Implinim porunca si raspandim Evanghelia!

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.  
Matei 24:14

Acelasi lucru il facem si noi, raspandim Evanghelia pentru ca venirea Lui Isus sa fie cat mai curand!

Nu acest lucru ne dorim? Ba da!

Incepand de joi, 12 martie, ora 18 si pana duminica 15 martie la aceeasi ora, vor fi seri de evanghelizare in care va fi vestit Cuvantul Domnului.

Joi seara invitat - RIVIS TIPEI PAVEL

Vineri seara invitat - SIMION BUMBAR

Sambata seara invitat - MOISE ARDELEAN

Duminica seara invitat - IOSIF BERCE 

Serviciile vor fi transmise live pe http://www.elim.ro/

Va asteptam cu drag! 

Pocainta de duminica! Pocainta pusa la pastrare!

Citind in cartea Apocalipsa unde Ioan li se adreseaza celor sapte biserici descoperim si noi ceea ce Dumnezeu arata fiecarei biserici, atat lucrurile bune pe care le aveau sau le-au avut, dar si lucrurile pe care le-au pierdut. Se spune ca nu conteaza cum incepi, ci cum sfarsesti!
Nu stiu unde ne incadram fiecare, dar Duhul Domnului sa ne cerceteze si sa ne aduca aminte fiecaruia de unde am cazut si unde suntem.

Biserica din Efes:

„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.  Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit", 

....cu toate acestea cei din Efes se aflau intr-un mare pericol, "ti-ai parasit dragostea dintai"

Biserica din Smirna :

„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.

Bisericii din Smirna nu i se imputa nimic, desi nu este biserica perfecta, insa Domnul Isus o incurajeaza si ii da o porunca, "nu te teme..."

Biserica din Pergam

„Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana", dar am ceva împotriva ta...

ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie si mai ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

Biserica din Tiatira: 

„Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi", dar si impotriva celor din Tiatira Dumnezeu avea ceva impotriva, 

tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. 

Biserica din Sardes:

Ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele.

 Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti.... dar eşti mort".

Biserica din Filadelfia:  

„Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu", si continua Domnul,
"Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului"
In cele din urma este descrisa starea bisericii din Laodiceea: 

Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot..., iata ce spune Domnul, am să te vărs din gura Mea.

 

Exista o asemanare foarte mare intre cea din urma biserica cu starea ei si biserica zilelor noastre. 

Tot mai multi crestini ai zilelor noastre se regasesc in aceasta stare comoda.Aceasta stare de fapt evidentiaza adevarul din cuvintele "si cu Dumnezeu, si cu lumea". Este o cale aleasa si urmata de tot mai multi crestini, o cale comoda, o cale usor de parcurs, insa nu este calea despre care spunea Domnul, "o cale, un drum numit Calea cea Sfanta".

Pe Calea cea sfanta se merge zi de zi, nu doar ocazional. Se merge si cand e soare, se merge si cand e ploaie sau furtuna. Cu Domnul mergi multumitor si cand ai bani, dar mergi si cand esti in lipsuri, langa El stai alaturi si cand esti sanatos, dar stai langa El si pe patul de boala.

Vreau, nu vreau, zilnic interactionez cu oameni numiti "crestini", insa ceea ce am observat la multi dintre ei, sunt asemeni "hainelor de duminica".

Fiecare om are o tinuta la munca si alta la biserica. Nu poti merge la piata cu cravata la gat sau o rochie eleganta, asa ca hainele de biserica, vii acasa, le pui in dulap si pana duminica viitoare sunt la pastrare.

Multi crestini inteleg pocainta la fel ca si cu aceste haine.Suntem crestini sfinti duminica, insa odata iesiti din biserica, la fel ca si hainele de biserica punem si pocainta pe umeras pana duminica viitoare.

O punem la pastrare!

Oare Dumnezeu vrea asa ceva de la noi?

Ajunge-vom si noi vreodata ca Iov, sa spunem: "inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele" ?

