Hrana ta zilnica!

20 IUNIE
Isaia 56.1-12; 57.1-21
Aceste două capitole relatează un moment trist din istoria viitoare a lui Israel. Mulţimea poporului, amăgită de santinelele oarbe (v. 10...), îl va urma pe Antihrist (împăratul din cap. 57.9). În tot acest timp, Dumnezeu îi va urmări cu privirea şi îi va încuraja prin promisiunile Sale pe credincioşii care respectă sabatele Sale. Templul este în prezent distrus, după ce a fost profanat, dar îşi va recăpăta numele şi rostul de „casă de rugăciune", spre bucuria rămăşiţei; mai mult, el va fi deschis pentru toate popoarele (56.7). Cât despre cei credincioşi, noi avem oricând acces la Dumnezeu pentru rugăciune şi laudă. Să ne folosim de acest privilegiu!
Versetele 1 şi 2 din cap. 57 ne dezvăluie adevărata semnificaţie a morţii celui drept şi a „oamenilor evlavioşi (sau: miloşi)". Dumnezeu îi pune în felul acesta la adăpost de pedepsele pe care le pregăteşte pentru ceilalţi oameni (1 împăraţi 14.12,13).
„Eu creez rodul buzelor", declară Domnul (57.19), iar Evrei 13.15 ne lămureşte că este vorba despre Jertfa de laudă". Acestea sunt adresate lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp El le produce în inimile alor Săi, prin Duhul Său.
Versetul 20 schiţează un tablou al agitaţiei nebune (nesănătoase) a celor răi, cu consecinţele ei. Iuda îl completează, comparându-i pe aceştia cu nişte „valuri înfuriate ale mării, spumegându-şi ruşinile lor"

 (Iuda 13).

Hrana ta zilnica!

19 IUNIE
Isaia 55.1-13
Din lucrarea crucii se revarsă, precum din stânca lovită în pustiu (48.21), un râu de viaţă şi de binecuvântare. Ce izvor inepuizabil, oferit oricărui însetat. Aici găsim chemarea profetului, dar în evanghelia după Ioan o avem chiar pe cea a Domnului Isus, care Se exprimă în acelaşi fel: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea" (Ioan 7.37); şi tot aici întâlnim şi pe acest „oricine" al harului (în Ioan 3.15,16; 11.26; 12.46).
Două trăsături caracterizează marea mântuire a lui Dumnezeu: În primul rând este ,fără plată". Oamenii se căznesc mult şi cheltuiesc averi pentru „ceea ce nu satură" (v. 2), în timp ce bunul cel mai de preţ pe care îl putem avea se obţine „fără bani şi fără plată" (v. 1). Dumnezeu a plătit totul pentru aceasta (comp. cu 52.3).
În al doilea rând, mântuirea trebuie apucată acum: „Căutaţi pe Domnul cât timp se poate găst (v. 6). Dumnezeu este aproape, El iartă din plin, dar grăbiţi-vă! 

Vine clipa când nu va mai putea fi găsit (Ioan 7.34; 8.21).
Să privim din nou în acest frumos capitol la ceea ce ni se spune despre gândurile iubirii şi despre căile nepătrunse ale lui Dumnezeu (v. 8,9; vezi şi Romani 11.33-36). 

Cât despre Cuvântul Său, v. 11 promite: Nu se va întoarce la Mine fără rod.

 A avut Cuvântul acest efect în inima voastră?

Cel rau crede, ca Domnul nu vede....!

Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? 

Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz? 

Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” 

Iată toate gândurile lui.
  Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
  El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”
  Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.

  Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit. Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui: se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare! 

   El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!” 

 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi! 

 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti? Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului. Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!  Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui. Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ. 

  Zi de zi avem si noi parte ca David de tot felul de atacuri din partea celui rau.Nu trece o problema vine alta, abia de imi ridic capul si zic"slava Domnului" pentru biruinta avuta si repede primesc alta lovitura. 

Dar stiti care-i farmecul in aceasta lupta? Ma tine inarmata tot timpul!

Rugaciunea si sabia Duhului, care este  Cuvantul, asa spune Pavel, "Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu", le port mereu cu mine.

Initial si David  se intreba: "de stai asa departe Doamne?". Tendinta este si noi sa punem aceeasi intrebare, insa trebuie sa invatam sa nu gandim ca cel rau.

