Lauda sau barfa?

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

Efeseni 5:19 

sursa foto: http://www.lovendal.ro/

Vreau sa ne facem o cercetare noi insine.

Cand am vorbit ultima oara cu un frate sau o sora in credinta, care a fost subiectul nostru de discutie?

A fost ceva care ne-a zidit, ne-am incurajat unii pe ceilalti sau am vorbit despre sora "X", nu cumva am vorbit de  fratele "Y"?

Orice discuție despre o a treia persoană, care nu este de față se numește  "BÂRFĂ"!

Doamne pune in gura mea doar laudele Tale !

Hrana ta zilnica!

10 OCTOMBRIE
Ieremia 31.15-26
Frumoasa restaurare a lui Israel, vestită în prima parte a capitolului, va fi precedată de lacrimi amare. Este zugrăvit acum tabloul poporului necăjit, prin imaginea Rahelei, soţia lui Iacov, care-şi plânge copiii pierduţi. (Aşa cum se întâmplă deseori în Scriptură, v. 15 şi-a găsit deja o împlinire, parţială, cu prilejul masacrului pruncilor din Betleem: Matei 2.18). Este însă vorba pentru acest popor de o întristare după voia lui Dumnezeu, care „lucrează pocăinţă spre mântuire, de care nu-ţi pare rău" (2 Corinteni 7.10). Versetele 18-20 ne arată că Dumnezeu este foarte sensibil la expresia unei asemenea tristeţi. Să-1 ascultăm pe Efraim relatându-şi istoria. Corecţia divină a fost salvatoare, determinându-1 să se convertească, cufundat într-o pocăinţă autentică; iar când s-a cunoscut pe sine (când a înţeles cu adevărat ce era el), a fost copleşit de ruşine. Şi-a condamnat tinereţea vinovată şi neîmblânzită. Poate face fiecare dintre noi o relatare asemănătoare? Până atunci, să ascultăm şi cum anume Ii place lui Dumnezeu să ne numească: „un fiu scump, un copil plăcut” (sau: un copil al desfătărilor; v. 20).
Confesiunea noastră va fi imediat întâmpinată de o mărturie personală şi intimă a dragostei eterne, precum şi de resursele care o însoţesc: „Am săturat sufletul obosit şi am îndestulat orice suflet întristat" (v. 25).

ADIO, ROMANIA!

 Nu stiu cati oare nu am trait umilinta in fata unui ghiseu?

Nu stiu cati dintre noi nu am fost tratati intr-un spital intrebandu-ne de mii de ori, oare pentru ce platim CAS-ul si unde ne sunt banii? 

Sa ajungi internat in regim de urgenta in spital, sa ti se spuna ca trebuie sa iti cumperi pana si fasa medicala, nemaivorbind de celelalte medicamente, iar pana nu-ti inghesui mana in buzunarul doctorului, asistentei si nu in ultimul rand "a portarului", nu poti sta de vorba cu nimeni si nu esti bagat in seama de nimeni.

NU stiu cati dintre voi aveti copii inca in invatatmantul romanesc...?
Stiti cati bani se cer zilnic pentru tot felul de manuale si culegeri, invocand ca cele primite de la inspectorat sunt depasite.Cati bani se cer pentru tot felul de fonduri (mai nou prin intermediari), iar daca nu te supui, copilul suporta consecintele?

Dar am sa ma opresc aici pentru ca urmeaza o scrisoare, care este o strigare nu doar a unui tanar, ci a mii si mii de cetateni ai Romaniei satui de birocratia interminabila, satui de platit biruri nenumarate, dezamagiti de sistemul corupt, mincinos si hot, satui de umilinta prin care zilnic trebuie sa treaca, satui de toate.....

Iata ca un glas din miile de glasuri, decide sa-si incheie afacerile in tara noastra draga "ROMANIA" si sa plece. 

Scrisoare catre ROMANIA!

"Nu mai merge. Tot am încercat, am crezut că pot, dar am obosit. Vreau să ne despărţim. Eşti o ţara minunată şi sunt convins că într-o zi vei face un alt cetăţean foarte fericit. Dar eu trebuie să plec până nu îmi pierd minţile. Acum, la sfârşit, îmi e greu să spun dacă te-am iubit vreodată. Nu ştiu de ce am fost atât de convins că da, dar am crescut alături de ţine şi nu mi-am imaginat cum aş putea există în afară ta. Cele mai frumoase momente din viaţă le-am avut alături de tine. Mare parte din ce sunt acum, cu bune şi rele, e aşa datorită ţie. Dar şi cele mai abisale clipe ale disperării le-am aflat tot de la tine.

