Caile lui Dumnezeu sunt sfinte!

"Dumnezeule caile Tale sunt sfinte"

(Ps 77:13)

Putem spune si noi aceste cuvinte sau nu?

Oare cand le vei putea rosti din toata inima?

Numai atunci cand vezi si intelegi scopul lui Dumnezeu in schimbarile si incercarile prin care treci. Toate acestea sunt...trepte spirituale...cai spre sfintenie!

De cate ori nu am citit acest verset, insa e una sa citesti "cu inima" si alta sa citesti ca "un bun crestin"...Biblia.

Dumnezeu nu are nevoie de "buni crestini", El are nevoie de "copii cu care sa aiba o relatie vie"?

Zi de zi suntem asaltati de atacurile celui rau. Viclenia lui este fara de margini si nu are nici un fel de scupule in a veni sa ne ispiteasca pe noi, cu atat mai mult cu cat a avut indrazneala sa mearga la Domnul Isus si sa-L ispiteasca.

Dar oare atacurile lui, incercarile, testele, etc, ce inseamna pentru noi crestinii?

Atat ....nu am fost invins la cel anterior....nu am iesit din joc...merg inainte!!!

Intr-adevar 'caile Tale sunt sfinte' si Tu nu ne lasi sa iesim din joc..

"Doamne, Dumnezeul ostirilor, ridica-ne iarasi!

Fa sa straluceasca Fata Ta si vom fi scapati!(Ps:80:19).

Hrana ta zilnica!

21 APRILIE
Ezechiel 46: 12-24; 47:1-12
In acest templu viitor, profetul s-a mai oprit asupra încă unui detaliu minunat: de sub prag, ca şi din însuşi tronul lui Dumnezeu, ţâşneşte un izvor proaspăt, puternic şi nesecat. El curge şi se lărgeşte (deşi nu primeşte afluenţi), iar Ezechiel, urmând cursul râului împreună cu însoţitorul lui ceresc, este invitat să-1 traverseze la fiecare o mie de coţi. In curând el a ajuns la ape prin care nu mai putea trece cu piciorul: „erau ape de înotat".
Ce imagine preţioasă a acestui fluviu al harului care ţâşneşte pentru noi din Locul Sfânt! Ca şi profetul, pe măsură ce înaintăm în cariera noastră de creştini, învăţăm să apreciem profunzimea lui, până când ajungem să realizăm că acest har este de nemăsurat (2 Petru 3.18).
Acest fluviu deosebit va curge spre Răsărit, dând viaţă şi făcând să rodească zona cea mai pustie, în prezent, de pe glob, cea a Mării Moarte (v. 8; comp. cu Ioel 3.18 şi cu Zaharia 14.8). Această mare va fi din nou vindecată şi plină de peşti; În pustiu vor ţâşni izvoare (Isaia 41.18); nimic nu va mai aminti de blestemul Sodomei. Astfel, harul divin şi dătător de viaţă produce roade pentru Dumnezeu oriunde se răspândeşte, aşa cum ar trebui să lucreze şi în inimile noastre (loan 7.38).

Hrana ta zilnica!

20 APRILIE

Ezechiel 45.18-25; 46.1-11

Capitolul 45 se încheie cu instrucţiunile privind Paştele, prima dintre cele trei mari sărbători anuale (Deuteronom 16). De atunci încolo, fiecare israelit va putea înţelege semnificaţia lui preţioasă şi va putea medita la Mielul lui Dumnezeu, al Cărui sânge 1-a pus la adăpost de judecată.

Cea de-a doua sărbătoare, Cincizecimea, nu este amintită aici şi înţelegem motivul: ea priveşte Biserica, a cărei parte este cerească şi de aceea nu este cuprinsă în tabloul împărăţiei pământeşti.

In schimb, cea de-a treia solemnitate este amintită, în versetul 25, şi este numită pur şi simplu „sărbătoare". Este vorba de Sărbătoarea Corturilor, dar despre aceasta nu se spun multe lucruri, pentru că ea prefigurează mileniul, care urmează să vină.

In capitolul 46 sunt stabilite ceremoniile pentru zilele de sabat şi de lună nouă şi, de asemenea, îndatoririle căpeteniei legate de acestea.

Se poate să ne surprindă importanţa care se acordă acestei viziuni profetice şi acurateţea detaliilor ei. Dar, o spunem repetând, după ce a fost astfel dezonorat în Israel, este drept ca Dumnezeu să aştepte cu satisfacţie această închinare viitoare, prin care va fi, în sfârşit, glorificat pe pământ. Şi El vrea ca noi să ne bucurăm împreună cu El ca unii care deja îi aducem laudă ca fiind poporul Său ceresc.

