Întoarcerea duhului risipitor!

Viata de datornic!

Hrana ta zilnica!

25 IANUARIE
Psalmul 64
Credinciosul nu suferă numai din pricina uscăciunii unei lumi in care nu-şi poate potoli setea sufletului, ca în Psalmul 63, ci el resimte şi vrăjmăşia oamenilor. Aceştia îşi ascut limba împotriva lui ca o sabie (comp. cu Psalmii 55.21 ft 17.4). Credinţa a stârnit întotdeauna antipatia din partea necredincioşilor, iar acest lucru nu trebuie să ne mire, ci să ne determine să veghem ca purtarea noastră să nu le dea niciodată ocazia unor acuzaţii îndreptăţite. Impotriva acestei săbii şi a acestor săgeţi să îmbrăcăm, platoşa neprihănirii (adică o comportare ireproşabilă - Efeseni 6.14; citiţi şi 1 Petru 2.12) și să opunem tuturor acestor manifestări ale răutăţii „blăndețea înţelepciunii" (Iacov 3.13). 

Atunci Dumnezeu va lua în mîinile Sale cauza noastră (Romani 12.17-19).
„Cine va vedea?" se întrebau vrăjmaşii celui drept (v. 5; vezi şi Psalmii 10.11 şi 59.7). Ei bine, Dumnezeu îi vede! Privirea Lui discerne în cele mai mari profunzimi ale inimii răutatea şi uneltirile acesteia (v. 6). Şi, ca răspuns la săgeata ţintită şi lansată pe neaşteptate (acest cuvânt „amar") împotriva omului integru (v. 4), El pregăteşte propria Lui săgeată, care-l va scăpa pe răscumpăratul Său într-un mod la fel de neaşteptat, când va veni momentul potrivit (v. 7).

Pazeste-ti inima!

 Da-l mai departe, te rog... Cuiva i-ar putea prinde bine...

Daca Domnul chiar la noapte ar veni...

1. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Vom întâmpina pe Mesia
Dacă firul vieţii noastre s-ar sfârşi
Unde vom petrece veşnicia
Poate am fost creştin de-o viaţă
Poate am primit arvuna
Dar în sfântă dimineaţă
Ne va-ntampina cununa


REFREN: 

Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să zburăm spre patria de sus
 Când trâmbiţa suna-va cu toţi vedea-vom slava
Putea-vom sta naintea lui Isus


2. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Câtă trudă va primi răsplată
Oare focul cât din ea va mistui
Când lucrarea ne va fi-ncercată
Câte jertfe întregite am adus ca rod sfinţirii
Câte altele ştirbite de nerăstignirea firii


REFREN: 

Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să dăm socoteală Domnului
Căci vor fi răsplătite doar jertfele-ntregite
Cu ce câştig venim naintea Lui


3. Dacă Domnul chiar la noapte ar veni
Va găsi smerenie şi iubire
Câţi din cei ce am promis că-L vom sluji
I-am adus în adevăr slujire
Poate-am fost creştin de-o viaţă
Dar am fost în El lumină
S-a văzut pe-a noastră faţă
Strălucirea Lui divină?

REFREN: 

Se-aud paşii Lui pe drum
Suntem gata chiar acum
Să zburăm în stol spre porumbar
E vremea cântăririi roadelor iubirii
Să nu ne fie lupta în zadar


4. Iar de Domnul chiar la noapte n-ar veni
El e-aici prezent în adunare
Jertfa Lui încă mai poate curăţii
Harul Său îţi dă şi azi iertare
Dacă am fost creştin de-o viaţă
Dar am aţipit pe cale
Astăzi încă e deschisă
Uşa îndurării Sale


REFREN:

 Se-aud paşii Lui pe drum
Să fim gata chiar acum
Aşteptând venirea Domnului
Biserică aleasă ce vrei să-I fii mireasă
Nu poţi să fii oricum mireasa Lui
Se-aud paşii Lui pe drum
Să fim gata chiar acum
Așteptând venirea Domnului
Să îi ieşim 'nainte purtând podoabe sfinte
Și vrednici ca să fim mireasa Lui

O promisiune implinita la vremea hotarata!

M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.

Habacuc 2:1 

Multa vreme  acest verset era chiar antetul acestui blog, "M-am dus la locul meu de  straja si stateam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul..."

Este foarte important sa stii unde este locul tau si ceea ce trebuie sa faci la locul tau. Habacuc spune, "ca sa veghez". 

De foarte multe ori nu stim nici macar unde ne este locul, dar  nu stim nici ce sa facem.

Cu siguranta Habacuc nu a mers pe turn sa admire privelistea tinutului si nici sa-i admire inaltimea, el a mers sa vegheze. Avea o durere in suflet pentru ceea ce se intampla in tara lui, in jurul lui, iar inainte cu un capitol vedem care era plangerea si suferinta lui Habacuc.

Habacuc 1: 2-4
Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.De aceea Legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.

Acestea erau lucruri care se intamplau sub ochii lui Habacuc si toate acestea il intristau foarte tare.El se ruga pentru acest popor in care raul predomina atat de mult. Dumnezeu insa ii da un raspuns la care Habacuc nu se asteapta. 

