iacov a inselat, a trisat, a excrocat pe fratele sau si chiar daca in urma binecuvantarilor tatalui sau a fost binecuvantat material, n-a fost indeajuns. Iacov vroia sa obtina o noua  binecuvantare.M-am intrebat de foarte multe ori, atunci cand a zis Iacov aceste cuvinte,
„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta ”, oare la ce s-a referit?

Vroia sa fie pe deplin convins ca va avea binecuvantare cat va trai daca-si va pune mana pe el aceea fiinta divina sau intr-adevar dorea o schimbare in viata sa si vroia o binecuvantare cereasca?

Mi-e greu sa cred ca se gandea la schimbare, mai degraba parea ca cere binecuvantarea ca o protectie.

Numai ca Dumnezeu nu i-a dat binecuvantarea asa cum a vrut el, ci Dumnezeu l-a schimbat la aceea intalnire si fizic si divin.Iacov a pierdut batalia cu Dumnezeu, insa a castigat o viata noua.

Cred ca  o asemenea schimbare si transformare avem nevoie cu totii. Mergem zilnic la biserica, spunem rugaciuni mai lungi, mai scurte, in functie de timpul disponibil, cerem binecuvantari, vrem sa fim atinsi....si suntem atinsi, insa culmea....schimbarea nu se produce.

Cred ca este momentul unei schimbari, a urcarii unei noi trepte in relatia cu Dumnezeu. Dumnezeu ne va da daca o cerem, insa intotdeauna in aceasta situatie trebuie sa fim gata sa acceptam cerintele lui Dumnezeu.

Suntem noi oare gata ?

Sunt cerintele Lui, oare prea mult pentru mine?

 

Hrana ta zilnica!

2 OCTOMBRIE
Fapte 20.17-38
La Milet, Pavel îi cheamă pe bătrânii adunării din Efes pentru a le da recomandările sale şi pentru a-şi lua rămas-bun. Le aminteşte ce a fost lucrarea lui printre ei şi exemplul pe care şi l-a fixat ca să li-1 dea. Îi avertizează cu privire la pericolele dinăuntru (v. 29) şi de afară (v. 30) care ameninţă adunarea. Cum să le facă faţă? Îi îndeamnă la veghere (v. 31), dar mai presus de toate îi încredinţează harului lui Dumnezeu (v. 32). În ce-1 priveşte, apostolul nu are decât un singur gând: să termine în credincioşie alergarea lui (este a lui personală; comp. cu 2 Timotei 4.7), precum şi „lucrarea" (aceasta este a Domnului). Viaţa lui nu mai are alt sens şi el este gata să o sacrifice pentru această Adunare pentru care vărsase deja multe lacrimi (v. 19,31; Coloseni 1.24). Dar ce erau acestea faţă de valoarea infinită pe care ea o are înaintea lui Dumnezeul Pe El L-a costat nu mai puţin decât sângele Propriului Său Fiu (v. 28; 1 Petru 1.19). Apostolul găseşte în acest preţ incomensurabil motivul devotamentului său şi îl reaminteşte administratorilor de la Efes, pentru a sublinia responsabilitatea lor.
În încheiere, Pavel aminteşte imul dintre cuvintele Domnului Isus: „Este mai ferice să dai, decât să primeşti" (v. 35). Să-1 putem pune şi noi în practică, imitându-L pe Acela care ne-a dat totul!

Hrana ta zilnica!

1 OCTOMBRIE
Fapte 20.1-16
Manifestarea ostilă de la Efes îl conduce pe Pavel la a părăsi această cetate (comp. cu Matei 10.23). După ce s-a dus în Grecia, trecând prin Macedonia, se întoarce pe acelaşi drum şi ajunge la Troa. Istorisirea care urmează (v. 7-12) confirmă că cina se celebra, ca şi astăzi, în ziua întâi a săptămânii. Suntem şocaţi de somnul lui Eutih din timpul predicării apostolului. Dar oare nu ne vorbeşte Pavel şi nouă atunci când citim epistolele lui? Câtă atenţie acordăm noi acestora? Accidentul grav care se produce ne arată, din punct de vedere moral, unde poate conduce indiferenţa faţă de Cuvânt: la cădere şi la o stare de moarte. Harul lui Dumnezeu însă face aici o minune care oferă mângâiere.
Privind această scenă, ne putem gândi prin analogie la istoria Bisericii responsabile. Somnul ei, căderea ei şi moartea ei aparentă sunt rezultatul neglijării învăţăturii apostolilor. 

Totuşi, Domnul a îngăduit o trezire, urmată de hrănire și de mângâierea alor Săi, în aşteptarea zorilor marii plecări (v. 11).
Pavel părăseşte Troa, mergând „pe jos". Se alătură prietenilor săi la Asos, de unde reia calea mării spre Ierusalim.