Hrana ta zilnica!

19 APRILIE

Ezechiel 45.1-17

„Darul ridicat'' din versetul 1 este acea porţiune de teritoriu care va fi rezervată Domnului la împărţirea ţării. Aici vor locui preoţii (v. 4). Sunt apoi delimitate domeniile leviţilor, ale cetăţii şi ale căpeteniei, pentru că Dumnezeu veghează ca în Israel să nu mai fie asuprire şi nedreptate (comp. v. 9 cu cap. 46.18).

Acelaşi nume de „dar ridicat” se aplică şi pentru ofrandele pe care israeliţii le vor aduce Domnului, proporţional cu venitul ogoarelor şi al turmelor lor (comp. cu Levitic 27.30). Fiind creştini sub har, noi nu suntem constrânşi să dăm o cotă parte din ce avem, dar oare să ne facă aceasta să fim mai puţin zeloşi în a dărui pentru slujba Domnului?

Feluritele jertfe rânduite în Levitic se regăsesc în versetele 15-17. Arderea-de-tot ne aminteşte că Hristos S-a adus ca Jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă" ((Efeseni 5.2). Darul de mâncare vorbeşte despre viaţa Lui de suferinţă şi de dăruire. Din jertfa de mulţumire noi ne putem hrăni cu Hristos, Cel care ne asigură toate binecuvântările şi în Numele Căruia ne închinăm. De asemenea, jertfa pentru păcat prezintă Victima sfântă trimisă de Dumnezeu pentru a face ispăşire pentru păcatele noastre (1 loan 2.2; 4.10).

Rapirea!

Biserica: aminteste-ti, pocaieste-te si intoarce-te!

Faptul ca astazi traim o criza spirituala in bisericile noastre, nu este un lucru pe care putem sa-l ascundem si nu este o noutate, insa un lucru de care nu ducem criza si este din belsug....avem inchinare.

Inchinare din belsug, programe peste programe, insa stim ca Dumnezeu nu primeste orice inchinare sau slujire.

Biserica din Efes traia intr-o stare de formalism, dealtfel ca "multele biserici" din ziua noastra.

Se osteneau din greu cu slujirea, "stiu faptele tale" (Apoc. 2:2), dar cu toate acestea Dumnezeu avea ceva impotriva lor. Slujirea celor din Efes devenise o rutina, deja era o obisnuita pentru ei, slujirea lor era mecanica, asa cum si in bisericile noastre a devenit, insa cand slujirea este lipsita de dragoste, aceasta este fara de valoare.

Nu sunt un "gica-contra" si nici nu vreau sa fiu critic sau pesimist, insa sunt realista, si din pacate realitatea este una cruda.

Eu de foarte mult timp imi pun  cateva intrebari si cred ca fiecare ar trebui sa ni le punem. Imi doresc sa simt ceea ce simteau primii crestinii, mi-e dor.....

 Din toate programele care se fac...oare la cate cantari iti curg lacrimi pe obraz?

In momentele inchinarii simti un fior in inima?

 Prin versurile care se canta  sau se recita simti cum Duhul Sfant te cerceteaza?

 Mai simti atingerea Duhului Sfant in biserica atunci cand este proclamat Cuvantul lui Dumnezeu?

Si biserica din Efes a avut un inceput bun, insa pe parcurs s-au racit si Dumnezeu a avut un repros fata de starea lor, "dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai". Ce ma face sa cred ca au avut un inceput bun? Cuvantul, "ti-ai parasit" imi confirma starea in care erau la inceput, dar pe parcurs....si-au parasit.

Dumnezeu i-a invaluit cu  atata dragoste si le-a daruit dragoste din belsug si  cum era normal, se astepta ca si ei sa raspunda tot cu dragoste, dar...si-au parasit dragostea. 

Ma gandesc la inceputul nostru, la inceputul meu, pentru ca nu imi permit sa vorbesc in dreptul nimanui, insa stiu cate lacrimi s-au scurs pe obraz de fiecare data in prezenta lui Dumnezeu. 

Astazi parca a secat izvorul lacrimilor. Doar doua cauze au putut determina acest lucru: 

fie ca a secat izvorul la mine, fie ca inchinarea si slujirea nu sunt facute cu aceeasi reverenta in fata lui Dumnezeu.

