O zi minunata!

Valoarea unei stanci de pe mare se vede in mijlocul furtunii.
Valoarea unui far din port se vede in bezna adanca a noptii.
Valoarea credintei tale se vede in probleme, necazuri si incercari.
Romani 8:37
"Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit."

Hrana ta zilnica!

30 MAI
Luca 12.32-48
Bogatul din parabolă strânsese comori pentru el însuşi (v. 21) şi a pierdut totul, inclusiv sufletul. Domnul le dezvăluie acum ucenicilor cum se pot strânge comori fără niciun risc: dând milostenie şi împărţindu-şi bunurile, pentru că, în felul acesta, fac o depunere sigură la banca din cer (v. 33, comp. cu cap. 18.22). Atunci inima se va ataşa de această comoară cerească şi va aştepta cu şi mai mult dor venirea Domnului (citiţi 1 Petru 1.4). Domnul Isus Se va întoarce. Are această speranţă consecinţe practice în viaţa noastră, în sensul că ne desprinde de o lume pe care o vom părăsi, ne curăţa „după cum El este curat" (1 loan 3.3), ne face plini de râvnă în lucrarea pentru alte suflete şi ne umple inima de bucurie? Să ne gândim şi la bucuria scumpului nostru Mântuitor, ale Cărui afecţiuni vor fi la culme. El însuşi va găsi plăcere să-i primească şi să-i slujească pe aceia care L-au slujit şi care L-au aşteptat pe pământ (v. 37). Atunci „ispravnicul credincios şi înţelept" îşi va primi răsplata, iar robul care n-a făcut voia stăpânului său, deşi o cunoştea (v. 47; Iacov 4.17), îşi va primi pedeapsa grozavă. „Oricui i s-a dat mult i se va cere mult..." (v. 48). Să încercăm să ne facem fiecare socoteala cu privire la tot ce am primit şi să tragem concluzia.

Cati vom fi ca EL?

Aceasta trebuie sa ne preocupe...

Cel ce a chemat lumina din intuneric la inceput, o va pastra...Apocalipsa 21:1.

Acolo toate lucrurile vor fi noi, El va aseza toate lucrurile bune create la inceput (Fapte 3:19-21), acolo va supune omului toate lucrurile ca la  inceput...Evrei 2:5-8.

El va reveni si va innoi toate lucrurile, insa cu oameni noi, transformati...vrednici de mostenire!

Poti refuza... suntem costienti de aceasta sau vorbim de pe varful buzelor cand spunem:"Vino Doamne Isuse"

Ar trebui mult mai mult sa punem accent pe pregatirea aceasta asa cum ne invata Pavel in toate epistolele era  singura lui preocupare si nu pe evenimentul propriu zis, pentru ca pe acela numai Tatal il cunoaste!(Fapte 1:7)

Pentru acea mare intalnire trebuie sa ne pregatim!!!!

Sa fim ca EL...1Ioan3.2...trebuie sa traim ca EL...1Ioan 2:6

Cine nu este constient de cresterea spirituala ...de cei trei timpi, stadii, pe care i-a lasat Dumnezeu pe pamant si anume: nasterea, cresterea si desavarsirea, nu a inteles nimic din ceea ce spune Dumnezeu in Cuvantul Sau, caci trebuie sa ne asemanam cu El, sa ajungem la acea "statura de om mare".(Efes4:13-14)

In Iov33:14, spune Cuvantul "Dumnezeu vorbeste insa,cand intr-un fel,cand intr-altul,dar omul nu ia seama".

In versetele urmatoare este o descriere a felului cum ne vorbeste: prin vise, prin vedenii, prin instiintari(v15-18)...si in vers 19 spune ca ne vorbeste si prin DURERE....care duce spre desavarsire...aceasta trebuie insusita, dar DOARE...insa beneficiile sunt uriase!

Hrana ta zilnica!

29 MAI
Luca 12.13-31
Cineva din mulţime face apel la Domnul pentru o problemă de moştenire, iar El, profitând de această ocazie, dezvăluie care este rădăcina acestor contestaţii: lăcomia. „Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele" (1 Timotei 6.10). Parabola omului bogat ale cărui grânare au ajuns neîncăpătoare ilustrează această pasiune pentru a strânge. Celor care acumulează şi-şi fac calcule şi proiecte pe termen lung le place să se numească prevăzători, dar ce fac ei denotă tocmai cea mai mare lipsă de prevedere, pentru că ei neglijează şi înşală ceea ce au cel mai de preţ: sufletul. În nebunia lui, bogatul crezuse că-şi poate mulţumi sufletul oferindu-i „multe bunătăţi" (v. 19). Dar sufletul nepieritor are nevoie de un alt fel de hrană. Da, nebun este numele pe care Dumnezeu îl dă acestui om (comp. cu Ieremia 17.11) şi pe câte morminte nu ar putea fi inscripţionat un astfel de epitaf (Psalmul 52.7)!
In antiteză cu aceasta, Domnul Isus îi învaţă pe ai Săi că adevărata prevedere constă în a-ţi pune încrederea în Dumnezeu. Orice stânjeneală cu privire la nevoile noastre de zi cu zi este rezolvată prin afirmaţia: „Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele" (v. 30). Dacă punem pe primul plan împărăţia Lui şi interesele Lui, El Se va îngriji în totalitate de ale noastre.

