Hrana ta zilnica!

9 IULIE
Matei 5.31-48
Cel care vorbeşte aici - să nu uităm - este Mesia, împăratul lui Israel. 

Învăţătura Lui a fost numită Carta sau Constituţia împărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii.

 Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! 

În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!", învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non-violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. 

Oare creştinii care le respectă ad-litteram vor fi ei victimele fară apărare ale abuzurilor de tot felul? 

Să fim siguri că Dumnezeu va şti să-i protejeze. In plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să-i facă rău credinciosului, reuşind chiar să-1 motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.
Versetele 38-48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc I Petru 2.22,23; lacov 5.6 şi atâtea alte pasaje...!

 Ceea ce-i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

Dupa doar doua zile...cantam!

Oridecate ori ascult aceasta cantare, stiu ca nu exista pe lumea aceasta necaz pe care Dumnezeu sa nu-l poata alina.

Cu aproape cinci ani si jumatate in urma, intr-o zi de vineri 10 aprilie 2009, imi inmormantam sotul, dupa o moarte subita.

Ce poate fi mai dureros ???

Urma ziua de duminica, am plecat la adunare.Unde as fi putut sa-mi gasesc pacea? Unde as fi putut sa gasesc mangaiere mai bine decat la Domnul?

Mi-amintesc ca, desi franta in suflet de durere, inima cauta sa Il laude pe Domnul chiar si in necaz.

M-am ridicat si am cantat aceasta cantare cu toata fiinta mea, cu tot sufletul meu. Am primit curajul si puterea necesara sa duc cantarea pana la capat.Stiu ca numai El m-a intarit atunci si numai El m-a intarit si de-atunci in continuare, de-aceea Ii voi canta toata viata mea.

Vreau sa-ti spun un lucru dragul meu, oricare ar fi necazul prin care treci astazi, nu uita:

Domnul merge inaintea ta si face suferinta mai usoara!

  Când pe marea vieţii eu, trecut-am grele încercări
Când necazul s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult
În singurătatea grea, plângea inima mea de dor
După harul Domnului să-mi vină în ajutor.

Când în largul mării am fost, malul eu l-am dorit mereu
Dar furtuna s-a ivit, Domnul, El m-a smerit mai mult
Când aproape-am fost de mal, a mai venit un val din larg
Ce m-a dus în depărtări prin alte încercări mai mari

Dar în tot necazul meu, Domnul m-a ocrotit mereu;
El m-a scos cu Mâna Sa din încercarea grea, chiar El!
Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu,
Sufletul El l-a salvat din marea de păcat.

Înspre Domnul am strigat, din val m-a ridicat chiar El,
Valul mării furios Domnul l-a liniştit pe loc ;
Câte zile voi avea în toate îl voi lăuda pe El ;
El m-a scos cu mâna Sa din încercarea grea.
Braţul Său mântuitor m-a ridicat din valul greu
Sufletul El l-a salvat din marea de păcat.

                       

Construim sau demolam?

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.

Matei 5:13 

Dupa ce rosteste Isus cuvantarea de pe munte in care le spune ucenilor ce anume ii vor face fericiti, vine imediat si spune , "voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii".

Pornind de la aceste calitati pe care trebuie sa le aibe un crestin autentic, bland, milostiv, inima curata, impaciuitor, insetat dupa neprihanire, iata ca vine Isus cu o alta calitate care trebuie sa ne caracterizeze pe fiecare, sa fim sare.  

Nu stiu cum este sa mananci mancare fara sare. Nu am fost la un regim asa sever niciodata si nu stiu cum este. Imi amintesc doar ca, in ziua in care sotul a facut acel accident vascular si am mers la spital, mancarea pe care  a primit-o acolo era de un regim extraordinar de sever.Am gustat din curiozitate pentru ca am vrut sa vad  ce are, de nu o poate manca. Concluzia mea: oribila sau groaznica, nu avea nici un gust.... 

Macar de puneau cateva bobite... Cred ca, daca fiecare din noi am incerca sa mancam o mancare fara sare, am realiza ce importanta are sarea.

Voi sunteţi sarea pământului !

Isus nu lasa acest indemn optional, daca vrem sau daca putem. Nu spune..."stiti dragii mei, ar fi bine sa fiti sare si lumina pentru cei din jurul vostru". 

NU! El spune "VOI SUNTETI"! 

Cum altfel am putea sa fim, decat, ca ceva deosebit? 

"Sare" care da gust si "lumina" in intuneric! 

 Sarea da un gust bun iar lumina aprinsa in intuneric este ceva extrordinar.

Lumina pe scara blocului unde locuiesc, lumina in biroul care imi petrec mai mult din jumatate de viata, lumina in lumea intunecata si orbita de pacat!