Hrana ta zilnica!

30 SEPTEMBRIE
Fapte 19.23-41
Se afla la Efes un templu încărcat de splendoare, închinat zeiţei Diana, socotit printre faimoasele «şapte minuni ale lumii antice». Vizitarea acestui templu, precum şi miniaturile de argint vândute acolo ca amintiri aduceau mari venituri artizanilor cetăţii. Şi, cum predicarea evangheliei nu putea să ducă decât la declinul comerţului lor, îi vedem pe aceşti meşteri cum se asociază pentru a-şi susţine interesele, dând, cu ipocrizie, un pretext religios acţiunilor lor (comp. cu Apocalipsa 18.11). Este atât de trist să vedem că încă si astăzi multe persoane, în loc să caute cu stăruinţă adevărul, sunt preocupate de prosperitatea lor materială (v. 25) sau de părerile altora!
Zgomote imense se înalţă în favoarea zeiţei ... acestea doar pentru a demonstra că era incapabilă să arate câ este „mare" şi deci că nu se putea apăra singură (comp. cu 1 împăraţi 18.26-29).
Deşi se crede mai evoluată şi mai luminată ca altădată, lumea n-a făcut altceva decât să-şi schimbe zeii, în timp ce inimile nu s-au schimbat. Mulţimile astăzi se închină idolilor stadioanelor, ai spectacolelor şi ai muzicii... şi îi urmează, pentru că pe aceştia îi găsesc oferiţi de stăpânitorul acestei lumi, maestru în arta de a îndepărta sufletele oamenilor.

Cum să te comporti in aceste vremuri!

     Mi-am propus să ascult în fiecare seara un mesaj. Aseară am ascultat încă un mesaj al fr. Gabi Zagrean, și....bine am făcut.
      Va recomand să faceți același lucru.

Hrana ta zilnica!

29 SEPTEMBRIE
Fapte 19.1-22
Credincios promisiunii făcute (cap. 18.21), apostolul soseşte la Efes, capitala provinciei Asia. Va rămâne aici trei ani (cap. 20.31), succedându-1 pe Apolo, în timp ce, la Corint, Apolo „udă" ceea ce apostolul sădise (cap. 18.27,28; 1 Corinteni 3.6). Nu vedem între aceşti slujitori ai lui Dumnezeu nici gelozie, nici vreun gând de revendicare a vreunui câmp special din lucrare.
Botezul lui Ioan, singurul cunoscut de aceşti efeseni, îi pregătea pe iudeii pocăiţi să primească un Mesia împărăţind pe pământ. Creştinul, dimpotrivă, are o poziţie cerească; el este pus, prin Duhul Sfânt, în relaţie cu un Hristos mort şi înviat - adevăr subliniat într-un mod cu totul special de Epistola către Efeseni.
Cuvântul Domnului „creştea şi se întărea'' (v. 20) nu numai prin minunile făcute de apostol, ci şi prin autoritatea Sa asupra inimilor. Cuvântul îi determina pe aceşti credincioşi să mărturisească ceea ce făcuseră şi să renunţe în mod public la practicile de vrăjitorie. Plini de „dragostea dintâi" (Apocalipsa 2.4), aceşti efeseni nu vor să aibă deloc comuniune cu „lucrările neroditoare ale întunericului" (Efeseni 5.11). 

Dragi prieteni, îşi arată Cuvântul lui Dumnezeu puterea în lume prin roade vizibile şi în vieţile noastre?

Cand crezi ca nu te vede nimeni....nu uita, exista Cineva care te urmareste!

Citisem undeva....o istorioara.

Bunicul unei fetiţe avea un obicei prost; seara se ducea pe câmp şi fura tot ceea ce găsea, punea în căruţă şi venea acasă.

O dată a luat-o şi pe nepoata sa pentru a ţine calul. Pe câmp, bunicul luă ce găsi, apoi veni către căruţă uitându-se în dreapta şi în stânga să nu îl vadă cineva, dar nepoata sa, din căruţă, îl întrebă:

- În sus te-ai uitat? Atunci bunicul s-a gândit îndelung la cuvintele nepoatei sale şi, de atunci, nu a mai furat niciodată.

Intrebarea mea este:

"ce facem cu acei care nu-si arunca niciodata privirea in sus si n-au nici  nepoata sau pe altcineva in jur sa-i avertizeze ca, exista un Ochi care vede tot si o Mana care contabilizeaza tot?"

Bine este ca de fiecare data, in orice situatie sau ipostaza am fi...sa ne ridicam privirea in sus si sa ne amintim ca dincolo de intinsul albastru  al cerului senin sau noros, exista Cineva care ne priveste, care ne asculta, care ne vede si nu in ultimul rand...care noteaza tot.

Merita ascultat, pentru ca si tu esti ispitit!