Cel rau spune:" Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”, ori noi stim ca EL vede tot, chiar daca ni se pare ca Dumnezeu sta deoparte si nu se implica. 

Imi amintesc de un verset care spune in Mica 2:1

Vai de cei ce cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; când se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.

...si credeti-ma ca cel rau doar asta face, faureste planuri cum sa doboare si sa distruga, cum sa faca cat mai mult rau.

Uitati-va ce spune David despre cel rau si ce caracteristici are:

 1)  Mandru - Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi...

2)  Batjocoritor - Căci cel rău se făleşte cu pofta lui... răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul

3) Trufas - Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!”

4) Rautacios si viclean - Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.

5) Ucigas -  Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.  

6)  Hot si talhar - Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui: se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare! 

   El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!

Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”

Realizam cu cine avem de luptat?

Numai ca din fericire noi nu trebuie sa-l biruim, pentru ca el a fost deja biruit, la CALVAR de ISUS HRISTOS, noi nu trebuie decat sa ne ancoram in EL si biruinta este garantata. 

Chiar daca acum ni se pare ca Dumnezeu Nu aude, Nu vede, Ne-a parasit, sta departe si priveste sau poate chiar Si-a intors fata de la noi... Dumnezeu la vremea potrivita va zdrobi orice plan al celui rau.

David incheie:

Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!

Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate...

 Iar in psalmul 140 David spune:

Ştiu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiţi.
Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.

Nu astepta"nevoia", roaga-te, ca si cum ai fi in "nevoie"!

Cati dintre noi nu stim a rosti rugaciunea domneasca Tatal nostru? Cred ca nu exista om sau copil care sa nu stie, poate numai daca esti un ateu convins, dar nu cred ca exista atei convinsi, pentru ca si ei in inima lor traiesc cu aceasta teama si intrebare "oare exista Dumnezeu?

Daca citim Psalmul 10 vedem ca la un moment dat cel rau declara ca nu exista Dumnezeu, (vers.4),"Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!”, ca imediat la cateva versete mai jos sa revina si sa spuna, "da, am zic ca nu exista, dar daca totusi exista atunci cu siguranta a uitat, isi ascunde fata", (vers.11), El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”

Asa ca, nici atei nu sunt convinsi de ceea ce spun, dar sa revin la rugaciunea Tatal nostru, pentru ca oridecate ori o citesc mai descoper ceva in ea.

  

„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”

In ultima vreme caut sa pun accent mult mai mult pe rugaciune, stiti de ce? Pentru ca vad ca este singura sansa si este singurul mod in care problemele mele capata rezolvare.

Avea o vorba mama cand eram copil si ma punea sa fac treaba. Faceam, dar asa cum fac toti copiii, mai in graba, mai fara simt de raspundere, s.a.m.d, insa cand venea sa vada cum am facut imi spunea,

 "ai facut lucru de mantuiala".

Cam asa facem si noi rugaciunile, "de mantuiala" (adica le facem, sa nu spunem ca nu le-am facut)

Eu una sincer m-am saturat sa fac astfel de rugaciuni. Cuvantul spune: "nu aveti, pentru ca nu cereti".

Facem rugaciuni doar ca sa capatam cele de trebuinta, painea si apa pe care o bem, si deseori nici pentru asta nu mai facem ca le avem oricum, insa trebuie sa invatam sa trecem de aceste rugaciuni "mici" si sa cerem sa ne dea lucruri marete , " vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta", sa incepem sa ne dorim ceea ce Dumnezeu a dorit de la noi. Atunci cand ingenunchez inaintea Domnului, astept si raspunsul, vin cu asteptari mari inaintea Lui. Daca asteptarile mele sunt doar pentru a-mi da painea si apa pe care o beau, atunci doar atat voi primi.Nu mai vreau "putin", vreau "mult", pentru ca stiu ca TATA e bogat.

Mai este un lucru interesant la care meditez in ultima vreme.

 De ce atunci cand am fost in necaz sau in nevoie am facut altfel de rugaciuni?

Am auzit o istorioara intr-un mesaj, al unui frate pastor si tare mult mi-a placut.

