Am ajuns vremea…

-Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată. 

-Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.

 -Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul. 

-Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Dar sunt puțini…multi nu sunt recunoscuti  de atata machiaj.

 -Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…

 -Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”. 

-Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.

 -Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea cu ochii albaștrii sau cu mașina de 300 de cai. Și se bizuiesc pe caii lor. Sau pe mușchi, freză, gene și fițe. Primesc urări superbe de genul “Casă de piatră” dar fundația e pe nisip.

 -Am ajuns vremea când dacă predici despre păcat nu îți mai garantează nimeni că mai trăiești mult… Ioan a predicat doar câteva luni. Apoi l-au omorât la un bal. Cea mai grea stare în care poate ajunge o națiune e să-și omoare sfinții din ea. 

-Am ajuns vremea când înțeleg că vremea e pe sfârșite. Că ceasul bate a mânie din partea lui Dumnezeu peste fiii neascultării dar și a martiraj pentru cei care trăiesc cu evlavie în Christos.

 -Se pregătește terenul pentru ca sfinților să le fie închisă gura. Când ni se va lua ceea ce avem dar vor afla îndată că nu ne pot lua ce avem în inimă. Apropo, ai ceva în inimă? -Am ajuns vremea când lumea se pregătește de înmormântare. Moartea a doua. Sfinții se pregătesc de nuntă. Biruitorii se pregătesc de navigare pe marea de cristal unde în loc de vâsle vom avea alăute în mâini. 

-Răscumpărați vremea. Garantez generației mele că nu mai ajungem la 80 de ani. Avem puțin timp ca să ne mai punem toată energia la dispoziția lui Dumnezeu. Mai avem numărate clipele când mai putem împărți Biblii gratis, când mai putem face evanghelizări (mai ales prin fapte) și când mai putem ține ușa bisericii deschisă.

 -Fiți cu ochii în patru la păcat ca să nu pierdeți premiul.

 Atenție la direcție nu doar la viteză… 

Am ajuns vremea… sfârșitului.

 Pentru cei sfinti însă e doar începutul bucuriei eterne!

                                                           ~~Anonim~~

Hrana ta zilnica!

15 SEPTEMBRIE
Fapte 11.19-30; 12.1-6
Poarta harului, închisă pentru iudei ca popor al lui Dumnezeu prin moartea lui Ştefan, se afla deschisă pentru naţiuni. Dintre greci se întorc la Domnul în număr mare ( v. 20,21). Isus văzuse mai dinainte acest rod al lucrării Sale atunci când nişte greci, în mod deosebit, doriseră să-L vadă (Ioan 12.20...). La Antiohia se înfiinţează în acest timp o adunare prosperă în care, timp de un an, îşi exercită slujba Barnaba şi Saul. Şi, văzând viaţa acestor credincioşi, li s-a dat numele Domnului lor: pentru prima dată ei sunt numiţi creştini. Este o onoare ... şi o responsabilitate să porţi chiar nunele lui Hristos. Din mulţimea persoanelor botezate care-şi revendică frumosul nume de creştini, câţi sunt oare creştini cu adevărat?
Dragostea de fraţi a acestor credincioşi din Antiohia se exprimă prin darurile trimise „spre slujire, fraţilor" din Iudeea, care erau pe punctul de a suferi din nou (v. 27-30). Cum Irod Agripa (cap. 12.1) este un demn succesor al lui Irod Antipa (Luca 13.31,32; 23.11 etc.) şi al bunicului său Irod cel Mare (Matei 2), cruzimea şi dorinţa de a fi plăcut (comp. v. 3 cu Marcu 6.26) îl incită la a-1 ucide pe Iacov, fratele lui Ioan, apoi la a-l pune pe Petru în închisoare.

Emotii pentru 15 septembrie!

