Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati, nici Satana nu are liber!

Nu este decat ora 11 dimineata, dar pot sa spun ca sunt foarte obosita.

Cand spun obosita, ma refer pe plan spiritual.Nu stiu cum este la altii, pentru ca la mine nu este valabil, dar nu exista zi lasata de bunul Dumnezeu in care sa nu vina diavolul sa strice ceva, sa lupte, sa incerce, sa ispiteasca si multe alte moduri de atac pe care le are si pe care le foloseste.

Stiti ce am sesizat? De fat nu este ceva nou, ci este normal, dar oridecate ori cauti sa te apropi mai mult de mult de Domnul, cu cat te cercetezi mai tare, cu cat te pocaiesti mai mult, lupta e mai mare si mai apriga. 

Nu am sa va dau detaliile toate si modul prin care diavolul ataca, cert este ca si pana acuma am avut lupte de dus, dar parca mai slabea putin atacul, o zi lupta, o saptamana toate bune si frumoase, dar in ultima vreme duc o lupta zi de zi, pas cu pas si ceas de ceas.

Cei care cunoasteti si aveti o relatie cu Dumnezeu realmente, stiti despre ce vorbesc.

Poate ca unii citesc si zic in sinea lor..."fata asta a luat-o razna...". NU, n-am luat-o razna doar ca, tot ceea ce spun pentru lume pare o nebunie, si mi-aduc aminte de ceea ce spune Pavel:"dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte"
Zilnic citesc dimineata din Scriptura, dar de ceva vreme am hotarat sa imi rezerv macar o ora in zorii zilei, pentru a sta in partasie cu Domnul. Asa ca si azi m-am trezit la ora 6 si am stat in rugaciune si am citit Cuvantul, chiar am dat si desteptarea prietenilor mei din lista de telefon, la 7 dimineata cu un cuvant de incurajare din cartea NAUM 1:7 "Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El", numai ca nu i-a placut diavolului si a incercat sa imi strice ziua chiar dupa ce m-am ridicat de pe genunchi si continuand apoi la servici, incat mi-a venit sa imi iau geanta pe umar, sa plec si sa imi dau demisia, ceea ce rar mi se intampla. Dar dau slava Domnului ca intr-adevar, El este un loc de scăpare în ziua necazului pentru ca Domnul este bun.
Pavel spunea: "POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE"!
Dar numai Pavel a putut spune acest lucru?
Noi...? Noi nu putem spune asemenea lui, "Doamne si eu pot totul, pentru ca Tu ma intaresti ?"
Ba da, putem spune""POT TOTUL, pentru ca TU ma intaresti!
Stau si ma intreb...oare cum reusesc ceilalti crestini (care o duc bine mersi)sa izbuteasca sau ce fel de metode folosesc de a tine piept acestor atacuri...? Sau nu au  lupte de acest fel?
Ma gandesc, nu mai departe decat la mine. A fost o vreme cand totul mergea ca pe roate, trecea ziua si totul mergea ca pe sarma...
Oare nu cumva eram lasata in pace tocmai pentru ca nu faceam nimic care sa-l supere pe diavol?
Undeva am auzit o istorioara. 
Pe acoperisul unei biserici, intins la soare statea diavolul. A venit un inger si l-a intrebat:
-ce faci aici, cum de nu intri inauntru, in biserica?
Diavolul a raspuns:
-nu am de ce, nimeni nu face nimic ca sa ma supere, toti sunt ai mei!!!

Oare nu cumva....?

Un frate de la noi din Timisoara s-a dus la o evanghelizare fiind invitat sa predice. A ajuns in fata bisericii si a fost intampinat de un frate din biserica respectiva (o biserica din Caras- Severin) si fratele l-a intrebat:
-Bine ai venit frate, dar a-ti venit singur?
-Nu frate, spuse pastorul respectiv, suntem 5.
-Cum 5? Nu va vad decat pe d-tra?
-Nu frate...a venit TATAL, FIUL, DUHUL SFANT si EU, dar s-a luat si SATANA dupa noi!

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati dragii mei, nici Satana nu are liber!

Hrana ta zilnica!

