Vom sta in picioare, doar daca vom cunoaste puterea LUI!

Multe planuri isi face omul si in inima sa, se nasc multe dorinte. Daca stam de vorba cu cineva sau privim chiar la noi insine, vom vedea ca ne-am facut fiecare un plan de viitor, desi noi facem planuri, insa hotararea e a Domnului si aceea se va implini. El are un plan facut pentru fiecare, El il cunoaste, il stie, noua nu ne ramane decat sa ne incredem in El. Sa credem ca tot ceea ce El face, face bine si nu greseste niciodata. Dar daca pe plan pamantesc ne-am creat o agenda cu ceea ce trebuie sa facem, oare nu trebuie si in viata spirituala la fel?

Pavel si-a facut si el un plan, a avut si el o dorinta si aceasta dorinta  trebuie sa se nasca si in inima noastra:

"Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui" Filipeni 3:10

Intr-o astfel de vreme este atat de important sa-l cunoastem pe El, sa cunoastem puterea Lui!

Poate ca multi  spun, "oh, dar eu sunt crestin, stiu cine este Isus".

Numai ca, a stii doar despre El, doar din carti sau ca ni se vorbeste despre El, e una...insa a-L cunoaste noi personal si a-I cunoaste puterea, e alta.

Traim vremuri tare tulburi si Scriptura ne spune ca in zilele din urma vor veni vremuri grele si le simtim din ce in ce mai mult, iar asta nu face altceva decat ne confirma ca este timpul din urma. Dar ca sa rezistam avem nevoie de a-L cunoaste si a-I cunoaste puterea. Biserica are nevoie de oameni care au o minte innoita, de oameni care inteleg lucrurile lui Dumnezeu. Ori daca vom cauta sa intelegem lucrurile lui Dumnezeu cu mintea, nici o sansa, pentru ca lucrurile Lui se inteleg cu inima.

"Vreau sa-L cunosc pe El si puterea Lui", iar asta implica  dorinta puternica.

Dumnezeu se lasa descoperit, trebuie doar sa-L cautam.

Ca sa-L cunoastem trebuie sa facem mai mult, avem nevoie de-o abandonare a lumii cu tot ceea ce ea ofera, avem nevoie de a renunta la lucrurile inutile din viata noastra, lucruri care ne tin departe de a-I cunoaste puterea, avem nevoie de a renunta sa mai fim oameni  "religiosi", avem nevoie de o innoire a mintii. Niciodata traditiile nu ne vor ajuta in acest sens, trebuie sa fim oameni cu  inima deschisa  si pregatita pentru a primi revelatia Lui. 

Cu siguranta daca as cunoaste planul pe care il are cu privire la viata mea, si sa-i cunosc doar finalul... m-as speria, de-aceea Dumnezeu ni-l descopera treptat. Eu trebuie doar sa am inima deschisa  pentru a primi, trebuie ca mintea mea sa fie umpluta cu promisiunile Lui.

Cea mai mare parte a vietii noastre nu o petrecem vorbind unii cu altii, ci vorbind noi cu noi insine.

Nu-i asa ca incepand din zori si pana in noapte, ne vorbim noua insine, prin gandurile noastre?

Ce ne spunem? Incurajari din Scriptura sau lasam ca teama si ingrijorarea sa ne cuprinda?

In Cuvantul Lui  avem atatea promisiuni, atatea versete care, daca le-am rosti zilnic am vedea intr-adevar puterea Lui, pentru ca Cuvantul este plin de putere.

Avem nevoie sa-I cunoastem puterea daca vrem sa ramanem in picioare in vremurile care  vor urma. Daca nu vom cunoaste puterea Lui, nu vom face fata presiunii si atacurilor celui rau.

Doamne ajuta-ne sa ne deschidem inima si pune in noi dorinta de a Te cunoaste cu adevarat!

Hrana ta zilnica!