Intotdeauna luna septembrie, cel putin pentru mine este încarcată de emotii. Încă din primii ani de viata sau mai bine zis de scoala, așteptam cu nerabdare 15 septembrie. Cu mama de manuta, an de an...mergeam la scoala. Asteptam din doua motive 15 septembrie,  unul...ca ma faceam mai mare si cresteam cu inca un an, si-apoi primeam cadouri, iar al doilea motiv...mai urcam inca o clasa in scoala. Anii au trecut, m-am casatorit, la randul meu am devenit mamica, am fost binecuvantata cu copii pe care la randu-mi i-am luat de manuta si i-am dus la scoala. Apoi...s-au facut mari, au trecut la clasele mari de gimnaziu, apoi la liceu si manuta mea... incet, incet le-a devenit inutila, cel putin in aceasta privinta. Au devenit si ei la randul lor oameni mari, oameni maturi. Asa ca... am ramas doar cu emotia, ca mai imbatranesc cu un an.
Astazi insa am retrait emotii...dar mult mai mari, parca mai mari la nepoti, decat la copii.
Candva...cu ani in urma...aceasta zi mi se parea...undeva peste ani si ani....dar iata ca a venit si ziua cand mi-am condus nepotelul la scoala.
Incredibil....!
 Asta ma face sa constientizez....ca nu mai sunt chiar asa tanara. Eh....dar nici nu ma simt batrana. Sunt tot eu...aceeasi, asa cum eram la scoala....dar cu ani de viata plini de experiente, si bune si rele.
Dis de dimineata, m-am indreptat  spre casa copiilor sa apuc sa-i pun eu hainutele de scoala si ghiozdanul in spate. 

Dupa ce l-am ajutat la imbracat, in timp ce imi beam cafeaua, facuta de ginerica...am avut o surpriza, aceeasi pe care am avut-o si cu mezinul meu in prima zi de scoala. Cu toate ca ghiozdanul era pregatit...pe furis si-a strecurat in buzunarel si o ....masinuta. Cand l-am intrebat....ce are in buzunar...cumva rusinat mi-a zis....

"eh, cred ca a ajuns in buzunar din greseala..." A lasat-o la jucarii, numai ca tot pe ascuns i-am pus eu in ghiozdanel...tot o jucarie. Ce sa-i faci...mai coboram si noi la mintea lor.

Nici nepotica nu s-a lasat mai prejos. Cu gentuta de eleva, clasa 0, a pasit si ea bucuroasa in aceeasi incinta alaturi de fratele ei.

Asa ca... de astazi m-am reintors la aceleasi emotii pentru 15 septembrie. 

Imi doresc ca bunul Dumnezeu sa-i daruiasca multa intelepciune pentru a fi cap si nu coada, sanatate si succes in viata de elev.

Acelasi lucru  doresc tuturor copiilor care astazi au pasit in noul an scolar!

Hrana ta zilnica!

14 SEPTEMBRIE
Fapte 11.1-I8
Să nu judecăm niciodată după aparenţe, nici după împrejurările pe care nu le cunoaştem decât parţial!
 Un creştin care ne-a surprins prin comportamentul său se poate totuşi să fi acţionat în ascultare de Domnul. Aşa era cu Petru atunci când intrase la Corneliu şi mâncase cu el. Aceste detalii erau tot ce voiseră să reţină „cei din circumcizie" (v. 2), deşi în casă se petrecuseră evenimente extraordinare, pe care apostolul le va relata acum. Mântuirea naţiunilor fusese vestită încă din Vechiul Testament (de exemplu, Isaia 49.6; 65.1). Petru însuşi făcuse referire la aceasta în prima lui cuvântare (cap. 2.21,39), Cu toate acestea, pentru a înlătura prejudecăţile fraţilor de la Ierusalim, trebuiau dovezi categorice. Ele le sunt aduse prin această istorisire a lui Petru, confirmată de alţi şase martori care l-au însoţit. Aflând cum a fost luminat apostolul şi condus la Corneliu şi mai ales cum Duhul Sfânt a coborât peste cei dintre naţiuni, toţi recunosc voia lui Dumnezeu şi îi dau glorie. Să ne bucurăm de această favoare care s-a extins până la noi şi, dacă nu am făcut-o până acum, să ne grăbim să primim şi noi „pocăinţa spre viaţă" (v. 18).

La multi ani, Alina!

sursa foto: http://felicitari.resursecrestine.ro

La multi ani, ALINA!

Nu sunt langa tine, dar sunt cu inima alaturi de tine.

Fie ca pe buzele tale sa fie mereu o cantare de lauda pentru Domnul, vorbele rostite de tine sa fie o mangaiere pentru cei din jur iar inima ta sa fie deschisa si plina de dragoste pentru cei care sunt in nevoie. 

Domnul sa-ti dea biruinta si izbanda in fiecare zi. 

Te iubim, Alina! Iti trimitem mii de imbratisari si sarutari sfinte pana in Padova!

Hrana ta zilnica!

