Hrana ta zilnica!

2 MARTIE

Ezechiel 1.15-28
Ansamblul viziunii profetului se prezenta ca un car înfricoşător funcţionând pe mai multe niveluri. Roţile sale, deosebit de înspăimântătoare, plecau şi veneau pe pământ într-un mod care putea părea arbitrar. Punerea lor în mişcare însă depindea de făpturile vii, iar acestea mergeau „încotro trebuia Duhul să meargă" (v. 20).
Aceste roţi sunt un simbol al cârmuirii lui Dumnezeu, sau al providenţei Sale. Evenimentele din lume sunt dirijate de Duhul Lui - care „suflă încotro vrea" (loan 3.8) - şi nu de întâmplare, cum pretind mulţi oameni care refuză să privească mai sus. Ei văd „roţile", nu însă şi pe Cel care le mişcă. Profetul, călăuzit de Duhul, îşi ridică ochii şi contemplă par-tea cea mai minunată a viziunii (v. 26...). Deasupra roţilor, a heruvimilor şi a întinderii, el descoperă „asemănarea unui tron" şi încă „o asemănare ca înfăţişarea unui om, pe el, dea-supra" (v. 26). Înţelegem astfel, împreună cu profetul, că lumea este guvernată după voia şi hotărârile unui Om în glorie: Hristos însuşi, radiind în întregime de splendoare divină. În faţa acestei viziuni extraordinare, Ezechiel cade îndată cu faţa la pământ (comp. cu Apocalipsa 1.12-17).

Mai bine sarac, dar cu Hristos!

Citisem adineauri o stire cu un titlu care mi-a atras atentia, 

"Cercetatorii se joaca de-a Dumnezeu! Oamenii de stiinta au conceput un plan de a crea  viata pe planeta Saturn"

Sigur ca te minunezi cand auzi pana unde merge cunostinta in ziua de azi. Insa Scriptura scrie ca "in vremea din urma cunostinta va creste", si se pare ca ea creste din zi in zi tot mai mult. La polul opus insa se implinesc si aceste cuvinte, "in vremurile din urma, dragostea celor mai multi se va raci".

Cred ca din tot ceea ce se intampla, nu putem trage decat o singura concluzie, traim vremurile din urma.

Intr-una din marturiile transmise la un post crestin de tv, un frate care s-a intors la Domnul dupa o viata tare zbuciumata pe care a avut-o in lume, droguri, furt, destrabalare, puscarie, intr-un cuvant a facut tot i-a trecut prin minte, iata ca a venit ziua in care Domnul i-a iesit inainte.Marturisea cum s-a intors la Domnul, deasemenea spunea ca NU ii pare rau rau ca s-a pocait, pentru ca asa l-a cunoscut pe Isus, insa are un singur regret si ii pare rau de un lucru pe care l-a avut in lume...PARTASIA CU PRIETENII. La pocaitii acest lucru lipseste.

Am stat si m-am gandit tare mult si am constatat ca are mare dreptate. Referindu-se la acest regret, strict  intalnirea pe care a avut-o cu prietenii, dragostea aceea care era in ei cand se intalneau, acest lucru lipseste in ziua de azi printre credinciosi. Lipseste dragostea cu desavarsire, lipseste dragostea dintre fratii de corp, daramite dintre fratii in Domnul....

Iata ca Biblia ne vorbeste de acest lucru cu mult inainte ca sa se intample, iar astazi se implineste aceea vreme despre care ne vorbea Matei. Traim zilele din urma, fiecare este pentru el, suntem egoisti, am devenit insensibili si nu ne mai pasa de cei care azi trec prin nevoi sau poate in suferinta.

Imi amintesc cand eram mica, seara de seara veneau la noi acasa fratii si surori din biserica si cantam, ne rugam si erau asa zise sezatori in care cei mari  vorbeau din Biblia iar noi copii eram pe langa ei. Am intrebat-o zilele trecute pe mama despre acele vremuri si cu lacrimi in ochii imi spunea ca tanjeste dupa acele vremuri, dar nu mai are cu cine. 

Da, erau alte vremuri in urma cu aproape patruzeci de ani, era dragoste mai multa. 

Eram mai saraci material, dar eram mai bogati in Domnul.Astazi am devenit bogati material, dar saraci in Hristos.

Doamne adu vremuri de inviorare, adu trezire peste noi crestinii. Doamne fa o schimbare in poporul tau, o schimbare in biserici, o schimbare in noi, iar prima data incepe schimbarea cu mine, te rog!

Dumnezeu inca face minuni!

Hrana ta zilnca!

