O zi binecuvantata!

Inviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
  Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.
  Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.
Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.
Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc cuvântul Tău.
Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!
Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.

De ce te temi de Domnul?

Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie.

Iosua 24:14/a 

Daca tot suntem in pragul alegerilor, citind acest verset mi-am dat seama ca la baza acestor cuvinte sta tot o alegere a noastra.

Noi alegem daca Il urmam, noi alegem daca Il slujim, noi alegem daca Ii suntem credinciosi, noi alegem daca Ii suntem loiali, insa trebuie sa stim un lucru, El a ramas credincios si toate promisiunile Le-a dus la indeplinire.
In fiecare zi facem alegeri si in fiecare fapta sau slujire a noastra sta o ofranda adusa  in cinstea cuiva.
Intrebarea este pe cine slujim?
Nu putem sluji o zi, o zi si nu putem schimba stapani de la o zi la alta.
"Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
Luca 16:13 
Dumnezeu este credincios si loial fagaduintelor Lui, insa  pretinde la fel.
Poate spunem, "oh, dar eu am ales sa-l slujesc pe Domnul in anul...., cand am primit botezul".
Citind cuvantul din cartea Iosua, inteleg ca slujirea nu este o alegere pe care am facut-o si ramanem cu ea, ci este o alegere pe care o innoim zi de zi.
Ei au răspuns lui Iosua şi au zis: „Vom face tot ce ne-ai poruncit şi ne vom duce oriunde ne vei trimite.

Te vom asculta în totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine, cum a fost cu Moise! Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale şi care nu va asculta de tot ce-i vei porunci să fie pedepsit cu moartea! Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te!” 

Iosua 1:16-18 

 Ba mai mult sa ne amintim cuvintele care le-a fost spuse Israelitilor:

"Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”

  Erau pusi in fata unor alegeri , binele si raul, moartea si viata, insa hotararea era a lor.

Uitati-va si in viata de zi cu zi, exista momente cand suntem pusi sa facem alegeri pe care poate le-am facut o data, dar iata ca pe parcusul anilor acestea se repeta, iar noi trebuie sa hotaram iarasi, si aici nu ma refer la alegerile de maine, ci alegeri pentru viata noastra, a copiilor nostri sau diferite situatii prin care trecem.

Alegem prietenii, alegem orasul in care sa traim, alegem poate tara in care sa ne stabilim, alegem scoala unde sa mearga copilul, alegem locul de munca sau multe alte hotarari pe care suntem nevoiti sa le facem. Oricum ar fi si in orice domeniu ne referim, exista alegeri pe care trebuie sa le repetam sau sa le innoim.

La fel este si in viata noastra spirituala, fiecare zi traita readuce alegeri pe care le reinnoim.

Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul,
iar in continuare in cap. 24 Iosua spune poporului:
Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi.
Ziua de astazi poti sa  alegi sa-L slujesti cu scumpatate şi credinciosie, insa este o alegere a ta.
 Dar ca sa-L slujesti cu scumpatate si credinciosie trebuie sa te temi de Domnul, insa nu teama de frica judecatii si a mortii vesnice, desi alegerea raului aduce implicit aceaste pedepse, ci teama aceea care se naste din respect, din adanca pretuire pentru Dumnezeul care este Creatorul Universului. Cand intelegem Cine este cu adevarat Dumnezeu, atunci vom sta inaintea Lui cu frica, vom cauta ca trairea nostra sa fie o traire dupa Voia Lui si vom trai in supunere si reverenta.
Evrei 12:28-29
Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.  

Hrana ta zilnica!

15 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 2.11-22
Ce mare este dezolarea profetului în faţa tabloului zugrăvit de versetele anterioare!

 Lacrimile îi curg fără oprire la vederea acestei „ruine întinse ca marea" (v. 13).
Şi Domnul Isus a plâns Ierusalimul, pentru că El cunoştea mai dinainte care vor fi pentru cetatea vinovată consecinţele respingerii Sale (Luca 19.41...).
Cu toate că împăratul, căpeteniile, preoţii, profeţii mincinoşi (v. 14) şi majoritatea poporului îşi meritau loviturile care cădeau asupra lor, erau totuşi mulţi care sufereau fără să fi fost răspunzători în mod direct: prunci murind de foame, bătrâni şi copilaşi căzând pe străzi, leşinaţi de foame (v. 11,19,21). Cu toate acestea, Ieremia nu ridică niciun „ de ce ", ci se aşază „la spărtură", în favoarea poporului pe care-1 iubea.
Versetele 15 şi 16 îi prezintă din nou pe cei care „trec pe cale". La aceştia nu mai este vorba acum doar de indiferenţă, ca în cap. 1.12; de astă dată ei „clatină din cap", „scrâşnesc din dinţi", privesc cu neruşinare, aruncă insulte, varsă dispreţ. Domnul Isus, Sfânta Victimă, a cunoscut în timpul ceasurilor de pe cruce toate aceste manifestări ale răutăţii oamenilor (vezi Psalmul 22.7,8; Psalmul 35.21).

