Traiesti in lumina?

Privind in jur si uitandu-ma la tot ceea ce se intampla incepand cu starea de decadere a omului, apoi continuand cu colapsul financiar spre care se indreapta economia lumii si nu in ultimul rand migratia in masa pe care o vedem si haosul general care ameninta intreaga planeta, schimbarile climatice si fenomenele extreme care  au cuprins intreg pamantul, ne indeamna sa fim vegheatori asa cum spune Cuvantul.

Tot mai des intalnim oameni folosind cuvantul "pace " dar in acelasi timp si cuvantul  "razboi".

Tensiunile accentuate dintre RUSIA si SUA pe tema Statului Islamic par a conduce spre un iminent conflict. Toata lumea striga pace... dar pacea devine din ce in ce tot mai intangibila, cu toate ca UNESCO a declarat pe 21 septembrie 2015, "Ziua Pacii ",  (mai multe pe site-ul UNESCO)
Nu pot sa nu imi amintesc de ceea ce spunea Pavel in epistola sa scrisa Tesalonicenilor:  
 "Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare" 
Pe de alta parte el spune ca ziua Domnului ca veni ca un hot noaptea. 
Stim fiecare ca noaptea este momentul in care suntem relaxati, fara griji, lasam problemele la o parte si ne lasam cuprinsi de mreaja somnului. Si ce bine e.....
Numai ca venirea Domnului pare ca ne va gasi exact in aceste momente de relaxare si adormire, spiritual vorbind (asta daca nu luam in seama ce ne avertizeaza Cuvantul)
Noaptea este intuneric. Orice eveniment venit pe neasteptate, cutremur, apa, foc sau orice altceva ne surprinde, dar daca ne ia in timpul noptii cu atat mai mult suntem total nepregatiti, iar intunericul este inca un motiv in plus de fi intr-un haos total. Cine doarme langa pat cu sacosa pregatita? Acte, hrana, bani sau...cele necesare? Nimeni!
Numai ca,  cei care traiesc in lumina, fie ca acest eveniment va fi noaptea sau ziua...pe acestia nu ii va surprinde. 
Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
  Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

 (1 Tesaloniceni 5: 4-6)

 

Se naste insa o intrebare:

"TRAIM NOI IN LUMINA?" 
 

Hrana ta zilnica!

18 SEPTEMBRIE
Fapte 13.7-31
Apostolii, continuându-şi călătoria, ajung în Pamfilia. Acolo însă Ioan (numit şi Marcu: cap. 12.12) ii părăseşte şi se întoarce la Ierusalim. Credinţa lui nu era la înălţimea slujbei la care se angajase, nici pe măsura greutăţilor pe care le întrevedea. Nu este suficient să însoţeşti sau să imiţi un slujitor al lui Dumnezeu. Chiar şi într-o lucrare comună, fiecare are responsabilitatea sa proprie înaintea Domnului şi nu poate merge decât însoţit de credinţa lui personală.
Adresându-se iudeilor în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Pavel, ca şi Ştefan, aminteşte istoria lui Israel şi arată cum Dumnezeu a împlinit, în Isus, promisiunile făcute lui David (Psalmul 132.11). Nu fusese David un antetip preţios al Mântuitorului care trebuia să descindă din el? (v. 23). Pentru că, în antiteză cu Saul, împărat potrivit cărnii, Dumnezeu îşi alesese în David un om după inima lui Dumnezeu, care împlinea toată voia Lui (v. 22)!
Toate se potriveau de minune pentru a-L desemna pe Isus ca Mesia: mărturia lui Ioan după cea a tuturor profeţilor; în împlinirea Scripturilor în moartea Sa, deşi nicio vină de moarte nu fusese găsită în El (v. 28; Isaia 53.9) şi, mai presus de toate, învierea Sa (v. 30).

Hrana ta zilnica!