1 MARTIE
Ezechiel 1.1-14
Ne vom ocupa acum de cartea lui Ezechiel, uneori neglijată, din cauza dificultăţii sale; să-I cerem Domnului, cu stăruinţă, ajutorul Său, pentru a putea fi zidiţi din punct de vedere spiritual în timp ce o vom studia.
Acest profet era un preot, ca şi Ieremia, contemporanul său; însă, în timp ce Ieremia locuia în Ierusalim, Ezechiel fusese dus cu cel dintâi convoi de prizonieri „în ţara caldeenilor", sub domnia lui Ioiachin (v. 3). Acolo, lângă râul Chebar, i se adresează Cuvântul lui Dumnezeu şi el devine martorul unei viziuni extraordinare. In mijlocul focului şi al aramei strălucitoare, imagine a justiţiei divine care-şi exercită drepturile, profetul zăreşte patru animale fantastice, care erau heruvimi, străjeri şi apărători ai sfinţeniei lui Dumnezeu (cap. 10). Trăsăturile lor, feţele, aripile, picioarele şi mâinile sunt tot atâtea simboluri prin care Dumnezeu doreşte să ne facă să înţelegem care sunt caracterele Sale manifestate în dreptate şi în judecată: înţelepciunea, puterea, răbdarea şi iuţimea, reprezentate, respectiv, prin faţa de om, de leu, de bou şi de vultur. Aceste simboluri se regăsesc, împreună cu multe altele, în Apocalipsa, care este tot o carte a judecăţilor (vezi Apocalipsa 4.6,7).

Hrana ta zilnica!

28 FEBRUARIE
Psalmul 89.30-52
Promisiunea făcută lui David în 2 Samuel 7.13 şi reamintită aici, în versetele 24 şi 28, este completată de o condiţie: dacă descendenţii lui vor comite făradelegea, Dumnezeu nu Se va sustrage de la a-i pedepsi (v. 30-32; 2 Samuel 7.14). Intr-un mod regretabil, istoria acestei împărăţii a lui Iuda este cunoscută ca fiind una tristă. Ajutaţi de versetul 38 şi de următoarele putem observa cum Dumnezeu S-a ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte pedepsirea. Toate încercările lui Israel, inclusiv necazul cel mare care încă nu s-a declanşat, sunt consecinţele acestei necredincioşii.
Cea mai mare durere pentru cei credincioşi este ruşinea şi batjocura care se aruncă asupra Dumnezeului lor (v. 41,45,50,51). „Până când ...?" (v. 46); de câte ori nu a răsunat în psalmi această întrebare neliniştită (de exemplu, în Psalmul 74.10; 79.5; 80.4...)! Deoarece timpul pare lung atunci când suferi (Iov 7.3,4), Dumnezeu, ca răspuns la acest strigăt, „va împlini în grabă cuvântul pe pământ", scurtând zilele acelea (Romani 9.28 şi Marcu 13.20). Şi, pentru că pedeapsa nu este ultimul Său cuvânt, Isaia 28.21 o numeşte: „lucrarea Sa ciudată, fapta Sa neobişnuită". Potrivit aceleiaşi promisiuni, Dumnezeu va face ca poporul Lui să se bucure de bunătatea Lui pentru totdeauna, în Hristos, Fiul lui David (v. 49; 2 Samuel 7.15...).

 

*Nota
Psalmii 90-150 vor fi abordaţi la începutul volumului 5, adica ultimul an de citit Scriptura, din acest plan "Biblia in cinci ani"

Hrana ta zilnica!

27 FEBRUARIE
Psalmul 89.15-29
Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri. Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El Da-ul este DA şi  Amin-ul este AMIN" (2 Corinteni 1.20).

 Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană?

 „Am dat ajutor unui om puternic" (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic'"? EI este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15).

 Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului" (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).

Marturie LUIGI MITOI!

Citisem pe un blog crestin nicolaegeanta.blogspot.ro un titlu care mi-a atras atentia, 

"marturia pastorului Luigi Mitoi".

Nu puteam sa nu deschid sa citesc pentru ca este unul dintre pastorii ale carui mesaje le urmaresc cu mare drag.Dumnezeu il foloseste cu putere si ma rog sa o faca si in continuare.