4 AUGUST

loan 13.1-20

Pentru inima Domnului, moartea Lui însemna mai întâi „să plece din lumea aceasta la Tatăl" (v. 1; comp. cu 16.28). Îi lăsa însă pe aceia pe care-i iubea într-o lume plină de corupţie şi de violenţă. Şi, aşa cum un călător mergând pe drum are picioarele pline de praf, credincioşii, deşi având „tot trupul spălat" (v. 10) prin sângele crucii (Apocalipsa 1.5), sunt, prin contactul lor necontenit cu răul, expuşi întinării în gânduri, în cuvinte şi în fapte. Dar Domnul S-a îngrijit cu credincioşie şi de aceasta, pentru că veghează la sfinţenia practică a alor Săi. Ca mare preot suveran, El le spală picioarele, altfel spus, îi curăţă făcându-i să se judece continuu în lumina Cuvântului (apa) aplicat conştiinţelor lor (Efeseni 5.26; Evrei 10.22). Această slujbă a dragostei trebuie s-o exersăm şi noi unii pentru alţii. In umilinţă, punându-ne la picioarele lor, avem să le arătăm fraţilor noştri, prin Cuvânt, în ce au greşit sau care sunt pericolele la care se expun (Galateni 6.1).

Dragi prieteni, Domnul nu a spus: fericiţi sunteţi dacă veţi cunoaşte aceste lucruri, ci, ştiindu-le, „fericiţi sunteţi dacă le veţi face" (v. 17).

Hrana ta zilnica!

3 AUGUST

Ioan 12.37-50

Odată cu capitolul 12 se încheie şi o mare diviziune a acestei evanghelii, pentru că, într-adevăr, începând cu capitolul 13, Domnul Se va adresa numai ucenicilor Săi.

Aici avem cele din urmă cuvinte adresate poporului. De acum înainte, acesta va fi împietrit ca naţiune, conform profeţiei lui Isaia. Vedem cum se verifică versetul 11 din capitolul 1: , A venit la ai Săi (în Israel) şi ai Săi nu L-au primit". De asemenea este confirmat şi versetul următor; unii L-au primit şi, pentru acest motiv, au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu (cap. 1.12). 

„Chiar dintre mai-mari, mulţi au crezut în EI", fară totuşi a avea îndrăzneală să-şi mărturisească credinţa. Şi motivul ne este dat: „au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu" (v. 43). Noi, cărora ne lipseşte un asemenea curaj de a ne mărturisi credinţa, să ne întrebăm dacă uneori nu se întâmplă aceasta din acelaşi motiv.

Pentru ultima dată, Isus afirmă public şi solemn caracterul divin al slujbei Sale. El este Trimisul lui Dumnezeu şi în Acelaşi timp „întipărirea fiinţei Tatălui" (v. 44,49; Evrei 1.3). Niciunul din cuvintele Sale nu este altceva decât expresia pbsolută a gândului divin. Să medităm la acest exemplu minunat şi, la rândul nostru, să învăţăm de la El deopotrivă ce trebuie să vorbim şi cum să vorbim (v. 49).

Hrana ta zilnica!

2 AUGUST

loan 12.11-36

In vechile morminte egiptene s-a găsit grâu vechi, de mii de ani, capabil încă să germineze. Dar, deşi s-a scurs mult timp şi deşi a fost conservat în vase foarte preţioase, acest grâu nu s-a putut înmulţi acolo. Ca să poată răsări spice încărcate de boabe asemănătoare cu sămânţa, trebuia ca aceasta să fie pusă în pământ, să fie sacrificată. Aceasta este imaginea pe care o foloseşte Isus pentru a vorbi despre moartea Lui. Dorinţa de a-L vedea, exprimată de greci, I-a purtat gândurile spre consecinţele minunate ale lucrării Sale de la cruce: binecuvântarea naţiunilor sub domnia universală a Fiului Omului; multe roade (v. 24b); judecarea lui Satan (v. 31); toţi oamenii atraşi la El însuşi (v. 32). Prin faţa sufletului Său sfânt trece însă şi acest ceas încărcat de suferinţe. El Se îndreaptă către Dumnezeu, care-I răspunde din cer prin promisiunea înviererii (v. 28).

Pentru poporul iudeu sosise amurgul. Lumina avea să dispară la orizont: Isus urma să-i părăsească (v. 35; Ieremia 13.16). Ziua de astăzi, o zi de har, este şi ea pe sfârşite. Se apropie clipa când nu va mai fi posibil să crezi (comp. cu v. 40). A fost pentru Isus un solemn „acum" (v. 27,31). Pentru noi, acum este timpul să credem în El.