Când eram la şcoală ţi-am adus primele jigniri. Am pus la îndoială calitatea dascălilor tăi. Am trecut cu 10 la Română născocind citate din Tudor Vianu şi alţii şi niciunul din ei nu a avut tupeul să spună că sunt inventate, de teamă să nu se facă de ruşine că nu l-au citit niciodată. Le-am spus eu. Am avut curajul să îi spun profesoarei de chimie că e psihopată şi să îmi susţin cauza în faţa inspectoratului. În facultate le-am spus profesorilor că eu nu am venit la facultatea de Microsoft şi Oracle şi că nu voi fi părtaş la şmenurile lor. Ai încercat să mă scoţi din sistem pe toate căile şi să mă pui jos cu alţi învinşi dar am reuşit de fiecare data să rezist. Şi nu te înţelegeam de ce erai atât de înverşunată împotrivă unui tânăr ce doreşte să fie mai bun pentru a produce pentru tine.

Mai ţii minte când eram student şi mi-am făcut prima firmă? Facturasem 6 milioane lei vechi. Prima mea factură, scrisă pe genunchi la un client care se amuza uitându-se la mine cu încerc să calculez TVA-ul. În două săptămâni mi-ai trimis Gardă Financiară care m-a amendat cu 50 milioane lei vechi pentru că nu trecusem numărul contractului pe factură. Le-am spus celor de la Gardă că nu am, că abia am facturat 6 milioane. Mi-au spus că lasă, ai părinţi, rude, eşti tânăr.

Dar când am hotărât să îmi declar dragostea pentru tine şi să cumpăr cu muncă mea o bucată din tine? Când am făcut primul credit să iau un teren, să fac o casă unde să muncesc pentru a prospera că parte din tine şi unde să mor pentru a mă întoarce în pământul tău. Mai ţii minte cum m-ai batjocorit prin cei de la cadastru care mi-au spus că nu e problema lor că sunt greşite planurile şi că un sfert din teren e în şosea. Pierderea mea, ofranda ta.

Ştii tu oare câte zile am pierdut în templele tale cu ghişee? Am învăţat în ele umilinţă în toate declinările ei şi tot nu am fost demn de tine, tot arogant am rămas.

Ştii tu oare că mi-am petrecut peste 5000 de ore conducând? Ştii tu că era să mor într-un accident? Şi toate pentru că nu poţi construi drumuri şi căi ferate, ştii doar să le desenezi ca un retardat pe şerveţele.

Am muncit cu bucuria şi energia pe care numai tinereţea ţi-o dau, şi pentru că am avut cap şi mâini dibace am produs cât pentru a hrăni cei 121 de fii ai tăi ce mi-au fost angajaţi în anii ăştia. Şi din banii pe care i-am făcut vânzând roadele muncii mele ţi-am pus lunar pe masă o parte frumuşică. I-ai luat de fiecare data fără măcar să zâmbeşti. Şi dacă am fost strâmtorat şi nu i-am avut mi i-ai luat tu singură din buzunar. Şi dacă nu îi aveam ţi-ai trimis recuperatorii să îi scoată de la mine cu bătaia.

Hmm, mi-aduc aminte de câte ori am pus tot ce aveam gaj să construiesc ceva, pentru mine, pentru tine, pentru noi, şi totul a fost la un pas să se năruiască pentru că o hârtie zăcea sub salamul cuiva la un ghişeu.

Nu am fost demn nici de oamenii tăi. Oricât am muncit, abia am reuşit să acopăr ţepele pe care mi le-au dat. Pentru că ţi-ai învăţat oamenii că atunci când sunt furnizori să nu livreze, că atunci când sunt clienţi să nu plătească, că atunci când le împrumuţi bani să nu îţi mai răspundă. Şi eu nu pot munci pe cât fură ceilalţi.

Şi pentru că vorbim de oameni, te-ai schimbat, să ştii. Ai devenit mai rea, mai încrâncenată, mai apăsătoare. Şi ai devenit barbară, în sensul istoric al cuvântului. Fiii tăi ştiu mai puţină carte dar fură mai mult, violează mai mult, beau mai mult, mănâncă până le crapă burţile şi sunt într-un permanent război. Ai distrus mediul sănătos în care familia, izvorul normalităţii, moralităţii şi evoluţiei, putea să se nască şi să crească. Te-ai autocondamnat la sterilitate. Poate e felul naturii să tragă pe linie moartă o mutaţie genetică nereuşită, un experiment social ratat.