Hrana ta zilnica!

14 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 2.1-10
În cap. 1, cei consideraţi responsabili pentru nenorocirile Ierusalimului erau vrăjmaşii, în timp ce, de aici înainte, tot ceea ce se întâmplă este privit ca lucrarea Domnului şi numai a Lui. Să învăţăm şi noi să-L recunoaştem pe Cel care ne disciplinează ... uneori pentru a ne pedepsi, dar întotdeauna cu scopul de a ne binecuvânta în final. De aceea, în loc să ne oprim la mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte în acest scop - probleme cu sănătatea, cu banii, dificultăţi apărute la locul de muncă... - sau să căutăm să scăpăm de ele cât mai curând posibil, să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi să aruncăm asupra Lui îngrijorările noastre, pentru că El însuşi îngrijeşte de noi (1 Petru 5.6,7).
Ierusalimul îşi trece în revistă întregul dezastru: împăratul, preoţii şi profeţii săi sunt fie luaţi robi, fie masacraţi; ceremoniile solemne sunt desfiinţate; zidurile, surpate. Nimic n-a fost cruţat, nici chiar lucrurile cele mai sfinte: altarul şi Locul Sfânt au fost pângărite (cap. 1.10), devastate, iar obiectele de preţ, duse în Babilon. Până şi chivotul însuşi, „aşternutul picioarelor Sale" (v. 1; Psalmul 132.7), împreună cu legea dinăuntru (v. 9; 1 împăraţi 8.9), a dispărut pentru totdeauna, ca semn că Dumnezeu a rupt relaţiile cu poporul Său vinovat.

Incercari neplacute, dar benefice!

Cred ca multi abia asteapta sa treaca ziua de 16 noiembrie, insa fiecare din motive diferite. Eu una, abia astept sa treaca din motive de..."oboseala". Nu am fost asa obosita din 2009, de la alegerile trecute.

Trebuie sa recunosc ca politica ma fascineaza uneori si din aceasta cauza si oboseala care am  acumulat-o isi spune cuvantul, dar nu numai atat, ci si faptul ca imi ocupa timpul atat ziua, cat si o mare parte din noapte.

 Daca pana acum serile citeam sau scriam pe blog, de ceva vreme foarte greu reusesc sa fac acest lucru si chiar imi pare rau, dar ma consolez cu gandul ca mai sunt cateva zile, dupa care vreau sa-l vad pe cel care va iesi victorios ca se apuca si de treaba, ca de vorbe....m-am cam saturat, "mi-e plin podul", vorba bunicii mele.

Facand aceasta paranteza, as vrea sa ne amintim de cuvintele lui Petru:

Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui.

Nu stiu cati dintre noi nu avem intrebari in minte atunci cand trecem prin incercari,  
"Doamne , de ce eu?", sau " de ce acum", etc...

Discutam azi dimineata cu cineva la telefon si printre altele imi spunea ca ziua de ieri  a fost cumplita, toate i-au merg pe dos si nu stie de ce i se intampla toate acestea.

Incercarile nu plac nimanui, insa sunt benefice!

In asemenea momente ajungem sa intelegem ca toate lucrurile sunt sub stapanirea Lui, toate sunt in controlul Lui, ajungem sa intelegem ca trebuie sa ne abandonam in Mana Lui si depindem 100% doar de ajutorul si  indurarea Lui si niciodata nu vom sti ce poate face Dumnezeu pana cand nu este TOT ce ne-a ramas. 

Cat timp ne mai bazam si pe "altii", nu vom stii ce poate Domnul!

Sunt diferite incercari, insa nu toate sunt mari, in schimb TOATE sunt necesare pentru cresterea noastra, de-aceea El face evaluarea asa cum ne si spune Cuvantul, "nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce".

 Stiti ce am sesizat? In mijlocul incercarilor ne schimbam atitudinea. Atunci stim care este rolul rugaciunii, atunci stim ce inseamna perseverenta, atunci stim sa rostim rugaciuni fierbinti, atunci devenim sinceri cu Dumnezeu, atunci stim sa rostim rugaciuni din inima si nu doar de pe buze. Tot in incercari invatam ce inseamna dependenta de El, invatam sa ne abandonam in intregime atat noi cat si poverile pe care le caram in spate, atunci invatam ce este credinta.
...nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui.