Oare daca lumina noastra este vie, credeti ca cei din jur nu ar avea sansa sa-si descopere starea lor pacatoasa?

Fratele Valentin Popovici a scris o poezie deosebita:

Zece creștini "mititei" se-mpărțeau în două,
Unul nu ținea cu ei, și-au rămas doar nouă!

Nouă creștini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, și-au rămas doar opt.

Opt creștini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, și-au rămas doar șapte.

Șapte creștini erau "buni", însă unul trase
Niște halbe la măsea, și-au rămas doar șase.

Șase credincioși "de rang", nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, și-au rămas doar cinci.

Cinci creștini "evlavioși" se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, și-au rămas doar patru.

Patru sfinți filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, și-au rămas doar trei.

Trei creștini se tot gândeau care-i mai de soi,
Să-l aleagă predicator, și-au rămas doar doi.

Doi creștini...iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocăit, și-a rămas doar unul.

...Un creștin, doar un creștin..., unul ca și noi,
A vorbit despre Isus, și-atunci au fost doi.

Doi creștini când s-au rugat, Domnul le-a dat rouă,
Harul lui a fost bogat, și-au ajuns la nouă.

Nouă creștini s-au unit pentru mărturie,
Și-au crescut, s-au înmulțit, și-s acum o mie...

Înțelege, frate, azi, că nu-ți spun povești,
Că din soiul acestora poate și tu ești.

Ori ești martor, martor viu, și iubești lucrarea,
Ori ești cu echipa rea..., cea cu demolarea! 

Ce fel de lumina suntem noi? 

In ce echipa lucram? 

Construim sau demolam?

 

Cerceteaza-ma Doamne!

Gata, am terminat cu munca mai grea la birou! 

Am incercat sa pun hartiile cap la cap si sa termin cu luna iunie. Cumva, cumva am reusit. Drept e ca nici macar cafeaua nu am reusit sa o beau, insa acum am timp si de cafea, dar in mod special de blog. Am timp sa citesc, am timp sa si scriu cateva cuvinte pe blog, asta daca ma vor lasa clientii, dar dupa cum se anunta afara 33-34 de grade...s-ar putea sa am timp sa citesc tot Noul Testament. Dar inainte de a citi mi-am verficat mesageria. Pentru inceput am sa va binecuvintez cu un psalm minunat cu care si eu am fost binecuvantata inca din zori, prin email, Psalmul 139.

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?

 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina. Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. 

 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. 

 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!   Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!  

  Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

 

Ce altceva mai ne ramane de facut, decat sa ne lasam cercetati de cuvantul lui Dumnezeu?

Doamne cerceteaza-ne pe fiecare in parte acolo unde suntem, deschide-ne ochii spirituali de a ne vedea fiecare, asa cum Tu ne vezi, si la randul nostru sa vedem pe cei din jurul nostru prin ochii Tai nepartinitori.

Stiu ca de multe ori avem si aici ma judec singura, am obiceiul de a privi  la ceea ce izbeste ochiul, am tendinta de a judeca ceea ce privesc cu ochii, insa Dumnezeu vreau ca  sa privesc la fiecare, prin ochii Lui si nu prin ochii mei, de-aceea Il rog sa ma ajute sa fac acest lucru.

Cerceteaza-ma Doamne, vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

Hrana ta zilnica!

8 IULIE
Matei 5.17-30
Nu putem citi v. 17 şi următoarele fără să nu ne cuprindă teama: Domnul declară aici nu numai că n-a venit să desfiinţeze înspăimântătoarea lege a lui Dumnezeu care ne condamna pe toţi, ci, în plus, El dă o interpretare şi mai severă a voii divine.

 Până în acel moment, un israelit scrupulos ar fi putut spera să merite viaţa eternă dacă, într-o oarecare măsură, ar fi „păzit toate acele lucruri din tinereţea lui" (vezi Marcu 10.20). Acum însă, cuvintele lui Isus nu-i mai lasă nicio speranţă. Iar dacă astfel sunt cerinţele sfinţeniei lui Dumnezeu, atunci cine mai poate fi mântuit? Da, în acel OM fără seamăn era prezentă întreaga plinătate a dreptăţii divine, însă aceeaşi Persoană care a venit să facă cunoscut dreptatea a venit şi pentru a o împlini în locul nostru (v. 17; Psalmul 40.8-10).
În iudaismul din vechime nu conta ce gândea Dumnezeu nici despre mânie, nici despre privirile păcătoase: condamnate erau numai extremele acestora, crima şi adulterul. Poruncile Domnului ţintesc, în schimb, spre sursa acestor fapte culpabile şi ne conştientizează că sediul lor este în inima noastră, care este capabilă de aceleaşi urâciuni (15.19).
Domnul are grijă ca, mai înainte să auzim vorbindu-se despre har, noi să putem înţelege în ce măsură avem nevoie de acest har.

Ierusalim, cetatea mea

Ierusalim, cetatea mea
tot sufletu-mi suspină:
când oare, când te voi vedea,
când oare-n tine voi intra
să cânt în mântuirea ta
pe marea cristalină?

Ierusalim, sfânt dor nestins
ce dulce va fi-n tine
când lungul zbucium va fi-nvins
când Țelul drag va fi atins
iar plânsul șters, uitat și stins
și zările senine.

O, Rai cu ziduri de topaz
iubirea mea te cheamă
cu rugăciunile-n extaz,
cu râu de lacrimi pe obraz,
cu dorul să te vadă az'
strigându-ți: ia-mă, ia-mă!

O, pân-atunci, Ierusalim,
trimite-ne din tine
arvuna harului sublim
pe care-l cerem și dorim
biruitori să moștenim
comorile-ți divine.

 

                                           Traian Dorz 

Ce zi mareta va fi, cand Il voi intalni...!

Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!  

Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.

Psalmii 133

E luni... insa nici o zi nu se compara cu ziua in care ma gasesc in Casa Domnului.Nu o spun din mandrie, nu o spun din dorinta de a parea eu, mai altfel de cum sunt, ci o spun din tot sufletul, 

"bine este in Casa Domnului!"

Acolo nu mai simt durere, acolo nu mai simt foame, acolo nu mai am griji, acolo lucrurile de pe pamant nu mai au nici un fel de valoare si toate acestea palesc in fata maretiei lui Dumnezeu. 

Acolo CERUL este deschis si binecuvantarile Domnului se revarsa. Acolo Duhul Sfant imi umple inima, acolo pot sa-L ating, sa-L simt, acolo Ii simt magaierea.

Dar, oare daca aici este atat de bine, cum o fi in Ierusalimul cel Nou?

Cetatea in care temeliile zidului sunt impodobite cu tot felul de pietre scumpe, cu smarald, safir, sardonix, topaz, ametist si multe alte pietre pretioase pe care ochiul meu nu le-a vazut?

Cum va fi cand piciorul meu va pasi pe portile de margaritar, larg deschise? 

Piciorul imi va tremura cand voi pasi pe strazile de aur, aur curat ca sticla stravezie.

Acolo nu mai am nevoie de lumina, nici de soare, nici de luna, pentru ca slava lui Dumnezeu va lumina Cetatea.

Acolo voi canta in cor. Voi canta in cor cu miile de ingerii. Voi canta o cantare noua!

 Acolo voi da slava inaintea Celui Vesnic si Cel Sfant.

Acolo imi voi putea intalni Iubitul inimii mele!

Acolo Il voi putea privi fata in fata pe Cel drag. Acolo Il voi putea atinge, acolo o sa-I pot saruta mainile. Acolo Ii voi putea mangaia ranile din palme, palmele LUI care au fost strapunse pentru pacatele mele, ca eu sa pot ajunge aceea zi.

Doamne ce minunat va fi! Ce sarbatoare! Ce zi mareata! Ce splendori!

 

Hrana ta zilnica!

7 IULIE
Matei 5.1-16
A-L urma pe Isus înseamnă, în primul rând, a-L asculta (Ioan 12.26), iar abia după aceasta, în noi se pot manifesta aceleaşi trăsături de caracter ca ale Lui. Aceste trăsături sunt tocmai cele pe care Domnul le explică acum ucenicilor Săi.
Ferice de cei care au o credinţă simplă (curată) şi care nu pun preţ pe propria lor înţelepciune; ferice de cei care sunt mâhniţi de răutatea lumii, fără să înceteze însă a arăta în acelaşi fel bunătatea şi mila; ferice de cei care suferă pentru Numele Domnului tot felul de nedreptăţi şi de persecuţii... 

Acesta nu este genul de fericire pe care şi-o doresc majoritatea oamenilor, departe de aşa ceva, însă pentru ca cei credincioşi să fie fericiţi este suficient ca ei să aibă aprobarea Domnului. Bucuriile împărăţiei lor le sunt rezervate.
In v. 13 şi 14 este prezentată poziţia lor actuală. Ţinân-du-se separat de rău, creştinul îndeplineşte pe pământ rolul sării, care împiedică stricăciunea. În acelaşi timp, el este şi lumina, având responsabilitatea de a face să strălucească trăsăturile morale ale lui Dumnezeu înaintea oamenilor şi, în primul rând, „pentru toţi cei care sunt în casă", adică pentru familia lui. Obrocul, recipient folosit pentru a măsura, este un simbol al activităţii, iar patul (Luca 8.16), al leneviei, ambele extreme putând întuneca strălucirea pe care trebuie s-o aibă un copil al lui Dumnezeu.