Ştii ce, dacă mă gândesc mai bine, it's you. Tot ce ţi-am cerut a fost să mă laşi să muncesc şi aş fi împărţit cu ţine roadele cu bucurie. Sunt tânăr, inteligent, doritor să muncesc, şi unde îmi pun mintea şi mâinile rămâne ceva în urmă. Tu eşti cea care m-ai transformat într-un etern meşter Manole. Şi că să nu se năruiască peste noapte ce am clădit, am zidit în temelii multe din cele ce îmi erau dragi. Şi când politicienii tăi se lăuda că edificiul a mai crescut cu un procent, nu spun că în el sunt închise suflete şi sacrificii ale unor fraieri că mine.

Cred că vei muri bătrână şi singură. Cei care te-au iubit şi pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor plecă, iar cei care doar te-au folosit se vor mută la altă când nu vei mai putea să le oferi nimic. Şi mai cred că îţi meriţi soarta".

sursa : http://www.gandul.info

FRUMOASA DRAGOSTE DINTAI!

Botez la Elim Timisoara!

Anul acesta in luna mai, Biserica Elim s-a marit cu aproximativ 65 de membri si ne-am bucurat foarte mult.

  Iata ca la doar cinci luni, din nou ne bucuram ca alte suflete isi predau viata in mana Domnului.

Pe 19 octombrie va avea loc un nou botez Nou Testamental.

Alti frati si alte surori vor imbraca haine albe.

Inca de acum biserica se pregateste de sarbatoare prin rugaciune si post si Domnul sa lucreze la cat mai multe inimi. El sa deschida inimile inchise a celorlalti membri din familiile candidatiilor, dar si din familiile noastre. Dumnezeu sa lucreze in viata lor si intr-o zi sa poata imbraca si ei aceste haine albe.

Serviciul de inchinare  va incepe la ora 08.30 dimineata, iar actul botezului va incepe la 09.30.

Serviciul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/

Hrana ta zilnica!

9 OCTOMBRIE
Ieremia 31.1-14
Puţine pasaje din Vechiul Testament exprimă dragostea lui Dumnezeu într-un mod atât de emoţionant cum o fac v. 1-14. 

Ce dragoste necondiţionată, manifestată faţă de fiinţe care nu au nimic plăcut şi a cărei măreţie este scoasă în evidenţă tocmai prin îndepărtarea noastră! „Domnul mi S-a arătat de departe" (v. 3). 

Să ne gândim la tot drumul străbătut de Fiul lui Dumnezeu pentru a ajunge până la noi. Iubirea Dumnezeului veşniciei este o iubire veşnică. Dragostea este însăşi natura Lui (1 Ioan 4.8,16), iar fiecare credincios este în mod personal ţinta acestei iubiri din veşniciile trecute.
La chemarea entuziastă din cap. 3.4: „Tatăl Meu Tu eşti călăuza tinereţii Mele!", Domnul poate acum răspunde: „Eu îi voi fi tată lui Israel" (v. 9). El va fi sensibil la lacrimile poporului Său, pe care odinioară „1-a răscumpărat din mâna unuia mai tare decât el" (v. 11) şi îl va strânge cum îşi adună un păstor turma.
Versetele acestea ne aduc aminte fiecăruia în parte de o binecuvântare autentică. Dumnezeu ne iubeşte nu numai când ne copleşeşte cu haruri văzute (cum va face pentru poporul Lui pământesc, potrivit măreţelor declaraţii din v. 7-14), ci şi în momentele noastre cele mai întunecate; chiar atunci când din vina noastră am pierdut bucuria comuniunii Sale, El nu încetează să Se gândească la noi.

Pastori din Ucraina la Biserica Penticostala Elim!

Daca doriti sa simtiti pulsul crestinilor din UCRAINA, duminica, 12.10 vor fi prezenti un grup de pastori din Ucraina. Ei vor prezenta situatia crestinilor din aceasta tara pentru care va indemn sa va rugati.

Dumnezeu sa-i insoteasca in calatoria lor ca ei sa ajunga cu bine in mijlocul nostru si sa-i binecuvinteze!

Caut biserica!

O intrebare pentru care v-as fi recunoscatoare.

Ma intereseaza o biserica penticostala, baptista sau Crestini dupa Evanghelie, bineinteles in lb.romana, in apropiere de Graben-Neudorf, Germania.

Daca aveti detalii, astept un raspuns si va multumesc.