 

Hrana ta zilnica!

13 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 1.12-22
„Nu este nimic aceasta pentru voi toţi care treceţi pe cale?", strigă Ierusalimul copleşit de nenorocire (v. 12). De câte ori nu trecem şi noi nepăsători pe lângă suferinţa altuia! (v. 21).
De câte ori nu pierdem ocaziile de a exprima un crâmpei de simpatie! Să-I cerem Domnului să ne dea inimi mai sensibile, pentru a putea înţelege mai bine necazurile celor din jur şi pentru a le aduce, din partea lui Dumnezeu, o mângâiere autentică.
In faţa acestei dureri fără seamăn, pricinuită de mânia lui Dumnezeu, cum să nu ni se îndrepte gândurile spre cruce? (v. 12). Domnul Hristos însă nu făcuse nimic care nu trebuia făcut, în timp ce, prin gura lui Ieremia, Ierusalimul recunoaşte, asemeni tâlharului, că merita din plin ceea ce se întâmplase (v. 18; Luca 23.41). Vedem parcă mulţimea celor care treceau pe lângă Mântuitorul crucificat... (Matei 27.39). Printre acei trecători se aflau - şi sunt şi astăzi în prezenţa crucii - oameni duşmănoşi, batjocoritori, dar, mai presus de toate, indiferenţi. Unora ca aceştia li se adresează o astfel de întrebare. 

Drag prieten, pentru mântuirea ta erau suferinţele Domnului Isus. Rămâi tu indiferent în faţa lor?

 Chiar nu înseamnă ele nimic pentru tine?

Hrana ta zilnica!

12 NOIEMBRIE
Plângerile lui Ieremia 1.1-11
Plângerile lui Ieremia exprimă durerea profetului în faţa evenimentelor relatate în cel din urmă capitol al cărţii sale: este vorba de luarea şi de distrugerea Ierusalimului de către armata lui Nebucadneţar. Ca oricare dintre profeţii, şi aceasta ţinteşte dincolo de împrejurările în care a fost consemnată, astfel că, prin aceste capitole, Duhul ne poartă până la „necazul cel mare" prin care va trebui să treacă Israel.
Este impresionant să vedem cum Ieremia, deşi nevinovat într-un mod personal, suferă cel mai mult din cauza umilirii Ierusalimului şi se identifică cu poporul aflat sub judecata lui Dumnezeu. Nenorocirile pe care nu contenise să le vestească, şi pe care poporul nu voise să le creadă, acum i-au ajuns. Un altul n-ar fi scăpat prilejul să le spună: V-am prevenit! De m-aţi fi ascultat...! Slujitorul lui Dumnezeu însă nu caută să triumfe prin aceasta. Dimpotrivă! Ierusalimul, care în ziua necazului său n-a găsit pe nimeni care să-i vină în ajutor (v. 7; Isaia 51.18,19), pe nimeni care să-i aducă mângâiere (v. 2,9,17,21), va avea în Ieremia (simbol al Domnului Hristos) pe cel mai credincios prieten, pe cel mai zelos mijlocitor (Proverbe 17.17).

Hrana ta zilnica!

11 NOIEMBRIE
Ieremia 52.17-34
Asistând la jefuirea Casei Domnului, privindu-i pe caldeeni cum sparg şi duc cu ei frumoasele şi impunătoarele coloane, suntem cuprinşi de tristeţe gândindu-ne la ce a devenit mărturia lui Israel în mijlocul naţiunilor. Dar ce trebuie să fie sentimentele Domnului faţă de distrugerea casei în care locuia însuşi Numele Său în comparaţie cu durerea faţă de ruina Ierusalimului (citiţi 1 Impăraţi 9.6-9). Ce valoare capătă, prin contrast, promisiunile Domnului pentru biruitorul din Filadelfia „Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu ... şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu ... şi numele Noului Ierusalim ... şi Numele Meu cel nou" (Apocalipsa 3.12).
Dragi prieteni, odată cu încheierea lecturii acestei cărţi a lui Ieremia, să-I cerem Domnului să ne dea harul de a fi printre aceşti învingători, cu alte cuvinte, să păzim Cuvântul Lui şi să nu tăgăduim Numele Lui, până la momentul întoarcerii Lui.
Dumnezeu nu îngăduie însă ca această carte să se încheie cu un tablou sumbru. Harul de care a avut parte Ioiachim din partea succesorului lui Nebucadneţar (v. 31-34) este o mărturie despre grija pe care Domnul nu încetează să o aibă faţă de o firavă rămăşiţă a poporului Său.