Fiind ieri un timp numai bun pentru plimbari, mi-am luat familia si nepotei si am plecat la plimbare. Desi eram ocupata cu ei, trebuind sa fiu cu ochii in patru la ceea ce fac, pentru ca numai de mana nu ma tineau, totusi am avut timp sa imi arunc privirea in stanga si-n dreapta. Bineinteles, asa cum se intampla si in alte orase, anumite zone sunt in renovare sau se construiesc. Asa se face ca si prin centrul orasului, pe o anumita portiune este legata o sfoara de la un capat la altul si scria: " ATENTIE, SE LUCREAZA PE ACOPERIS!"
Fireste ca si eu, dar si ceilalti trecatori am coborat de pe trotuar si am ocolit zona cu pricina.
Trezindu-ma azi de dimineata, mi-a venit in minte aceasta scena.
Noi, oamenii am fost creati de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, am fost creati sa gandim, sa reactionam, cu alte cuvinte nu suntem fara intelepciune. Daca am vazut ca scrie, "se lucreaza pe acoperis, atentie", chiar daca la aceea ora nu era nici tipenie de om pe acoperis, cu toate acestea ne-am luat masuri de siguranta si am ocolit zona. De ce? Pentru ca exista un pericol pe aceea portiune.
Interesant este ca la aceste avertizari omul tine seama. Tinem seama de indicatoare daca suntem la volan, tinem seama de anumite semne si tablite pe care sunt scrise diverse avertismente, tinem seama si incercam sa ne ferim de tot ceea ce ar putea sa ne puna viata in pericol.Daca vrei sa pleci cu masina pe o anumita ruta iar la un moment dat apare politia si te dirijeaza pe un alt traseu, spunandu-ti ca drumul este blocat, ce faci....nu iei seama? Cu siguranta ca fiecare dintre noi tinem seama si il credem pe cuvant si niciunul nu tragem pe dreapta pornind pe jos sa verificam daca ceea ce spune este real. Il credem pe cuvant.
Oare Cuvantul lui Dumnezeu nu este mai de pret?
BIBLIA, are zeci si sute de avertismente!
Avertismente cu privire la modul in care trebuie sa ne traim viata, avertismente in ceea ce priveste rasplata pentru faptele noastre, avertismente cat priveste lungimea anilor pe care ii traim, avertismentul ca Domnul va reveni, si mai mult avertismentul in ce priveste judecata lui Dumnezeu fata de toti oamenii.
Dumnezeu ne-a dat intelepciune, oare de ce avertismentele acestea de pe pamant, date de oameni, stim sa le respectam, dar avertismentul dat de Insusi Dumnezeu, nu-l luam in seama? (nu toti)
Sa fie omul mai credibil decat Dumnezeu?
Nici vorba! Cuvantul lui Dumnezeu spune in Ieremia 17,
Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate
inima de la Domnul, si-atunci credem noi mai bine pe om decat pe Dumnezeu?
Inteleptul Solomon spune in Eclesiastul,
Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi
soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece
cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune, cu-alte cuvinte, nimeni nu este vesnic.
In cartea lui Pavel scrisa Romanilor cap. 12 si 13, sunt cateva sfaturi in ce priveste purtarea noastra:
"Să nu vă potriviţi chipului veacului
acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi
bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită"
" Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu
este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu....Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii
sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba
aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să
daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui
datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea"
Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe
alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. De
fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă,
să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca
aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
"Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele
luminii. Să trăim frumos, ca în timpul
zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în
certuri şi în pizmă; ci
îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească,
pentru ca să-i treziţi poftele".
Sunt doar cateva randuri care mi-au venit acum in minte, insa cu mult mai mult scrie Scriptura.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune atat de clar si de raspicat:
Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură
dată, iar după aceea vine judecata, tot
aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele
multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea
celor ce-L aşteaptă.
De ce oare nu luam seama la aceste cuvinte?Suntem avertizati ca fiecare dintre noi vom muri, si asta o singura data, iar apoi va veni o judecata.
O judecata si o rasplata!
Psalmistul David spune:Căci El vine, vine să judece pământul.El va judeca lumea cu
dreptate, şi popoarele, după credincioşia Lui.
Oricine am fi, oriunde am fi, nu putem scapa de judecata lui Dumnezeu, caci inaintea Lui nu se are in vedere fata omului (Rom.2:11), iar Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor (Rom.2:16)
Credem noi aceste cuvinte?
Suntem indemnati sa veghem, "Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului", luam noi in serios acest indemn?
Este cuvantul omului mai presus decat Cuvantul lui Dumnezeu?
O singura tablita agatata cu aceste cuvinte: "ATENTIE, se lucreaza pe acoperis", si toti cei care am trecut pe acolo am ocolit 3-4 m, numai sa nu cumva sa ne cada ceva in cap, desi nu era nimeni sa lucreze, o singura tablita, iar Cuvantul lui Dumnezeu care este sfant, si este "DA" si "AMIN", pe-acesta nu-L luam in serios!?
Suntem noi oare intelepti?
Suntem avertizati ca nu vom trai vesnic.
"Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar,
pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în
timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm"
Dar nu este o regula, ba mai mult scrie in cartea Iov:"Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii, iar altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi
bucurat de vreo fericire, şi
amândoi adorm în ţărână", dar cu toate acestea, nu luam aminte.
Cred ca e momentul ca fiecare din noi sa ne facem o cercetare si sa vedem cat de mult luam in serios Cuvantul lui Dumnezeu sau nu cumva, il ignoram?
"Aleg sa cred toate cuvintele Domnului, atat cat priveste fagaduintele Lui fata de mine, dar si cat priveste judecata lui fata de mine. Aleg sa ma incred in El, si numai in El.
Aleg sa cred si sa ma incred doar in EL"
Fii omule intelept alege si tu la fel!