Specificul vremurilor din urma

Vreau sa fiu libera!

Oricine traieste in pacat este rob al pacatului.

Ioan 8:34

Nu stiu sa  fie alta problema mai arzatoare decat acesta: problema  pacatului din viata noastra sau a celor din jurul nostru.Poate ca noi nu ne vedem "chiar atat" de pacatosi, si daca ne uitam in jur si facem comparatie cu altii, atunci cu certitudine ajungem la aceasta concluzie, insa daca ne punem in lumina Cuvantului si a Adevarului...atunci nu pot decat sa spun: "Doamne, am falimentat"

Pacatul este o grava problema care nu tine de varsta, fie mic, fie mare, fie tanar, fie batran, toti suntem cuprinsi de acest virus infect care intra subtil in viata noastra.

Pentru unii este o batalie,  pentru altii insa nu reprezinta nimic (grav), din contra este o distractie, o cale spre "libertate".
Omul declara ca s-a nascut liber si vrea sa ramana liber pana  la moarte, cu toate acestea, el nu este decat un prizonier si este cel mai mare rob legat de lanturi.
Legat in lanturi...!
Daca am spune celui de langa noi...esti  rob sau chiar noua de ni s-ar adresa cineva spunandu-ne.."nu esti decat un biet prizonier", probabil  ne-am supara atat noi dar si pesoana careia ne-am adresat, insa Biblia spune clar: oricine traieste in pacat este rob al pacatului.
Putem noi oare sa spunem ca David:
"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea?"
Avem si noi curajul ca David sa spunem....
DA, Doamne! Jur si ma voi tine de legamant ca voi pazi legile Tale drepte!

Chiar daca asta inseamna:
-sa nu mai mint, sa nu mai fur (Levitic 19:11),
-sa iubesc din toata inima pe vrajmasul meu (1 Ioan 4:20),
-sa nu vorbesc de rau despre nimeni, sa nu fiu invidios pe nimeni, sa nu fiu viclean (smecher)cu nimeni
(1Petru 2:1),
-sa nu ma asez pe scaunul batjocoritorilor si sa nu mi se opreasca piciorul la sfatul celor rai (Ps.1:1),
-sa imi tin piciorul departe de orice drum rau (Ps.119:101),
-sa nu iubesc lumea si nici lucrurile din lume (1 Ioan 2:15),
-sa nu intorc rau pentru rau....nimanui (Romani 12:17),
-sa fac milostenie pentru cei in nevoie (Luca 12:13,
-sa nu judec pe nimeni (Matei 7:1),
-sa ma infranez si sa nu mai las tarata in poftele in care eram altadata
 (1Petru 1:14),
-sa nu fiu rea fata de altii (1Petru 2:1)
-sa fiu rabdatoare cu altii (1 Tesaloniceni 5:14)
-sa nu fiu mandra (Ps.31:23)
....si Scriptura e plina de porunci.
Oare nu sunt eu rob si prizonier? M-am uitat peste toate aceste versete si am constat ca nu ma fac vinovata de toate, dar iata ce spune Cuvantul:
Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
Iacov 2:10
Nu pot sa spun decat,
Doamne, te rog iarta-ma si ajuta-ma sa ma pocaiesc, sa fiu libera si nu prizoniera, sa pot spune si eu ca David:
Jur si ma voi tine de legamant ca voi pazi legile Tale drepte.
Stiu ca doar Tu ne faci liberi, ''Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi"(Ioan 8:36), de-aceea vreau sa fiu libera!

Hrana ta zilnica!

28 MAI
Luca 12.1-12
Ipocrizia care-i caracteriza pe farisei putea deveni, sub o altă formă, un pericol şi pentru ucenici. Cei care-L urmează pe Isus pot căuta să ascundă lumii relaţia lor cu El. De aceea, în prezenţa mulţimilor, Domnul îi încurajează pe ai Săi să-L recunoască deschis înaintea oamenilor, fără să se teamă de consecinţe. Ştim, într-adevăr, ce prigoană grozavă îi aştepta pe ucenici şi pe creştinii din primele secole. Cu tandreţe. Domnul îi pregăteşte pe prietenii Săi (v. 4) pentru acele zile grele şi le îndreaptă gândurile spre Tatăl ceresc. Este cu putinţă ca Dumnezeul care Se ocupă de o vrabie de o valoare infimă să nu Se îngrijească de copiii Săi aflaţi în încercare? In plus, ei nu trebuia să se frământe pentru mărturia pe care aveau s-o dea; Duhul Sfânt le dicta cuvintele pe care urma să le spună.
Astăzi, în ţările noastre(ma refer la Romania), cei credincioşi nu mai sunt nici persecutaţi, nici omorâţi. Dar, dacă îşi manifestă credinţa, ei au parte de aceeaşi ură şi de acelaşi dispreţ al lumii, întotdeauna greu de suportat. De aceea, aceste îndemnuri şi promisiunile care le însoţesc sunt la fel de actuale şi pentru noi. Să cerem Domnului să ne dea mai mult curaj pentru a vesti Numele Său.

O avertizare profetică pentru S.U.A!