Cand vom putea spune si noi aceste cuvinte, atunci si cugetul nostru va fi curat, cuget despre care Pavel ii vorbea lui Timotei: "...să te lupţi lupta cea bună, şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. 

Doamne ajuta-ne sa mergem zi de zi pe Calea cea Sfanta, cale trasata de Tine!

 

 

 

Hrana ta zilnica!

10 MARTIE
Ezechiel 11.1-25
După ce capitolul 8 ne-a dezvăluit fărădelegea religioasă a poporului din Ierusalim, versetele 1-12 din capitolul nostru denunţă păcatul conducătorilor lor politici. Domnul Se pregăteşte să le tulbure planurile şi prevederile, dându-le o probă prin faptul că-1 loveşte pe unul dintre aceşti oameni chiar în timp ce Ezechiel se adresa către ei.
„Vei nimici cu totul rămăşiţa lui Israel?" (v. 13), strigă profetul tulburat. Nu, deoarece înainte chiar de risipirea completă a poporului, Domnul le şi vorbeşte de restaurarea şi de strângerea lor. El le va da „o inimă neîmpărţită,... un duh nou,... o inimă de carne" (v. 19). Şi, înainte de a-Şi retrage cu totul gloria de la acel templu pângărit, care trebuia distrus, le promite că El însuşi va fi „ca un mic locaş sfânt" pentru fiecare dintre aceia care păzesc credinţa. Ce minunat har al lui Dumnezeu! Resursa din 1 Impăraţi 8.48 le va lipsi, dar chiar dacă se vor afla departe de Ierusalim, din vina lor, vor putea totuşi să-L găsească şi să-L adore. Câtă mângâiere au adus acest gând şi această experienţa de atunci încoace pentru cre-
dincioşi fără număr aflaţi în izolare! Viziunea lui Ezechiel la Ierusalim se încheie odată cu plecarea gloriei exact din locul în care ucenicii aveau să contemple înălţarea Domnului Isus (v. 23; Fapte 1.12). După acestea, duhul profetului este readus în Caldeea.

Hrana ta zilnica!

9 MARTIE
Ezechiel 10.1-22
Avem aici o pagină solemnă din istoria lui Israel. Odinioară Domnul îşi alesese o locuinţă în mijlocul poporului Său (Deuteronom 12.5). Venise să o locuiască în har, spre fericirea alor Săi, iar aceştia aveau responsabilitatea de a păstra în ea sfinţenia cuvenită casei Lui (Psalmul 93.5). In acest templu sfânt însă, ca o supremă provocare, şi-au dat întâlnire cele mai mari urâciuni păgâne. Într-adevăr, Israel a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-L izgoni pe Domnul din templul Său (cap. 8.6). De aceea, acum Dumnezeu pleacă de acolo! şi să observăm cu ce emoţionantă încetineală, în etape, pentru a ne face să simţim cât de profund îl întristează această depărtare şi ca şi cum i-ar spune lui Israel: «Nu Mă opreşti?»
Gloria a stat întâi pe pragul templului (v. 4 şi cap. 9.3), apoi s-a înălţat, după care din nou s-a oprit, „la intrarea porţii dinspre răsărit a casei Domnului", ca şi cum nu s-ar fi putut hotărî să plece (v. 19).
Creştini, să nu uităm că noi suntem templul lui Dumnezeu şi că Duhul Lui locuieşte în noi (1 Corinteni 3.16,17). Dacă acest templu (inima noastră) va fi plin de idoli, Duhul întristat nu va mai acţiona, comuniunea cu Dumnezeu nu va mai fi stabilită. El este „un Dumnezeu gelos", care nu admite ca afecţiunile noastre să fie împărţite între El şi altcineva (2 Corinteni 6.15).

La multi ani tuturor femeilor!

O floare pentru fiecare mama, o floare pentru fiecare domnisoara, o floare pentru fiecare femeie!