Putem face slujiri...fara numar, inchinare ...cat cuprinde, dar trebuie sa nu uitam ca Dumnezeu inainte de toate cerceteaza si analizeaza inima celui care Ii aduce inchinarea.

Nu sunt eu in masura si nu sunt vrednica sa indrept degetul catre nimeni, insa stiu ce solutia a dat Domnul celor din Efes, pentru ca la urma urmei este foarte simplu doar sa ii spui omului defectul dar sa nu ii dai si solutia. Poate ca noi oamenii facem asa, insa Dumnezeu  nu face ca noi. El le-a aratat starea, dar le-a dat si solutia. Cred ca starea noastra nu difera cu nimic fata de a celor din Efes, ca atare putem lua fiecare in dreptul nostru si solutia. 

Adu-ti, dar aminte de unde ai cazut, pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintai (Apoc 2: 5)

Trei lucruri avem de facut:

-sa ne aducem aminte

-sa ne pocaim

-sa ne intoarcem

Si inca un lucru de care trebuie sa scapam si care pune in mare pericol viata spirituala a bisericilor din ziua de azi: formalismul religios.

Astazi multe biserici se confrunta cu acest flagel. Suntem foarte religiosi, dar mai putin credinciosi.

Dumnezeu nu rasplateste religiozitatea, ci credinciosia!

Imi doresc si ma rog Domnului sa ne ierte de acest pacat in care traim, dar in acelasi timp sa ne deschida ochii si sa ne vedem starea. Sa traim si sa avem nu o religie, ci o relatie cu Cel care a inviat din morti, glorie LUI!

Hrana ta zilnica!

18 APRILIE

Ezechiel 44.15-31

Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au împărţit între ei preoţia după moartea fraţilor lor, Nadab şi Abihu (Numeri 3.4). Mai târziu, ramura din Itamar şi-a pierdut drepturile, din cauza corupţiei fiilor lui Eli şi a trădării lui Abiatar (1 Samuel 3.12,13; 1 Impăraţi 1.7,8; 2.27). De asemenea este scris că preoţii erau fiii lui Ţadoc, din familia lui Eleazar (1 Cronici 6.50-53). Această numire în slujbă nu se va obţine prin capacităţi personale, ci exclusiv pe baza dreptului naşterii (Psalmul 87.5), aşa cum este astăzi pentru răscumpăratii Domnului. 

In virtutea naşterii din nou, toţi au dreptul la frumosul titlu de preot.

Ca orice privilegiu însă, acest titlu atrage deopotrivă şi obligaţii. Preoţii au primit instrucţiuni amănunţite atât pentru împlinirea slujbei lor, cât şi pentru viaţa lor de familie (comp. cu Levitic 21). Ei vor trebui să vegheze în special la curăţie, aşa cum şi noi avem răspunderea de a ne ţine la adăpost faţă de întinare, pentru că, prin har, noi suntem „o preoţie sfântă", menită să aducă Jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos" (1 Petru 2.5; vezi şi 1 Tesaloniceni 4.4).

Ai in inima ta, dorinta predarii depline?

Nimic mai pretios in aceasta lume....decat sa stii ca apartii lui Dumnezeu, ca esti inconjurat de prezenta Lui continua si ca nu mai primeaza interesul meu ci al Lui si esti in cele mai sigure brate.

Aceasta este realitatea crestina.Pentru multi, chiar crestini poti parea fanatic sau habotnic...insa multi uita de sfatul lui Pavel: "Dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu...ca vii din morti"....(Romani 6:13). Un slujitor, Pavel, cu adevarat binecuvantat  care a inteles si a stiut caci Hristos a inviat si noi suntem "vii'....pentru Dumnezeu, nu pentru noi..."dati-va", de buna voie, vointa noastra jucand un rol foarte important.

Interesanta perspectiva de a privi ce inseamna mort sau viu in lumea spirituala, un taram pe care unii pretind ca pasesc, dar in viata carora  nu functioneaza ordinea divina.

Domnul vrea ceva si noi vrem altceva.....cam asa se intampla....controversa de care toti avem parte.

EL intotdeauna va frange ce ia in mana Lui, dupa care va binecuvanta si va folosi pentru altii.Tot ce pune si adauga in noi este de fi altii binecuvantati, de aceea trebuie sa ne predam Lui.

O atitudine in care Dumnezeu isi gaseste placerea: predarea  totala si deplina! 

Sa aveti o zi in care sa primeze scopul etern!