Aruncaţi-vă ochii printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva! Iată, voi ridica pe haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui....si continua pana in vers.11. "Iata voi ridica", deci babilonienii erau trimisi de Dumnezeu ca o pedeapsa pentru Iuda. In fata acestui raspuns nu-i ramane lui Habacuc decat sa se increada in Domnul si sa traiasca prin credinta asa cum ii cere Domnul.

Acum daca privim la lucrurile care s-au intamplat atunci si facem o paralela a zilelor noastre nu stiu daca difera cu ceva, poate in unele situatii sunt chiar mai mari si mai grele nedreptatii. Dar cati oare, mergem inaintea Domnului, stam de straja pe turn, sa veghem, sa ne rugam si sa mijlocim pentru ceea ce se intampla in tara, pe pamant? Putini sunt! Prea putini in comparatie cu "cei care ne numim credinciosi" sau mai bine zis cu numarul credinciosilor adevarati. Putini mai simtim suferinta celor de langa noi, suferinta celor prigoniti pe nedrept, celor omorati cu sange rece din pricina Numelui Lui, nedreptatea facuta celor neprihaniti.

Nimic din tot ceea ce se intampla nu este decat cu ingaduinta Domnului si cu un scop.Insa asa cum spune mai departe Cuvantul, "Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit"

Este o vreme hotarata de Domnul in care toata suferinta celor care sunt nedreptatiti si judecati pe nedrept se va sfarsi. Cand....? Este o vreme hotarata!

De cine...? De Domnul ! Atunci El va face dreptate si judecata Lui va fi dreapta.

Habacuc a inteles ce avea de facut, a mers la locul lui de straja si veghea.Ca sa urmam exemplul lui Habacuc, cred ca inainte de toate este foarte important sa vedem daca avem un loc de straja. Un loc in care sa stam inaintea Domnului si sa mijlocim, sa veghem in rugaciune si sa aducem plangerile noastre inaintea Lui.

Oare nu avem si noi plangeri ca si Habacuc?

Eu una am destule plangeri, si una din ele este legata de copiii mei. Vad cum timpul se apropie, vad cum semnele se implinesc, dar vad impietrirea si ignoranta lor fata de Dumnezeu.

Cred ca datorita ignorantei lumea zace in pacat. Atata vreme cat ignoram pe Dumnezeu, atunci nu ne este frica nici sa pacatuim si lucrul acesta il fac ei, si nu doar ei.

Eu insa astept si nadajduiesc in promisiunea Domnului, "o promisiune a cărei vreme este hotărâtă".

Nu stiu cand se va implini, dar stiu ca se va implini, insa pana atunci ma duc la locul meu de straja si am sa veghez!

 

 

Hrana ta zilnica!

24 IANUARIE
Psalmul 63
Ce putea să caute David, în zorii zilei, în pustiul lui Iuda, un loc arid, dezolant, imagine a lumii? Nimic altceva decât pe Dumnezeu, pe Dumnezeul lui personal. Avem noi cu Domnul nostru astfel de întâlniri matinale, în care să aducem înaintea Lui slăbiciunea noastră, temerile noastre - căci cel credincios nu este nicidecum unul insensibil - dar în care să şi ascultăm învăţăturile Lui, să-I cerem ajutor şi călăuzire? Numai El poate împlini cerinţa sufletului, prin propria Lui prezenţă: Sufletul meu însetează după Tine" (v. 1), iar la această nevoie. Dumnezeu răspunde întotdeauna (Ieremia 31.25). Versetul 5 confirmă aceasta: „Sufletul meu se va sătura..." Oare a transformat Dumnezeu pustiul într-un loc roditor? Cam în direcţia aceasta îndreptăm noi deseori rugăciunile noastre. Cerem împrejurări mai favorabile, cu convingerea - greşită - că starea noastră spirituală ar depinde de împrejurări. Nu! Aici pustiul rămâne pustiu, însă ceea ce s-a schimbat este numai modul în care este străbătut. Pentru că sufletul îşi regăseşte rădăcinile în interiorul templului, de aceea este
mereu capabil să cânte de bucurie (v. 3,5,7). Dumnezeu doreşte întotdeauna să mi Se arate ca fiindu-mi de ajuns, iar dacă pustiul este necesar pentru această demonstraţie, şi cântările mele spun acelaşi lucru, pentru că ele mărturisesc faptul că însuşi Domnul este fericirea mea.

Invitatie, evanghelizare ELIM!

Si pentru ca in fiecare inceput de an Biserica Elim Timisoara a organizat cateva servicii de evanghelizare, si anul acesta va fi la fel. 

Incepand de joi, (28.01) si pana duminica(31.01) vor fi cateva seri speciale de evanghelizare, in care vor fi invitati frati evanghelisti.

 Alaturi de ei, formatiile bisericii vor fi cele care vor conduce  inchinarea.

Dumnezeu sa lucreze la inimile celor care vor fi invitati, rude, vecini, prieteni si chiar cei din casele noastre care nu-L cunosc pe Domnul. Noi aruncam samanta, insa doar Domnul va face sa rasara.

Va asteptam cu drag!

Serviciile vor fi transmise si live la adresa http://www.elim.ro/, pentru cei care nu pot veni.