17 IULIE
Matei 9.18-38
Învierea fetei fruntaşului sinagogii are, printre altele, o aplicaţie profetică: Domnul este privit ca fiind pe cale să redea viaţa poporului Său, Israel. În tot acest timp (cel de faţă), El este la dispoziţia tuturor acelora care se apropie de El prin credinţă, aşa cum a făcut această femeie (v. 20).
In Isus se află suficientă putere pentru a vindeca „orice boală şi orice neputinţă" (v. 35); în inima Sa se află suficientă dragoste pentru a-Şi purta întregul popor ca Adevăratul Păstor al lui Israel (v. 36) şi, cu toate acestea, chiar dacă pe ici pe colo întâlneşte şi credinţă (aici, din partea celor doi orbi: v. 28,29), El Se loveşte de cea mai cumplită necredinţă (v. 34).
Noi, cei care traversăm aceeaşi lume şi ne confruntăm cu aceleaşi nevoi (în mod trist, adesea cu inimi atât de nesimţitoare: Iacov 2.15,16), să-I cerem Domnului să ne dezvăluie mai clar perspectiva măreţului Său seceriş (Ioan 4.35) şi să-L rugăm să scoată noi lucrători (v. 38)

Hrana ta zilnica!

16 IULIE
Matei 9.1-17
Bolile pe care Domnul le-a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le-a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care-i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi... speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a-1 elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale" (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?
Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.
Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu-şi mai au rostul.

O zi binecuvantata, alaturi de Grupul Speranta si Luigi Mitoi!

Desi era destul de tarziu cand m-am intors aseara si pe deasupra eram si obosita, am inceput sa scriu cateva cuvinte si sa impartasesc bucuria de care am avut parte, insa se pare ca nu am reusit pentru ca am adormit.

Asa cum v-am spus ieri, asteptam cu nerabdare ora sa pot pleca de la servici mai devreme si sa ma indrept spre Bocsa, jud. Caras Severin, locatie aleasa de grupul Speranta. 

Se apropia ora plecarii din Timisoara, si impreuna cu sotul si dragele mele prietene venite din Italia, in concediu, nu stiam ce sa facem, deoarece afara turna cu galeata.Avand in vedere ca serviciul de evanghelizare se tinea pe stadion, eram in cumpana, sa plecam sau nu, mai ales ca sunt cativa km de strabatut. Dar ne-am rugat si am mers prin credinta, stiind ca scopul acestei evanghelizari si motivatia era una buna, aceea de a-L vesti pe Hristos. Asa ca ne-am "imbarcat" si am plecat.Pana la jumatatea drumului a plouat torential si noi am mers cu credinta, dar o credinta mai mica, deoarece am luat si umbrelele cu noi, (spre rusinea noastra).

Pe masura ce ne apropiam de orasul Bocsa, cerul se insenina, si ne-am bucurat, insa  in drum spre stadion, vedeam cum din curtea unei case scoteau apa de zor (pesemne ca au fost inundati).

Desi am ajuns destul de devreme si mai era o ora pana la inceperea programului, iata ca scaunele au inceput sa se ocupe repede. Cei de la sunet carau boxe, carau cabluri si alte "chestii" necesare, insa imaginea pe care o aveam in fata era una demna de "adevarati slujitori". Cu pantalonii uzi pana la genunchi, cu apa in pantofi carau de zor fara sa mai aleaga pe unde sa paseasca, drept era ca pe oriunde paseau, apa tasnea din pamant.

Am intrebat o sora care era delegata cu ordinea, "sora a plouat tare?"

"Vai Doamne...potop a fost, si s-a luat si curentul, dar slava Domnului ca acuma a venit"

 Ce minune! Cu o ora inainte potop si acuma a iesit soarele...?

DA! Acesta este Dumnezeu! Un Dumnezeu al minunilor!
Nu a contat noroiul, nu a contat frigul, oamenii erau dornici sa-l intalneasca pe Isus!

M-am uitat la fr. Natanael Costea care "inota" (figurat vorbind) prin apa, cu sotia alaturi si pruncul micut in carucior. Il duceau peste tot...misionar de mic, Domnul sa-l binecuvinteze!
Gabi Gorcea imbracat in costum si cravata alerga pe stadion,  prin apa care parca izvora din pamant facand "ture si ture", avand grija ca toate lucrurile sa fie in ordine in ceea ce priveste organizarea.
Toti au fost minunati!

Cantecele au inceput sa  rasune pe stadion.

