Citisem undeva....o istorioara.
Bunicul unei fetiţe avea un obicei prost; seara se ducea pe câmp şi fura tot ceea ce găsea, punea în căruţă şi venea acasă.
O dată a luat-o şi pe nepoata sa pentru a ţine calul. Pe câmp, bunicul
luă ce găsi, apoi veni către căruţă uitându-se în dreapta şi în stânga
să nu îl vadă cineva, dar nepoata sa, din căruţă, îl întrebă:
- În sus te-ai uitat? Atunci bunicul s-a gândit îndelung la cuvintele nepoatei sale şi, de atunci, nu a mai furat niciodată.
Intrebarea mea este:
"ce facem cu acei care nu-si arunca niciodata privirea in sus si n-au nici nepoata sau pe altcineva in jur sa-i avertizeze ca, exista un Ochi care vede tot si o Mana care contabilizeaza tot?"
Bine este ca de fiecare data, in orice situatie sau ipostaza am fi...sa ne ridicam privirea in sus si sa ne amintim ca dincolo de intinsul albastru al cerului senin sau noros, exista Cineva care ne priveste, care ne asculta, care ne vede si nu in ultimul rand...care noteaza tot.
Bine este ca de fiecare data, in orice situatie sau ipostaza am fi...sa ne ridicam privirea in sus si sa ne amintim ca dincolo de intinsul albastru al cerului senin sau noros, exista Cineva care ne priveste, care ne asculta, care ne vede si nu in ultimul rand...care noteaza tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu