Versetul zilei

17 decembrie 2014

Pomul bun cu roade bune!

De multe ori am avut si cred ca la fel ca mine si altii au cazut in acest pacat de ai judeca pe cei din jur dupa faptele pe care le fac. Citind acest verset mi-am dat seama ca a judeca pe cei din jur in vreun fel este cea mai grava fapta. Citeam adineauri Matei 7:1, "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi". Ducandu-ma pe una din trimiterile la  acest verset, am ajuns la Luca 6, unde spre finalul capitolului scrie in felul urmator:
"căci orice pom se cunoaşte după rodul lui".
Fiecare crestin sau mai bine zis fiecare om face si fapte in functie de ceea ce are in inima. Daca in inima lui exista o samanta rea, este logic ca nu va avea cum sa-i fie viata insotita de fapte bune.O om plin de rautate n-are cum sa exprime bunatate, un om plin de ura n-are cum sa ofere dragoste.
Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun.(v.43)
Orice crestin adevarat care traieste in frica de Domnul si cauta sa pazeasca poruncile Lui se va stradui in permanenta sa fie gasit placut inaintea lui Dumnezeu.
De-altfel orice "pom rău nu are care să facă rod bun", asa ca nu este treaba noastra sa-i judecam, fiecare da ce are, judecata este a Domnului si nu a noastra.
Dar cred ca inainte de a-i judeca pe cei din jur, ideal este ca fiecare sa-si faca o analiza personala si cu siguranta vom descoperi lucruri care ne fac sa nu ne mai asumam rolul de judecator.
Doamne fereste-ne de acest pacat care asa lesne  poate cuprinde pe multi dintre crestini.
 

Hrana ta zilnica!

17 DECEMBRIE
Marcu 11.1-14

Drumul Domnului Isus se apropie de sfârşit. Işi face intrarea solemnă în Ierusalim, după care intră în templu, unde, pentru început, îşi roteşte privirea în toate părţile „ la toate " (v. 11), ca pentru a Se întreba: Mă aflu Eu aici la Mine?
 Acest detaliu, specific lui Marcu, ne arată că Dumnezeu nu judecă niciodată în pripă starea lucrurilor înainte de a condamna (comp. cu Geneza 18.21). Cum trebuie să fi fost însă sentimentele Domnului văzând această casă de rugăciune ajunsă într-un asemenea grad de profanare...!
El părăseşte acest loc pângărit şi Se retrage în Betania, împreună cu micul număr al celor care îl recunosc şi care II iubesc. Betania semnifică „casa întristatului" sau a smochinelor" (dubla semnificaţie este caracteristică Scripturii, fiind deseori întâlnită). În momentul în care Domnul Isus este constrâns să blesteme smochinul cel fără rod, care îl reprezintă pe Israel aşa cum 1-a găsit El, este ca şi cum El, întristatul, Săracul (Psalmul 40.17), ar întâlni acolo, şi numai acolo, roade pentru Dumnezeu („smochinele cele bune", potrivit expresiei din Ieremia 24.2), mângâiere pentru inimă, gustând mai dinainte „rodul muncii sufletului Său" la cruce (Isaia 53.11). 
In ciuda frunzişului bogat, imagine a unei religii frumoase, „nu sunt smochine în smochinul" lui Israel, după cum constată acelaşi profet (Ieremia 8.13).

16 decembrie 2014

Si acum, ca si atunci!

Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:36-37 
Se face o comparatie tare mult in Scriptura  intre vremea lui Noe si vremea de azi, a zilelor noastre.
Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si in zilele din urma. Cand ne referim la zilele din urma, stim ca aceste zile sunt zilele in care Hristos revine pe pamant. Revenirea Lui pe pamant va fi diferita fata de venirea din Betleem. Venirea  Fiului Sau Isus Hristos a facut parte din planul lui Dumnezeu.
Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni4:4)
Este cel mai mare act de smerenie, insa nu este singurul act  in care Dumnezeu s-a coborat printre noi, muritorii de rand de a fi cat mai aproape de noi, de a ne vorbi.
 El, Cel plin de slava si glorie s-a coborat la noi umil, insa revenirea fiului Sau va fi in cea mai mareata splendoare!
Dar revenind la comparatiile despre care ne vorbeste Scriptura, puteam vedea asemanarile oamenilor din ziua lui Noe cu oamenii din ziua de astazi.
Cateva caracteristici ale oamenilor din vremea lui Noe:
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Geneza 6:5
Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. Geneza 6:11-12
Caracteristicile oamenilor din ziua de azi:
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (2 Timotei 3:1-5), iar in 2 Petru 3:3 spune, "Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor
La fel cum asemanarile sunt identice si sfarsitul este identic.
La fel cum nici pe cei din vremea lui Noe as putea spune ca nu i-a luat prin surprindere potopul, nici sfarsitul care ii asteapta pe cei ce fac raul nu va fi o surpriza. Si ei au fost avertizati, dar si noi suntem avertizati, insa nu luam in seama.
Dumnezeu i-a vorbit lui Noe si i-a transmis hotararea pe care o are cu privire la oameni. Timpul in care Noe isi construia corabia, a fost un timp in care oamenii s-au putut intoarce de la faptele lor rele, insa au continuat in rautatea si pacatele lor, tocmai pentru ca nu au crezut si au luat in deradere mesajul care le-a fost adus.
Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau....(Evrei 11:7/a)
Astazi intreagului univers vorbeste cuvantul Domnului prin Scriptura, prin profeti, prin diferite metode si ne spune ca Isus va reveni, insa prea putini i-au aminte la acest lucru.Lumea continua sa fie preocupata cu aceleasi lucruri cu care erau preocupati si cei din vremea lui Noe, de-aceea si sfarsitul va veni la fel.  
Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
Salvarea a fost doar pentru cativa, doar pentru cei care au ascultat.
Cativa din familia lui Noe au fost salvati, la fel si la revenirea lui  Hristos, doar fecioarele intelepte cele care au vegheat vor fi salvate.
Suntem noi printre aceste fecioare? 

Hrana ta zilnica!

16 DECEMBRIE
Marcu 10.35-52

Nu ne sustragem de la a face o remarcă în legătură cu credinţa lui Iacov şi a lui Ioan. Deşi ştiau că învăţătorul lor era Mesia, Moştenitorul împărăţiei, şi că vor avea parte împreună cu El, cererea lor dă totuşi la iveală ignoranţa şi deşertăciunea inimii lor fireşti. Plin de har, Domnul îi strânge pe ucenici în jurul Lui şi foloseşte această intervenţie nefericită a celor doi fraţi pentru a le da o învăţătură (atât lor, cât şi nouă). Să nu înţeleagă ei oare că au înaintea lor pe Modelul smereniei prin excelenţă, pe Acela care, având tot dreptul să I se slujească, a dorit să devină Rob pentru a-Şi elibera făptura şi a plăti cu viaţa Sa preţul răscumpărării cerute de Marele Judecător? Versetul 45 poate fi numit versetul cheie al Evangheliei, fiind un rezumat al acesteia.
Duhul Sfant ne înfăţişează în acest capitol trei atitudini foarte diferite: omul pe care Domnul îl invită să-L urmeze şi care pleacă (v. 21,22); ucenicii chemaţi şi ei şi care Îl urmează, dar îngroziţi (v. 32) şi făcând caz de renunţările lor (v. 28); şi cerşetorul orb, căruia Isus nu îi cere nimic când îl vindecă, dar care, fără niciun cuvânt şi, aruncându-şi haina care ar fi putut să-1 stânjenească pe cale, îl urmează „pe drum” (v. 52).
Remarcăm nestatornicia mulţimii, cea care la început îl mustră pe orb, dar care, peste numai câteva clipe, îi va spune: „îndrăzneşte...!" (v. 48,49).

15 decembrie 2014

Trei binecuvantari fagaduite celor ce se tem de Domnul!

Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! 
Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.  
Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:
 „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
 Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. 
 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
 
Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
 Apocalipsa 3
Scrioarea aceasta din capitolul 3, scrisa de Ioan  este adresata bisericilor din Sardes si Filadelfia,  insa la fel de bine ne poate fi adresata noua  bisericilor din ziua de azi, bisericii mele sau bisericii tale. 
 STIU, zice Domnul! El este Cel care cunoaste pe fiecare, El este Cel care cunoaste starea inimii, gandurile noastre, cunoaste faptele noastre, de-altfel El stie totul, pentru ca El este Atotstiutor. Oricat de bine stim sa pozam in fata altora, oricate "cosmetice spirituale" incercam sa punem pe noi, El stie.
Stie ca sunt multe biserici din ziua de azi  carora le merge doar numele ca traiesc, insa din punct de vedere spiritual, sunt moarte.
Intr-adevar este o tragedie sa fii pierdut dar sa sa te pierzi si cu Biblia in mana, este intr-adevar cea mai mare tragedie.
Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte...
 S-au primit multe, si s-au pierdut tot la fel de multe, si ceea ce a mai ramas in noi...e pe moarte, spune Domnul.
Ce-am avut noi si am pierdut?
In Hristos noi ne-am rastignit firea pamanteasca cu toate poftele ei, am primit Cuvantul Sau si prin credinta noastra in El, si Duhul Sfant a inceput sa faca roade in inima noastra. Roade care pe zi ce trece le-am pierdut pentru ca incet, incet ne-a cuprins somnul nevegherii.
 Dar din tot ce am primit invatatura atunci cand L-am intalnit pe Domnul, ce a mai ramas in noi?
  Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te.
In mijlocul acestei multimi care au atipit, Domnul spune ca mai sunt oameni care au ramas neprihaniti. Ce fel de oameni suntem noi? Intr-o lume in care multi crestini traiesc doar o forma de religie, ne luptam sa ramanem neprihaniti? Gaseste oare placere Domnul in ceea ce fac eu, in ceea ce faci tu?
Ei vor umbla împreună cu Mine! Nu toti din biserica, ci doar cei care au ramas neprihaniti.Aceasta este o promisiune a lui Dumnezeu fata de cei care raman curati pana la capat, iar pentru acestia El are trei mari binecuvantari.
 Trei mari binecuvantari in ciuda slabiciunilor  pe care le avem uneori. 
 
1. Mari oportunitati intr-o lume a dificultatilor, pentru toti cei ce se tem de El!
 
 Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide!
Totul este din ce in ce mai dificil, insa intr-o lume atat de dificila, Dumnezeu fagaduieste celor ce se tem de El, mari oportunitati.
Cand altii isi pierd locul de munca, tu sa iti gasesti de lucru. In vreme ce altii falimenteaza, tu sa prosperi si sa progresezi. Nu-i asa ca-i minunat? Cu-atat mai mult cu cat aceste oportunitati se deschid inaintea ta in ciuda vrasmasilor care iti stau inainte! (vers.9) 
 
2. Siguranta totala intr-o lume total nesigura!

  Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.
Astazi traim intr-o lume complet  nesigura, insa in ciuda nesigurantei care a pus stapanire, El ne ofera  siguranta, "te voi pazi si Eu...", spune Domnul.
 
3.   Rasplatire intr-o lume nerecunoscatoare!

Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
  Iata ca cei ce se incred in El vor primi rasplatirea.

Hrana ta zilnica!

15 DECEMBRIE
Marcu 10.23-34

În Vechiul Testament, binecuvântările erau pământeşti, astfel că bogăţiile erau privite ca o dovadă a favorii din partea lui Dumnezeu (Deuteronom 8.18). De aici şi uimirea ucenicilor! Le fusese dat să vadă un om deosebit de prosper, deci în aparenţă binecuvântat de Dumnezeu, amabil, cu o purtare ireproşabilă şi care era dispus să facă mult bine. Şi Domnul îl lăsase să plece... Dacă nici asemenea calităţi nu deschid împărăţia lui Dumnezeu, atunci cine poate fi mântuit? În adevăr, le răspunde Isus, mântuirea este lucru imposibil la oameni; numai Dumnezeu a putut-o împlini (v. 27).
Domnul îi condamnă aici nu pe bogaţi, ci pe „cei care se încred în bogăţii" (v. 24). De altfel, a-L urma pe El implică inevitabil renunţări, dar câtă vreme acestea sunt de bunăvoie, din dragoste pentru Domnul şi pentru Evanghelie, vor fi în acelaşi timp şi sursa unor bucurii fără seamăn, între care cea dintâi va fi sentimentul aprobării Sale. Ochiul atât de pătrunzător al Domnului (v. 21,23,27) priveşte în inima noastră pentru a vedea dacă sunt potrivite motivele care ne fac să acţionăm, dacă este un răspuns drept la iubirea Celui care a părăsit totul pentru noi (vezi Zaharia 7.5).
În acest capitol găsim ilustrate o sumedenie de trăsături ale firii (ale cărnii): amabilă (v. 17-22), înfumurată (v. 28), dominată de frică (v. 32), geloasă (v. 41), egoistă (v. 35-40).