In cele trei ore cat a durat programul, nu a cazut nici o picatura de apa.
Domnul le are pe toate in control.
 A urmat apoi Cuvantul!

Fr. LUIGI MITOI, a fost mesagerul prin care Dumnezeu a vorbit oamenilor.

S-a citit textul din Luca 8, Învierea fiicei lui Iair. - Femeia cu scurgere de sânge.

Vers. 1 :  La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.

 

Oameni care au avut nevoie de Dumnezeu, Iair si femeia cu scurgere de sange.

Oameni care au avut credinta, iar CREDINTA lor le-a adus ceea ce cautau, vindecarea. Insa nu numai vindecarea  trupului, ci vindecarea sufletului.

Apoi, a coborat de pe scena improvizata si a venit spre multime, intreband daca este cineva care Il asteapta pe ISUS, asa cum Il astepta multimea despre care ne scrie dr. Luca in text?

DA, si la Bocsa erau oameni care au dorit sa Il intalneasca pe Isus, si-I multumim Domnului pentru decizia lor.

Soarele a apus demult, s-a lasat seara, dar laudele Grupului Speranta rasunau in noapte.

 

A fost o seara minunata, dar s-a incheiat repede!

Va veni insa in curand o zi cand laudele nu vor inceta niciodata. 

Astept acea zi!

Pana atunci insa, ma voi bucura in Domnul aici pe pamant!

Hrana ta zilnica!

15 IULIE
Matei 8.18-34
Cărturarului, care se oferise să-L urmeze pe Domnul oriunde va merge, Domnul nu i-a ascuns faptul că drumul Lui este unul al renunţării totale. Până şi păsările cerului, de care Tatăl ceresc Se îngrijeşte (6.26), o duc mai bine aici decât însuşi Creatorul lor.

 Ce umilinţă!

 El nu avea pe pământ nici unde să-Şi pună capul; numai pe cruce, după ce Şi-a încheiat lucrarea, a putut să-Şi odihnească - sau să-Şi plece - capul (în greacă, acelaşi verb: Ioan 19.30).
În v. 21, un alt om răspunde la invitaţia Sa printr-o scuză, aparent justificată: nu era îndreptăţit să participe la înmormântarea tatălui său? 

Totuşi, oricât de urgentă ar putea părea o datorie, niciun „întâi de toate" nu poate lua locul celor pe care ni le-a poruncit Domnul (6.33). Ceea ce au hotărât apoi Cei doi oameni nu ni se mai spune. Important este să ştim dacă noi am răspuns chemării Domnului Isus.
Scena atât de cunoscută şi de frumoasă a trecerii prin furtună ilustrează călătoria credinciosului pe pământ. El întâmpină multe vijelii, dar Salvatorul lui, care este deopotrivă a Stăpânul stihiilor, este cu el (Psalmul 23.4). El porunceşte vântului şi valurilor, bolilor şi morţii, dar şi puterilor satanice, după cum demonstrează eliberarea celor doi demonizaţi din ținutul Gadarenilor (sau Gherghesenilor, sau Gherasenilor).

Romania la inaltime - Cazanele Dunarii

                      Nu demult una din televizunile noastre, promova locurile frumoase din tara si cred ca este o idee buna, pentru ca Romania are multe asemenea locuri.

Locul prezentat este pe malul Dunarii - la Cazane!

                      

Totul din belsug, si suferinte, si mangaieri!

Sunt la birou si sunt cu ochii pe ceas. Astept cu nerabdare sa pot pleca mai repede azi. Mi-am facut in inima mea un plan si ma rog Domnului sa ma ajute sa-l duc la indeplinire.
Pentru ca turneul grupului SPERANTA si al fratelui LUIGI MITOI, au ajuns in zona Banatului, cu ajutorul Domnului vreau sa merg si sa ma bucur impreuna cu ei.
La urma urmei, job-ul meu nu isi schimba locatia, dar ei da....
Asa ca, maine, in limita timpului pe care il voi avea, voi scrie cateva cuvinte si poate voi posta cateva imagini de pe stadionul din Bocsa, insa pana cand plec, mi-a venit pe buze o melodie care mie imi place foarte mult si ii fredonam versurile. Nu ploua insa, viata in sine are parte si de soare si de furtuna.
"Dupa soare si furtuna, va veni o zi mai buna
Soarele va straluci mai minunat..."
Apostolul Pavel spune:

Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Christos, tot aşa, prin Hristos, avem parte de belşug de mângâiere.
2 Corinteni 1:5

Cantarul prin care cantareste omul este diferit de cantarul lui Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ingaduie incercari in viata noastra, trebuie sa stim ca in aceeasi masura are pregatite si binecuvantarile pentru noi.
Cu cat furtuna este mai mare, cu atat Soarele dreptatii lui Dumnezeu va fi mai stralucitor si biruinta va fi mai placuta.Daca nu am fi incercati, daca nu am trece prin suferinta, cum oare am putea avea parte de mangaieri?
Nu orice fel de mangaieri, ci  "....prin Hristos, avem parte de belşug de mângâiere"
Din propria experienta stiu ca in belsugul meu, nu mai aveam nevoie de belsugul mangaierilor Sale.Cand ne merge bine, strigatul catre Domnul isi pierde din putere, insa din adacimea vailor strigatul este mult mai puternic.Nimanui nu ii place in vale, nimanui nu-i place in suferinta, insa tuturor ne place sa fim mangaiati.
  Numai ca Pavel spune: daca avem parte din belşug de suferinţele lui Christos, avem parte si de belşug de mângâiere din partea Domnului.
Cand avem parte de belşug de suferinţe, ne raportam altfel cu Dumnezeu, stim altfel sa ne rugam.
Rugaciunea vine din adancul inimii si strigatul este sincer. In necaz, David striga catre Domnul:
"Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele! Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!"

Nu stiu prin ce fel de incercare treci, nu stiu ce fel de necaz s-a abatut asupra ta, insa tot ceea ce stiu este ca Dumnezeu aude strigatul tau. 
Ridica-ti ochii si priveste cat de mare este Dumnezeu, si nu lasa ca problemele tale sa te impresioneze.
Ori fi ele mari, ori fi ele multe, dar stiu sigur ca NU sunt mai mari decat DUMNEZEU!

Doua picaturi de sfintenie si o picatura de pacat!

Intr-un sticluta cu cerneala pun doua picaturi de apa si astept rezultatul.
Rezultat...? Nici o schimbare!

Repet procedeul, dar de data aceasta iau un pahar cu apa limpede, ca si cristalul. Dintr-o sticluta cu cerneala, extrag cu pipeta doua picaturi si pun in paharul cu apa.
 Rezultatul...? Apa  devine albastruie, schimbandu-si pe loc culoarea.

Asemanatoare este si viata unui crestin.
Incercam sa traim o viata neprihanita dupa voia lui Dumnezeu, insa uneori ne place sa cochetam si cu putin pacat. Nu facem pacate mari, nu facem pacate groaznice care sa-i infioare pe cei din jurul nostru, insa mai facem si noi, din cand in cand, mici si marunte pacate.
Viata de crestin cere sfintenie deplina. Isus a spus: "fiti sfanti, caci EU sunt sfant".
In acest mic experiment am putut vedea diferenta dintre cele doua picaturi.
Doua picaturi de apa, nu au aceeasi putere ca doua picaturi de cerneala.
La fel este si in procesul de sfintenie al vietii noastre. Putina sfintenie, din cand in cand, intr-o viata de compromis nu au acelasi efect ca:
"putinul pacat intr-o viata de sfintenie".
Putin necurat, spurca tot ceea ce este curat.
Putina necuratie intineaza tot ceea ce  este sfant!
Mult timp m-am intrebat:slujirea adusa la altar, este primita inaintea Domnului?
Amestecand ceva curat cu ceva necurat? Peste saptamana, o viata condusa de fire, iar duminica cerem sfintire si aducem jertfe inaintea Domnului, oare ne sunt primite?
Biblia are un cuvant pentru acesti oameni:
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

Doua picaturi de sfintenie si o picatura de pacat?
Nici macar o tona de sfintenie si un gram de pacat, nu pot face ca jertfa noastra sa fie primita de Dumnezeu. 

Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea, spune  cuvantul in Habacuc 1:13

Mi-aduc aminte de un verset din cartea Apocalipsa si ma trec fiorii:

"nimic întinat nu va intra în ea"

Suntem noi oare vrednici de Imparatia lui Dumnezeu?