De vina este canicula sau este o implinire a BIBLIEI?

Vladimir Putin are de gestionat cea mai gravă situaţia din Rusia din ultimii 30 de ani. O urgie biblică afectează Rusia. Zeci de mii de hectare de culturi au fost distruse de roiuri de lăcuste în regiunea Stavropol, din sud-vestul ţării. Aceasta este cea mai gravă invazie de insecte din ultimii 30 de ani din acea parte a țării, informează presa rusă.

"Lăcustele s-au instalat pe câteva lanuri de porumb. În locurile afectare de invazie au fost distruse circa 10% din recolte", a declarat, la televiziunea locală, Evghenia Makarova, purtător de cuvânt al Ministerului Agriculturii, citată de Ria Novosti.

După ploile abundente de la începutul lunii iulie, sud-vestul Rusiei se confruntă în prezent cu un val de căldură, temperaturile atingând 38 de grade Celsius. Rusia, unul din principalii exportatori de produse agricole, a recoltat, până la 20 iulie, 23,4 milioane de tone de cereale, ceva mai puțin decât anul trecut în aceeași perioadă.

sursa:http://www.evz.ro

De fapt, asta e lumea reala!

M-am nascut intr-un sat, intr-o familie...nu bogata, dar nici nu ne-a lipsit nimic, poate tocmai pentru ca parintii au trait prin credinta si Domnul ne-a purtat de grija, atat lor, atat mie cat si celor 4 frati ai mei.

 De ce spun toate acestea...? 

Vroiam sa subliniez faptul ca nu m-au plimbat parintii toata viata in masina, stiu ce inseamna mersul pe jos, asta pentru ca 4 ani am mers la scoala, in fiecare dimineata 1.5 km dus si 1.5 km intors, fie ploaie, fie zapada, fie soare, deoarece in sat la mine, nu era decat ciclul primar. Asa ca stiu ce inseamna mersul pe jos, stiu ce inseamna mersul cu bicicleta, de-asemenea stiu ce inseamna aglomeratia dintr-un autobuz de navetisti, poate plini de sudoare venind de la munca, pentru ca 4 ani de liceu am facut naveta la scoala, deci nu stiu sa merg doar cu masina, stiu sa ma reintorc la anii copilariei atunci cand este nevoie.

 Numai ca viata a fost mai buna si darnica cu mine. De fapt eu spun, ca Dumnezeu a fost cel bun, nu viata . Dupa ce mi-am intemeiat o familie, lucrurile s-au schimbat in viata mea, dar si la nivel de tara, si asa am ajuns ca, de peste 25 de ani sa merg doar cu masina. Nu e un lux, poate un confort mai bun, desi eu spun ca este o necesitate, insa cateodata e bine sa mai iesim din confortul in care ne gasim si sa mai coboram cu picioarele pe pamant.

Asa ca daca nu am facut-o de buna voie, am facut-o fortata de imprejurari. Facandu-mi ceva probleme masina, am dus-o la "doctor", si chiar daca nu mi-a cazut bine, spun asta din criza de timp pe care o am, aceasta situatie automat m-a facut sa-mi amintesc ca..."nu m-a facut mama in masina".

Asa ca, cateva zile am scaldat-o... ba cu troleibuz-ul, ba cu taxi, ba cu tramvaiul, ba cu "obositele mele picioare". Insa in fiecare mijloc de transport am avut multe a vedea.....

In masina e simplu...mergi, daca vrei pui muzica, daca nu...nu, daca vrei sa vorbesti la telefon, vorbesti, daca nu...nu, insa de cele mai multe ori....esti doar tu....si lumea ta.

Pe mijloacele de transport nu-i asa. Vezi tot felul de situatii, intalnesti tot felul de oameni, acolo nu mai esti in lumea ta....acolo esti in LUMEA REALA, si Doamne cat e de....nu-mi gasesc cuvantul potrivit, poate "diversificata".