14 decembrie 2014

Ganduri dintr-o inima intristata!

Am deschis computerul in speranta ca voi scrie ceva din durerea care imi izvoraste din inima. La doar cateva minute imi raman ochii pe cateva ganduri scrise, tot de cineva cu durere in inima. Durerea este mare si este identica cu a mea, asa ca citindu-i randurile, am sa asez o parte din ele aici, iar continuarea lor le veti gasi chiar pe blogul celui care le-a scris.

Trăim într-o societate în care prea mulţi nu sfârşesc cu happy-end. Unde, foarte, foarte mulţi se dau bătuţi. Familii tinere eşuate, avorturi, divorţuri, suicid, biserici care se închid. La început scântei, flăcări, dinamism. Apoi, tăcere…  O lume înfrântă. A oamenilor cu capul plecat. Şi, cu spinarea cocoşată. Preoţi ce fac slujbe în biserici goale. Pastori puşi în ţarc de către comitete, de soţii, de biserici, de fraţi. Creştini ce nu-L mai vestesc pe Isus, pentru că de ani întregi nu s-a mai pocăit nimeni. Biserici fără seri de evanghelizare, cu predici sterpe şi cântări pe trei beregăţi. Oameni ce nu se mai roagă pentru bolnavi, nu-şi mai binecuvântează copiii. Şi unii, nu mai cred în darurile Duhului Sfânt. Creştini ce-au lăsat armele-n rastel. Neutilizate, sunt pline de rugină… Cum să mai tragă, cum să mai ocheşti cu ele?
„Pământul nu-i numai un câmp de luptă între bine şi rău, între Dumnezeu şi satana, ci şi între somn şi nesomn, între întinsul pe saltele comode şi întinsul pe crucea Golgotei”, scria Dani Surducan. Creştinii au de luptat pe toate fronturile. De la est la vest, din nord în sud, duc un „război nevăzut”, cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul. „Nu cu carnea, ci cu domniile, cu căpeteniile, cu stăpânitorii întunericului”, cum zice Sfântul Apostol Pavel. Cu diavolii, cu plăcerile, cu ispitele, cu secularismul, cu ateii. Cu mândria, cu egoismul, cu ura, cu nepotismul, cu predicile searbăde, „cu capetele-nguste şi inimile seci”, vorba lui Eminescu.
Nelegiuirea nu a ieşit la paradă cu papuci de casă şi nici legată cu sorţ în faţă, ca o baby-sitter. Ci, cu panzere ce trec prin zid şi sârmă ghimpată. Avem de luptat cu moda, dar şi cu nesmerenia, cu necititul Bibliei, dar şi cu Internetul, cu lenea, dar şi cu lăcomia, cu Moş Crăciun, dar şi cu Iepurele de Paşti, cu minciuna, dar și cu nepăsarea, cu mândria, dar şi cu ruşinea, cu cei ce moţăie-n strana bisericii, dar şi cu cei ce se-mpotrivesc (cu contriştii, cu cusurgii prin vocaţie), cu falsa performanţă dar şi cu falsa cultură…
Biserica nu poate îmbrăca liniştită pijamalele, apoi să tragă jaluzelele, şi, cu perna sub cap, să cadă-n contemplare, în timp ce dracu’ îşi face de cap afară, zvârlind în tineri cu etnobotanice, seringi, ţuică, bere gratis, manele, reviste porno, vopsele, blugi rupţi, Halloween şi Valentine’s day. Dacă va aţâpi pe perna cu miresme de rai fals, trezirea din somn va fi asemeni experienţei unui candidat la Cotroceni, care s-a culcat preşedinte şi s-a sculat prostănac. „Somnul raţiunii naşte monştrii”, spunea Goya.

Paziti-va de cei ce strecoara erezii !