17 SEPTEMBRIE
Fapte 13.1-12
Aici începe o nouă diviziune a cărţii Faptele Apostolilor. Adunarea din Antiohia devine punctul de plecare al lucrării care se va împlini printre naţiuni. Barnaba şi Saul sunt chemaţi, puşi deoparte şi pleacă însoţiţi de rugăciunile adunării. Prima lor etapă este insula Cipru, de unde era originar Barnaba (cap. 4.36). Ajungând la Pafos, apostolii sunt convocaţi de proconsulul Sergius Paulus, cel mai înalt funcţionar roman din insulă. Acest „om inteligent" (v. 7) II cunoştea pe Dumnezeul iudeilor şi dorea să audă Cuvântul Său. El însă era sfătuit de un personaj îngrijorător, de Elima, un magician iudeu (practicând deci o activitate detestabilă în ochii lui Dumnezeu: vezi Deuteronom 18.9,10) care profita de nevoile spirituale ale lui Sergius Paulus pentru a exercita asupra lui o influenţă nefastă. Împotrivirea acestui om are ca efect tocmai ceea ce el căuta să împiedice. Ea îi oferă lui Pavel (numit aşa pentru prima dată) ocazia de a-i da proconsulului, prin pedepsirea profetului mincinos, o dovadă despre puterea Domnului.
Elima este o imagine a poporului iudeu care, din cauza împotrivirii faţă de Duhul lui Dumnezeu, a fost orbit spiritual „până la un timp", în favoarea naţiunilor.

El mi-a dat...si a ingaduit. Toate sunt un dar!

De ceva timp ma tot gandesc la acest verset din Eclesiastul 5:

Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.

Nu cred ca ne putem considera bogati doar daca avem 4x4, vila cu piscina si  conturi in tari straine. Faptul ca avem tot ce ne trebuie, ca avem o casa, un job, faptul ca ne putem permite un concediu, faptul ca ne putem permite o haina noua, ba mai mult abia mai deschidem usa sifonierului care este ticsit de haine, faptul ca circulam cu o masina fie ea mai noua sau mai veche, eu cred ca este o bogatie. In conditiile in care sunt oameni fara o locuinta, fara un servici, fara sa poata sa petreaca macar 3-4 zile intr-un concediu departe de problemele zilnice, faptul ca merg pe jos zilnic incarcati cu 2-3 sacose, faptul ca poarta o bluza pe care seara o spala si maine o imbraca iarasi si multe alte neajunsuri....atunci comparandu-ne cu ei.....suntem bogati.

Inteleptul Solomon spune: "Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva ... şi i-a îngăduit....", 

Asta inseamna ca nimic nu mi se cuvine. Dumnezeu mi-a dat totul, ba mai mult, nu numai ca mi-a dat, dar mi-a si ingaduit sa ma folosesc de tot ceea ce mi-a dat. Daca mi-a dat un servici de unde primesc bani, a ingaduit sa ii pot folosi, a ingaduit sa-mi pot petrece un concediu, a ingaduit sa pot sa-mi cumpar haine, benzina, mancare, casa, etc. De multe ori consideram ca toate aceste sunt lucruri  normale si ni se cuvin, dar nu este asa. Daca erau lucruri normale...avea parte toata lumea. Ba mai mult nu numai ca ne-a dat, dar a si ingaduit. La fel consideram ceva normal, daca am mancare e normal sa o mananc, insa nu este asa, ca putea sa-mi daruiasca doar mancare, dar sa-mi daruiasca si o gastrita sau un ulcer.

Ne-am gandit vreodata ca putem avea bogatii, dar in acelasi timp sa nu ne putem bucura de ele?

Ne-am gandit ca putem avea sute de mii in conturi si sa fim paralizati intr-un pat?

Citeam nu demult despre un tip care are o avere colosala, mostenita de la tatal sau, insa nu poate folosi un banut, deoarece este imobilizat la pat, fiind in coma de peste 20 de ani...

Cui i-ar folosi averea daca este bolnav?

La ce mi-ar folosi sa am frigiderul plin si sa fiu supusa unui regim drastic? 

La mi-ar folosi un Bugatti Veyron de 2 mil. de dolari, daca am paralizie si nu-l pot conduce?

La mi-ar folosi o vila imensa dotata cu ultimele tehnologii daca sunt bolnav intr-un sanatoriu?

La ce mi-ar folosi un ceas incrustat cu sute de diamante si safire daca as fi orb, fara vedere?

Ne-am gandit noi oare la toate acestea? Mai putem spune ca sunt lucruri normale si toate ni se cuvin?

Solomon continua "....acesta este un dar de la Dumnezeu"

Deci, tot ceea ce primim, tot ceea ce avem, toate sunt un DAR de la Dumnezeu.

