Slujim Unui Dumnezeu viu! Kim Davis a fost eliberata.

In urma cu cateva zile, aceasta crestina, intoarsa la Dumnezeu cu doar 4 ani in urma, a fost inchisa pentru ca nu s-a supus legilor date. Legile lui Dumnezeu sunt difereite fata de legile oamenilor, asa ca ea a ales sa placa lui Dumnezeu si nu oamenilor. Dar gestul ei a costat-o libertatea, pentru ca  oamenii au decis sa fie inchisa, dar Dumnezeu este cel care da adevarata libertatea. 

Slava Lui!

Viata vesnica si Imparatia!

Ceea ce ma preocupa, chiar ma socheaza pe mine in ultima vreme este ca majoritatea credinciosilor nu stiu sa faca diferenta  intre viata vesnica si Imparatie.Acest aspect iti poate transforma complet perspectiva vesniciei, indiferent de pretul care trebuie platit!!!

Cat de departe si sub cate forme ne tine diavolul de aceste adevaruri, pentru ca el stie ca acolo nu va mai ajunge.

Daca el nu va mai putea ajunge sa nu mai ajunga nimeni. Si-atunci ne miram de ce lupta este mare?

Te ajuta sa privesti lucrurile foarte diferit insa sunt uimita de cate lucruri inca nu stim si habar nu avem despre Dumnezeu si Imparatia Lui!

In ultima vreme acest aspect, poate cel mai important, neglijat din pacate in predici dar si de noi pentru ca ne multumim cu atat de putin, cu faramituri.

E bine sa avem o imagine cat mai fidela fata de aceste adevaruri revelate in Cuvantul Lui, dar pentru care noi nu avem 'ochi' ci doar cercetand si dorind se descopera, pentru ca revelatia este progresiva.

Si anume:Dumnezeu a asezat inaintea noastra o Imparatie.O cursa in care noi trebuie sa alergam, la sfarsit te asteapta esecul sau biruinta.

Aceluia care va birui ii va fi dat sa domneasca impreuna cu Hristos, dar cel ce va fi infrant, chiar daca este mantuit nu va avea parte de slava Imparatiei!De ce ?

Mantuirea o primesti in mod gratuit, ea nu se castiga prin faptele omului, nu este pe baza meritelor noastre ci prin credinta in Domnul Isus Hristos(Efeseni2:8-9)'darul fara plata a lui Dumnezeu este viata vesnica'(Romani6:23);(1Ioan 5:11-12);(Ioan 3:36)......Suntem mantuiti prin harul lui Dumnezeu care este darul Sau gratuit pentru noi.

Tot ceea ce avem nevoie este sa credem.Pana aici stim...CREDE si vei avea...

Cu privire la rasplata este ....altceva....

Sunt atatea referinte si e bine sa le citim:

Apoc 22:12; 1Corinteni3:8; Coloseni 3:23-25; 1Corinteni9:24-27;Filipeni 3:12-14....in aceste pasaje Pavel vorbeste despre rasplata si nu despre mantuire.Pavel stia ca este mantuit!!!Dar el cauta rasplata....

Pacatosii cauta mantuirea, iar credinciosii cauta rasplata!

In aceasta cursa a alergarii daca va invinge va fi rasplatit, daca nu totusi nu isi va pierde viata vesnica din cauza infrangerii sale, deoarece mantuirea este eterna.Noi le-am cam amestecat, nu le intelegem....si invatatura Bibliei este alta.

Rasplatirea si domnia cu Hristos, Imparatia o primesc doar cei care au incantat si multumit inima lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca lucrarea credinciosului a fost facuta cu credinciosie, a facut voia Domnului.Doar mantuirea nu ne asigura pozitiile pe care le vom avea in glorie cu Isus, acelea sunt determinate de rasplata.

Deci RASPLATA inseamna a DOMNI in timpul IMPARATIEI de o mie de ani.

Deci a fi mantuit inseamna a avea viata eterna, in timp ce a fi rasplatit inseamna a intra in Imparatia cerurilor!!!!

Nu exista decat o singura cale,'cursa care ne sta in fata'(Evrei 12:1-3)adica dupa regulile lui Dumnezeu, nu altele!

Cate nu stim noi?...Matei 7:21....Rasplata si promisiunea  ar trebui sa aiba o influenta mare asupra noastra a tuturor, nu flecarelile, nimicurile care ni le aduce diavolul.

Doamne in ce intuneric traim?Domnul Isus a rabdat si rusinea si crucea, pentru ca noi sa avem parte de aceasta Imparatie?

Noi ce facem?Ne scaldam in multa ignoranta.....si nepasare, ne temem de rusine, de critica, de impotrivire din partea oamenilor, nu ne lepadam de noi insine...

Doamne..cat de multe nu stim....

Nu este manipulare, insa trebuie vazut acest video

VINE ISUS

1. Timpul fuge fără noi
Alergăm după nevoi fără rost
Nu mai știm cine suntem ?
Unde mergem ? Sau ce vrem ?
Cu ce rost ?
Am uitat că noi suntem
Fii născuți din Dumnezeu, Preaînalt
Suntem prea obișnuiți,
Suntem poate prea robiți de ce-avem.

  Refren:
Vine Isus !
Cine-I gata de plecare se uită-n sus
Vede slava Lui cea mare
Și de va cădea, se va ridica
Fiindcă e predată toată inima .
Vine Isus !