Oricum dupa cate le vezi...parca sti mult mai precis ce sa-i ceri Domnului si pentru ce sa-i multumesti.

Daca nu am multumit destul ca sunt sanatoasa, acum am s-o fac. Daca nu am multumit destul ca am o minte sanatoasa, acum am sa-I multumesc. Daca n-am fost destul de multumitoare, acum Dumnezeu mi-a aratat ca TREBUIE sa fiu, dar cel mai insistent cred ca ar trebui sa invat sa ma rog ca Dumnezeu sa-mi tina mintea curata pana la capat.

Am intalnit fete tinere cu diferite probleme, femei in floarea varstei doborate de stres si probleme, acestea fiind vizibile chiar pe fata lor si in comportamentul lor. Am intalnit oameni mutilati, lipsindu-le un madular, am intalnit de-altfel si oameni fara intelepciune, dar asta au aratat-o doar pentru ca au vrut ei sa atraga atentia asupra lor, devenind astfel "vedete in trafic". Oricum au fost multe de vazut, dar oricum ar fi....aceasta este lumea reala in care traim, lumea cu tot felul de probleme si neajunsuri, lumea cu boli si cu handicap.

Atunci cand esti doar tu...problemele tale ti se par cele mai grele, cele mai mari, atunci crezi ca tu esti cel mai neindreptatit, tu esti cel care meriti poate mai mult....

Atunci crezi ca ar trebui sa ti se cuvina mai multa cinste, atunci crezi...multeeeee.

Insa cand vezi ca altii sunt cu probleme mai multe, mai grele, mai mari, mai....mai decat ale tale, nu poti decat sa spui, 

"Slava Tie Doamne ca sunt un om binecuvantat mai mult decat cel pe care l-am vazut, desi am tot atatea merite ca si el si nu sunt cu nimic mai bun decat altii".

 Noi n-avem vreun merit mai deosebit, daca avem ceva bun in noi este pentru ca El s-a indurat de noi si El a pus ceva bun, desi spun si eu ca 

ap. Pavel, "nimic bun nu locuieste in mine". Poate ca ceva mai bun locuieste in altii, dar eu recunosc ca, daca sunt in viata si sunt binecuvantata poate mai mult decat altii, e doar Harul lui Hristos.

Lumea reala...nu este ca si lumea mea, lumea reala...nu este ca si lumea ta. 

Acolo printre oameni putem vedea cat de binecuvantati suntem, iar pentru aceste binecuvantari suntem datori sa-I multumim!

Hrana ta zilnica!

1 AUGUST

loan 12.1-11

În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei versete (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este centrul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină". Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răscumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slujeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deosebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ" şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi în fond, aceasta se întâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

Apoi asistăm la intrarea solemnă a împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
loan 11.45-57
Dumnezeu a răspuns Fiului Său nu numai înviindu-1 pe Lazăr, ci deopotrivă aducând la credinţa în El pe mulţi martori aflaţi în faţa acestei scene minunate (v. 42b; v. 45). Această minune însă, cea mai mare dintre cele pe care le relatează aceasta evanghelie şi ultima înaintea propriei Sale învieri, este şi cea care decide moartea Lui, pentru că, începând „din ziua aceea" au loc sumbrele uneltiri care culminează cu crima (v. 53). Iudeii răspund astfel la întrebarea pe care Domnul le-o pusese în capitolul 10.32.
Preoţii par a se teme ca nu cumva poporul, urmându-L pe Isus, să atragă atenţia romanilor şi astfel, represaliile lor, când, din contră, respingerea Domnului este cea care va fi, patruzeci de ani mai târziu, cauza distrugerii locului lor de cult (Ierusalimul) şi a naţiunii lor de către romani (v. 48).
Dumnezeu permite ca profeţia lui Caiafa să depăşească infinit gândurile acestui om sfidător şi rău. Isus îşi va da viaţa pentru naţiune (pentru că Israel va fi restaurat mai târziu), precum şi pentru a-i aduna „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi" (v. 52). Satan răpeşte şi împrăştie (comp. cu cap. 10.12), în timp ce, prin lucrarea Sa, Isus adună de aici, de jos, pe cei care fac parte din familia lui Dumnezeu.