13 SEPTEMBRIE
Fapte 10.25-48
Dumnezeu foloseşte mijloace diferite pentru a aduce sufletele la a-L cunoaşte pe El; convertirea etiopianului (cap. 8), a lui Saul (cap. 9) şi a lui Corneliu (cap. 10) nu se aseamănă deloc între ele. În aceşti trei oameni îi putem recunoaşte pe descendenţii celor trei fii ai lui Noe: din Ham, popoarele africane şi asiatice; din Sem, Israel şi unele popoare orientale, tar din Iafet, naţiunile Nordului şi ale Occidentului. „Oricine crede" în Isus Hristos „primeşte iertarea păcatelor": acesta este de acum înainte mesajul universal, adresat către „orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune" (v. 43; Apocalipsa 5.9). în persoana lui Corneliu, cei „de departe" (Efeseni 2.17) aud deci, la rândul lor, „Evanghelia păcii prin Isus Hristos" (v. 36; cap. 2.39; Efeseni 2.17).
Ce glorioase vizite, într-adevăr, pentru această casă până atunci păgână! Un înger (v. 3); Petru şi fraţii care-1 însoţesc, aducând mesajul evangheliei; de asemenea, şi mai presus de toate, Duhul Sfânt care tocmai îşi va pune pecetea pe aceşti noi convertiţi, mărturisind credinţa şi calitatea lor de copii ai lui Dumnezeu!
Cum să nu fie recunoscută prin acest semn public voia harului lui Dumnezeu?
 Petru nu poate decât să o confirme prin semnul botezului creştin (v. 48).

Hrana ta zilnica!

12 SEPTEMBRIE
Fapte 10.1-24
Acest capitol are o importanţă deosebită pentru noi, care aparţinem naţiunilor. Într-adevăr, vedem aici cum Petru le deschide naţiunilor porţile împărăţiei cerurilor (Matei 16.19). Trebuie remarcat cu câtă grijă şi cu cât har i-a pregăti Dumnezeu pe de o parte pe slujitorul Lui, iar pe de altă parte pe Corneliu, pentru întâlnirea care avea să aibă consecinţe atît de binecuvântate pentru Corneliu, ca şi pentru noi. Revelaţia de la Dumnezeu îi găseşte şi pe unul şi pe celălalt în aceeaşi fericită ocupaţie: rugăciunea. Reţinerile lui Petru de a mânca însă din conţinutul acelei mari pânze coborâte din cer ne ajută să înţelegem câte prejudecăţi iudaice erau înrădăcinate chiar şi în ucenici şi cât de superior se credea un israelit faţă de un păgân. Prin această viziune, Dumnezeu voia să-i spună slujitorului Său să nu mai facă discriminare între un popor „curat" şi naţiuni necurate. Toţi, iudei şi naţiuni, sunt păcătoşi întinaţi „închişi în necredinţă (sau în neascultare)" pentru a deveni obiecte ale aceleiaşi îndurări (Romani 10.12; 11.30-32).

 Să ne păzească Dumnezeu de a fi părtinitori (v. 34), considerându-i pe unii ca fiind mai puţin vrednici decât alţii să primească evanghelia! 

Noi nu avem de ales, ci de ascultat.

Hrana ta zilnica!

11 SEPTEMBRIE
Fapte 9.23-43
Odată convertit, Saul şi începe să predice Numele pe care-L combătuse atât de mult până atunci (v. 20). Cu toate acestea, îi vor fi necesari încă mulţi ani de pregătire în vederea lucrării care va fi a lui, potrivit versetului 15. Tineri credincioşi, nu aşteptaţi să aveţi multe cunoştinţe, pentru a le vorbi altora dspre Domnul Isus! 

În acelaşi timp însă, nu vă gândiţi că este de ajuns doar să fiţi mântuiţi, pentru a putea întreprinde imediat o lucrare, nu contează care! Pavel a avut nevoie de un timp de retragere în Arabia (Galateni 1.17), apoi de o nouă perioadă de anonimat la Tars (Fapte 9.30; 11.25), înainte de a fi chemat să ducă evanghelia la naţiuni împreună cu Barnaba. Abia după paisprezece ani de la convertirea lui, ceilalţi apostoli îi dau „mâna dreaptă a comuniunii" (Galateni 2.9) pentru lucrarea printre naţiuni.
Patru frumoase trăsături îşi pun amprenta peste adunări în acest timp de început: pacea, zidirea, o teamă sfântă, precum şi creşterea făcută prin acţiunea divinului Mângâietor (v. 31). »Duhul Sfânt este întotdeauna cu noi pentru a ne face să purtăm şi noi marca acestor caractere.
Capitolul se încheie cu vindecarea lui Enea şi cu învierea Dorcăi: două minuni, făcute prin Petru, care sunt mijlocul de a aduce suflete la Domnul şi de a-i face pe ucenici să se bucure de mângâierea Duhului Sfânt.