UN DAR NEMERITAT, pentru care nu suntem recunoscatori indeajuns sau poate deloc, uitand sa-I multumim....

Doamne iarta-ne si fa-ne sa ne aducem aminte ca tot ceea ce avem este de la Tine si toate le primim  in dar.

 

Hrana ta zilnica!

16 SEPTEMBRIE
Fapte 12.7-25
Nici lanţurile, nici cei şaisprezece soldaţi, nici intenţiile criminale ale lui Irod nu-1 pot împiedica pe Petru să doarmă liniştit în închisoare. Şi, cu atât mai mult, niciun obstacol nu-L împiedică pe Domnul să-1 elibereze pe slujitorul Său (Psalmul 121.4). Un înger îl trezeşte, apoi îl scoate din închisoare atât cu putere (v. 7 şi 10), cât şi cu o atitudine plină de bunăvoinţă, de atenţie şi de afecţiune (v. 8). Cât de uşor este totul atunci când lucrează Dumnezeu! El cunoştea „aşteptarea" criminală a „poporului iudeilor” (v. 11), dar ascultase şi „rugăciunile stăruitoare" ale adunării pentru Petru (v. 5) şi acestea sunt cele care ies învingătoare.

 Ce trist de spus, când soseşte împlinirea rugăciunii, cu apostolul în persoană, lipseşte credinţa pentru a-1 recunoaşte!

 Cât de des se întâmplă să ne rugăm cu buzele, fără să aşteptăm în mod real să primim ceea ce cerem! 

De câte ori încă ne îndoim,... deşi răspunsul este deja la uşă!
Surd faţă de toate avertismentele divine, Irod îşi va pregati o ureche îngăduitoare faţă de linguşirile celor din Tir şi din Sidon care, din raţiuni politice, caută prietenia acestui ucigaş. El este lovit deodată, înaintea tuturor, de o moarte oribilii, in timp ce Cuvântul Celui împotriva Căruia luptase se răspandeşte mai mult ca niciodată (v. 24).

Am ajuns vremea…

-Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată. 

-Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.

 -Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul. 

-Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Dar sunt puțini…multi nu sunt recunoscuti  de atata machiaj.

 -Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…

 -Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”. 

-Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.

 -Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea cu ochii albaștrii sau cu mașina de 300 de cai. Și se bizuiesc pe caii lor. Sau pe mușchi, freză, gene și fițe. Primesc urări superbe de genul “Casă de piatră” dar fundația e pe nisip.

 -Am ajuns vremea când dacă predici despre păcat nu îți mai garantează nimeni că mai trăiești mult… Ioan a predicat doar câteva luni. Apoi l-au omorât la un bal. Cea mai grea stare în care poate ajunge o națiune e să-și omoare sfinții din ea. 

-Am ajuns vremea când înțeleg că vremea e pe sfârșite. Că ceasul bate a mânie din partea lui Dumnezeu peste fiii neascultării dar și a martiraj pentru cei care trăiesc cu evlavie în Christos.

 -Se pregătește terenul pentru ca sfinților să le fie închisă gura. Când ni se va lua ceea ce avem dar vor afla îndată că nu ne pot lua ce avem în inimă. Apropo, ai ceva în inimă? -Am ajuns vremea când lumea se pregătește de înmormântare. Moartea a doua. Sfinții se pregătesc de nuntă. Biruitorii se pregătesc de navigare pe marea de cristal unde în loc de vâsle vom avea alăute în mâini. 

-Răscumpărați vremea. Garantez generației mele că nu mai ajungem la 80 de ani. Avem puțin timp ca să ne mai punem toată energia la dispoziția lui Dumnezeu. Mai avem numărate clipele când mai putem împărți Biblii gratis, când mai putem face evanghelizări (mai ales prin fapte) și când mai putem ține ușa bisericii deschisă.

 -Fiți cu ochii în patru la păcat ca să nu pierdeți premiul.

 Atenție la direcție nu doar la viteză… 

Am ajuns vremea… sfârșitului.

 Pentru cei sfinti însă e doar începutul bucuriei eterne!

                                                           ~~Anonim~~

Hrana ta zilnica!