Toate acestea si urari de sanatate va doresc din tot sufletul  iar bucuria, pacea si dragostea sa va insoteasca mereu!

Hrana ta zilnica!

8 MARTIE

Ezechiel 9.1-11

Ezechiel a putut constata cu ochii lui în ce fel josnic fusese călcată în picioare gloria Domnului, de aceea acum nu-i este greu să înţeleagă cât de îndreptăţită era pedeapsa. 

Şi aceasta era chiar la porţi (v. 2)! Dumnezeu însă este departe de a-1 face pe cel drept să piară odată cu cel rău (Geneza 18.25). În mijlocul celor şase oameni înarmaţi cu „arme de măcel

se găsea un al şaptelea care ţinea în mână un instrument al harului: călimara scriitorului, pe care, la porunca Domnului, urma să o folosească pentru a le face un semn (ebr. „tau") pe frunte tuturor acelora pe care păcatul îi făcea să suspine şi să geamă (comp. cu Apocalipsa 9.4; această literă T, ebr. „tau", ultima din alfabetul ebraic, era folosită ca semn şi ca semnă-tură: Iov 31.35). Omul îmbrăcat în haină de in ne îndreaptă gândurile spre Domnul Isus. In casa cea mare a creştinătăţii, invadată de rău şi pe punctul de a fi judecată, El Şi-a pus pecetea Sa, Duhul Sfânt, asupra tuturor acelora care-I aparţin: un semn divin prin care Dumnezeu îşi recunoaşte copiii. După ce toţi cei credincioşi şi-au primit semnul protector, poate fi lansat ordinul de distrugere către răzbunători. Iar judecata trebuie să lovească întâi elementele cele mai responsabile: templul pângărit, cel pe care Ezechiel îl vizitase (v. 6; comp. cu 1 Petru 4.17).

Anticristul şi prorocul mincinos!

Oare cati au curajul sa spuna aceste lucruri?

Pentru multi pare o poveste SF, insa Biblia ne-a descoperit toate aceste lucruri cu  mult timp inainte, lucruri care se vor intampla, fie ca vrem sau nu vrem.

Care este atitudinea ta la toate aceste adevaruri?

Doamne trezeste-ne din somn si alunga frica din inima crestinilor!

Hrana ta zilnica!

7 MARTIE
Ezechiel 8.1-18
Într-o nouă viziune, Ezechiel este purtat la Ierusalim, unde Dumnezeu îi dezvăluie lucrurile oribile care se petreceau pe ascuns în templul Său. „Idolul geloziet”, cel dintâi obiect pe care îl zăreşte profetul, aminteşte de ceea ce Manase adusese deja în templu (2 Impăraţi 21.7 şi 23.6; comp. cu Matei 24.15). Apoi, străpungând zidul, el vede cum, în întuneric, nu cei de jos ai poporului, ci chiar bătrânii acestuia se ocupau cu venerarea a tot felul de „dobitoace urâcioase" (v. 10). Le putem compara pe acestea cu roadele necurate ale imaginaţiei noastre, cultivate în ungherele cele mai întunecoase ale sărmanelor noastre inimi, care pot deveni astfel adevărate „camere ale chipurilor" (v. 12). În mijlocul acestor idolatrii slujea un anume Iaazania, ... fiul credinciosului Şafan! (2 Cronici 34.8,15...).
Domnul îi arată apoi lui Ezechiel femei care tocmai îl plângeau pe Tamuz, un idol respingător, precum şi o scenă în care douăzeci şi cinci de bărbaţi - exponenţi ai celor douăzeci şi patru de categorii de preoţi, cu marele preot în fruntea lor - se prosternau înaintea soarelui (comp. cu Deuteronom 4.19 fi 32.16)!
Să remarcăm că Dumnezeu este Acela care descoperă răul Cu privire la cei ai Săi. Numai El, luminându-ne conştiinţa, ne poate da sentimentul potrivit, arătându-ne în ce măsură răul acela lezează propria Lui glorie.