Pastorul Luigi Miţoi a crescut fără părinţi de la vârsta de şase luni şi chiar dacă ambii părinţii trăiau, el a fost abandonat de ei şi crescut de bunici. În adolescenţă, a devenit boxer şi a învăţat să se lupte pe stradă cu alţii, mai ales cu cei care îşi bătuseră joc de el când era mic. Viaţa l-a învăţat să fie un om dur, atât la propriu, cât şi la figurat. Aceste alegeri au fost făcute, probabil, mai ales datorită suferinţei de a fi fost abandonat într-un mod atât de crunt de părinţi.
        În jurul vârstei de 21 de ani, a venit un moment în viaţa lui când Dumnezeu l-a atins personal, iar ca răspuns, el pur şi simplu s-a prăbuşit la picioarele lui Cristos, a înţeles că puterea şi succesul nu stau în lupta cu oamenii, nici în prietenii pe care îi ai pe stradă, ci depind doar de relaţia spirituală cu Dumnezeu. Doar El îţi poate da un nume nou şi... veşnic.

Reporter RVE:
         Cum s-a transformat viaţa dumneavoastră când L-aţi întâlnit pe Dumnezeu? Credeţi că a fost nevoie de transformarea vieţii pe care o aveaţi?

Luigi Miţoi:
         A fost nevoie de o reală transformare. Aceasta s-a întâmplat cu mai mulţi ani în urmă şi a fost declanşată de un anumit eveniment.

Reporter:
         Care a fost acel eveniment?

Luigi Miţoi:
         Evenimentul cu care a început schimbarea mea a fost în 1984, la câteva luni după ce m-am căsătorit. Una dintre mătuşile soţiei mele era convertită de mult timp şi, întâmplător, am avut o discuţie mai aparte cu ea. În timpul acestei conversaţii, ea mi-a vorbit despre Isus.

Continuarea interviului o gasiti pe situl biserici:  http://bethanynewsite.com

Fiecare zi este o lectie!

Ma lupt de ceva vreme cu....cu mine insumi. Prin multe experiente m-a trecut Dumnezeu in viata si prin  fiecare experienta stiu ca singurul scop al LUI, a fost ca sa-I vad Atotputernicia si sa ma invete tot mai mult ce inseamna dependenta de EL. Nu intotdeauna experientele au fost pe placul meu, dar mi-au fost benefice.

Zi de zi ne trece Dumnezeu prin tot felul de situatii, bineinteles toate ingaduite de El.

 Multe dintre situatiile acestea sunt cu scop divin si ne este testata credinta noastra, dar totodata au rolul de a scoate la iveala adevaratul nostru caracter in momente mai dificile.
Am observat ca fiecare lucru cat de mic imi dezvaluie adevarata mea fire. Un telefon primit intr-un moment nepotrivit, o aglomeratie in trafic in timp ce sunt la volanul masinii, o criza financiara, un schimb de replici si discutii cu copilul sau orice lucru aparent banal, toate acestea ma fac sa ma deschid ca o carte, nu  inaintea Domnului, pentru ca El ma cunoaste in totalitate doar sunt creatura Mainilor Sale, insa pana si eu descopar despre mine lucruri care poate am crezut ca nu ma mai caracterizeaza.

De o perioada de timp am vazut ca in ciuda eforturilor si stradaniilor mele pe care le fac ca sa raman credincioasa si  pe placul Domnului, constat ca  aproape in fiecare situatie dau cu "batul in balta", cum e vorba la noi la romani.
 De sunt la volan si e un blocaj in trafic sau o strada in lucru, ce repede aflu ca furia si  mania, aceste fapte ale firii nu m-au parasit definitiv. De face copilul vreo pozna, constat cu stupoare ca imi lipseste rabdarea si imediat imi sare tandara. O cheltuiala neprevazuta care imi afecteaza bugetul de ma face sa intru in criza financiara  ma face sa vad ca mai am si alte pacate, apare nemultumirea, cartesc si ma vaicaresc ca un copil plangacios. Si numai Dumnezeu stie cate mai sunt....
Iata ca micile incidente de peste zi pe pot fi lectii din care putem invata tot mai mult.
Sunt lucruri marunte aparent, insa in fiecare zi nu am facut altceva decat le-am neglijat, le-am tratat cu indiferenta, le-am pus pe seama ca "toti suntem stresati" si acum nu fac decat constatari ...le-am descoperit, le stiu care sunt, insa aceste constatari nu m-ajuta la nimic daca nu  ma lupt in fiecare zi cu ele sa nu le mai fac. Nadajduiesc ca nu va aflati in aceeasi situatie ca mine, ci a-ti fost mult mai atenti si mai cu bagare de seama, altfel nu avem de facut altceva, decat sa ne pregatim de lupta.
Dar cum putea face fata acestor ispite care ne pandesc la tot coltul?
Numai prin post si rugaciune. Nu rugaciune de a fi scutiti de aceste situatii, ci putere de a iesi biruitori din ele.
Doamne ajuta-ne!