2. Pe Isus noi îl iubim, însă inima o-mpărţim
Ne-nşelăm,
Spunem răului că-I bun și-l luăm cu noi la drum
Rătăcind
Pentru Isus ce lăsăm ?
Am promis dar noi uităm.
Până când? Oare cum ne va găsi ?
Vom trăi sau vom muri ce va fi ?

Hrana ta zilnica!

9 SEPTEMBRIE
Fapte 8.26-40
Filip urma să devină instrumentul unei mari lucrări în Samaria. Ce mare trebuie să fi fost astfel mirarea lui când a primit ordin să-şi părăsească câmpul de lucru, pentru a merge pe un drum pustiu! Ce loc neobişnuit, într-adevăr, pentru a vesti acolo evanghelia! Cu toate acestea, el ascultă fără să discute. Şi iată că pe acolo trece carul unui înalt ministru african, care făcuse o lungă călătorie pentru a se închina la Ierusalim. Cum însă ar fi putut el să-L găsească pe Dumnezeu în această cetate în care Fiul Său fusese respins? Acest om aduce totuşi o comoară, infinit mai mare decât cea a reginei lui (v. 27): o porţiune din Sfintele Scripturi. Şi Dumnezeu 1-a condus în lectura sa până în inima cărţii Isaia: la capitolul 53. Astfel, totul a fost pregătit înaintea slujitorului Domnului. Etiopianul Învaţă prin el să-L cunoască pe Isus. El poate fi botezat şi-şi poate continua drumul „bucurându-se" (v. 39), pentru a deveni, ne place să ne gândim, un mesager al harului în ţara sa depărtată.
Nu sunt evanghelişti doar aceia care se adresează mulţimilor. Să începem prin a fi ascultători în special în deplasările noastre. Domnul va permite atunci ca şi noi să întâlnim pe drum, chiar la momentul potrivit, pe cineva căruia vom avea ocazia să i-L vestim pe Isus.

Siria, Iordania, Cipru si Israel.

In timp ce mii de oameni fug din calea calea razboiului, altii stau si isi duc luptele pana la capat in Siria. Astazi din cauza unei furtuni de nisip care a fost deosebit de puternica si chiar neintalnita in aceasta perioada a anului, lucru care a fost declarat chiar de catre un  meteorolog din Cipru, bombardamentele au fost intrerupte.

Siria, Iordania, Cipru si Israel s-a confruntat cu o furtuna deosebita. Doi morti si peste 750 de spitalizati cu probleme grave de respiratie din cauza acestei furtuni.

Hrana ta zilnica!

8 SEPTEMBRIE
Fapte 8.1-25
Domnul le poruncise ucenicilor: „Veţi fi martorii Mei atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginea pământului (cap. 1.8). Până aici ei împliniseră doar prima parte a acestui ordin. Pentru a-i face să urce la etapa următoare, Domnul recurge, în înţelepciunea Sa, la un mijloc dureros: persecuţie (căreia moartea lui Ştefan i-a tras semnalul). Ea are ca rezultat risipirea celor credincioşi şi, în consecinţă, purtarea evangheliei în locuri îndepărtate. Astfel, un vânt neplăcut are adesea efectul fericit de a semăna departe seminţele bune.
Evanghelistul Filip (ales sau numit în cap. 6.5) coboară în Samaria pentru a-L predica pe „Hristosul": nu o doctrină, ci o Persoană (v. 5; comp. cu v. 35). Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă, în loc de a prezenta numai adevăruri, am vorbi celor din preajma noastră de Acela de care ne este (.. .sau ar trebui să ne fie) plină inima!
Astfel, aceşti samariteni, dispreţuiţi şi respinşi de către iudei, de acum iau parte împreună cu ei la botezul şi la darul Duhului Sfânt. Nici naşterea, nici meritele, nici banii - cum credea Simon vrăjitorul - nu pot să asigure cuiva acest privilegiu. Totul decurge din harul integral al lui Dumnezeu.

Hrana ta zilnica!

7 SEPTEMBRIE
Fapte 7.44-60
Ştefan îşi încheie mărturia. Deşi înfăţişat ca acuzat înaintea sinedriului, din contră, el face, din partea lui Dumnezeu, o aspră judecată asupra acestui popor cu gâtul înţepenit (vezi deja Exod 32.9; 33.3...). „Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt", le spune el, cel plin de Duh. Ce contrast între pacea ucenicului, absorbit de viziunea glorioasă a lui Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, şi turbarea vrăjmaşilor lui! Această turbare se extinde, fără nici măcar o înscenare de judecată, la crima care va antrena, pentru multe secole, respingerea iudeilor ca naţiune şi risipirea lor pe tot pământul. Comparând ultimele cuvinte ale acestui om al lui Dumnezeu (v. 59,60) cu cele ale Domnului pe cruce (Luca 23.46 şi 34), remarcăm încă o dată cât de mult se aseamănă ucenicul cu Stăpânul spre care îşi fixase ochii. Această crimă este concluzia tragică a istoriei poporului răzvrătit, relatată de Ştefan. El o semnează cu propriul sânge, devenind, după lunga listă a profeţilor persecutaţi (v. 52), primul martir al Bisericii (citiţi 1 Tesaloniceni 2.15,16). Şi exact această scenă introduce, în chip magistral, dispensaţia Bisericii - caracterizată de prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (Ştefan era plin de Duh Sfânt) și de prezenţa lui Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu, după cum II descrie martorul credincios.