15 SEPTEMBRIE
Fapte 11.19-30; 12.1-6
Poarta harului, închisă pentru iudei ca popor al lui Dumnezeu prin moartea lui Ştefan, se afla deschisă pentru naţiuni. Dintre greci se întorc la Domnul în număr mare ( v. 20,21). Isus văzuse mai dinainte acest rod al lucrării Sale atunci când nişte greci, în mod deosebit, doriseră să-L vadă (Ioan 12.20...). La Antiohia se înfiinţează în acest timp o adunare prosperă în care, timp de un an, îşi exercită slujba Barnaba şi Saul. Şi, văzând viaţa acestor credincioşi, li s-a dat numele Domnului lor: pentru prima dată ei sunt numiţi creştini. Este o onoare ... şi o responsabilitate să porţi chiar nunele lui Hristos. Din mulţimea persoanelor botezate care-şi revendică frumosul nume de creştini, câţi sunt oare creştini cu adevărat?
Dragostea de fraţi a acestor credincioşi din Antiohia se exprimă prin darurile trimise „spre slujire, fraţilor" din Iudeea, care erau pe punctul de a suferi din nou (v. 27-30). Cum Irod Agripa (cap. 12.1) este un demn succesor al lui Irod Antipa (Luca 13.31,32; 23.11 etc.) şi al bunicului său Irod cel Mare (Matei 2), cruzimea şi dorinţa de a fi plăcut (comp. v. 3 cu Marcu 6.26) îl incită la a-1 ucide pe Iacov, fratele lui Ioan, apoi la a-l pune pe Petru în închisoare.

Emotii pentru 15 septembrie!

Intotdeauna luna septembrie, cel putin pentru mine este încarcată de emotii. Încă din primii ani de viata sau mai bine zis de scoala, așteptam cu nerabdare 15 septembrie. Cu mama de manuta, an de an...mergeam la scoala. Asteptam din doua motive 15 septembrie,  unul...ca ma faceam mai mare si cresteam cu inca un an, si-apoi primeam cadouri, iar al doilea motiv...mai urcam inca o clasa in scoala. Anii au trecut, m-am casatorit, la randul meu am devenit mamica, am fost binecuvantata cu copii pe care la randu-mi i-am luat de manuta si i-am dus la scoala. Apoi...s-au facut mari, au trecut la clasele mari de gimnaziu, apoi la liceu si manuta mea... incet, incet le-a devenit inutila, cel putin in aceasta privinta. Au devenit si ei la randul lor oameni mari, oameni maturi. Asa ca... am ramas doar cu emotia, ca mai imbatranesc cu un an.
Astazi insa am retrait emotii...dar mult mai mari, parca mai mari la nepoti, decat la copii.
Candva...cu ani in urma...aceasta zi mi se parea...undeva peste ani si ani....dar iata ca a venit si ziua cand mi-am condus nepotelul la scoala.
Incredibil....!
 Asta ma face sa constientizez....ca nu mai sunt chiar asa tanara. Eh....dar nici nu ma simt batrana. Sunt tot eu...aceeasi, asa cum eram la scoala....dar cu ani de viata plini de experiente, si bune si rele.
Dis de dimineata, m-am indreptat  spre casa copiilor sa apuc sa-i pun eu hainutele de scoala si ghiozdanul in spate. 

Dupa ce l-am ajutat la imbracat, in timp ce imi beam cafeaua, facuta de ginerica...am avut o surpriza, aceeasi pe care am avut-o si cu mezinul meu in prima zi de scoala. Cu toate ca ghiozdanul era pregatit...pe furis si-a strecurat in buzunarel si o ....masinuta. Cand l-am intrebat....ce are in buzunar...cumva rusinat mi-a zis....

"eh, cred ca a ajuns in buzunar din greseala..." A lasat-o la jucarii, numai ca tot pe ascuns i-am pus eu in ghiozdanel...tot o jucarie. Ce sa-i faci...mai coboram si noi la mintea lor.

Nici nepotica nu s-a lasat mai prejos. Cu gentuta de eleva, clasa 0, a pasit si ea bucuroasa in aceeasi incinta alaturi de fratele ei.

Asa ca... de astazi m-am reintors la aceleasi emotii pentru 15 septembrie. 

Imi doresc ca bunul Dumnezeu sa-i daruiasca multa intelepciune pentru a fi cap si nu coada, sanatate si succes in viata de elev.

Acelasi lucru  doresc tuturor copiilor care astazi au pasit in noul an scolar!