"Un tanar mergea pe un drum de tara cu o caruta. La un moment dat, la una din roti ceva s-a intamplat si caruta nu mai putea inainta. Tanarul s-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta si vazand ca nu vine nimeni s-a asezat pe marginea carutei, asteptand. A trecut ceva timp si un batranel se apropie de caruta.

-Ce faci tinere?

-S-a defectat o roata si astept sa vina cineva sa ma ajute!

-Asteapta tinere, asteapta ca o sa vina "nevoia".

-Dar cine-i "nevoia"?

-Asteapta si ai sa vezi. O sa vina, stai linistit!

Batranul se indeparta incet de caruta si disparu in zare.

Tanarul s-a asezat din nou in caruta si tot astepta uitandu-se in stanga, uitandu-se in dreapta sa vina "nevoia". Incepuse sa se insereze si vazand ca nu apare nimeni s-a dat jos si a inceput sa repare roata. 

Bucuros ca a reusit sa o faca, s-a urcat in caruta si a plecat. In primul sat ii iesise batranul inainte.

-Hei tinere, ai rezolvat problema?

-Da!

-Cum ai facut?

-Pai, am tot asteptat sa vina "nevoia", am vazut ca nu vine, m-am pus si am reparat-o eu."

Morala:

Atunci cand intervine "nevoia" stim foarte bine ce sa facem!

Daca ne-ar duce Dumnezeu in  "nevoie" cu siguranta stim cum sa ne rugam.

Bine ar fi sa invatam sa ne rugam fara sa ajungem in "nevoie". Cateodata "nevoia" e dureroasa, insa bine ar fi, sa nu asteptam aceste momente, bine ar fi sa strigam inaintea Domnului ca si cum am fi "nevoie".

Doamne voia Ta, nu voia mea!

 

S-a meritat!

În veacu-acesta sumbru de întuneric groaznic,
Tu, Doamne, cu răbdare, ne pregăteşti de Praznic;
Şi-n timp ce cu noroaie ne-mproaşcă cel viclean,
Tu ne găteşti serbarea la malul de mărgean.

Iubirea Ta curată e-un soare mult mai mare
Decât ce beznă neagră ar vrea să ne-mpresoare;
Şi mult mai sclipitoare e slava Ta de vis
Decât e defăimarea cernitului zapis.

Şi crucea de pe umeri, Isuse, ni-e mai dragă,
Decât comori cât munţii, şi-arginţi cât lumea-ntreagă.
Ne-ai dat atâta slavă, atât noian de har,
Că parcă tot amarul e-un dulce de nectar.

În mijloc de batjocuri, eşti lângă noi într-una;
Ne-mbraci cu Adevărul, mai tare ca minciuna;
Compui dintr-o furtună un tril de ciocârlii;
Suspinul şi durerea, le schimbi în simfonii.

Şi-aşa cum în adâncuri de şisturi discordante,
Cărbunele devine filon de diamante;
Aşa lucrezi Tu, Doamne, în ghemul de pământ
Ceva ca o minune, ceva frumos şi sfânt...

...O operă sublimă, ceva ce nu-i din fire,
Ceva din alte sfere, din zări de nemurire;
Ne faci prin toate-acestea, să fim Mireasa Ta,
Cea nobilă, curată, ca fulgii albi de nea.

Şi-atunci când în mărire vom sta fără cuvinte,
Uimiţi de strălucire, la malurile sfinte,
Vom spune poate-n şoaptă, că tot ce-am îndurat,
Tot drumul plin de lacrimi, O, da... s-a meritat!

                     Autor: Valentin Popovici

Hrana ta zilnica!

18 IUNIE
Isaia 54.1-17
Odată încheiată lucrarea din cap. 53, credincioşii sunt invitaţi să se bucure şi să cânte. Versetul 10 din cap. 53 anunţa: „După ce îşi va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, va vedea o sămânţă", iar Domnul Isus va confirma: „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod" (Ioan 12.24). Capitolul 54 ne lasă să-1 întrezărim în acest seceriş bogat pe Israelul pământesc; Noul Testament însă îi asociază acestui seceriş pe copiii familiei cereşti: „Ierusalimul de sus"

 (vezi Galateni 4.26,27).
Pentru a-şi întâmpina fiii şi fiicele, Ierusalimul - mult timp o cetate văduvă şi sterilă - este invitat să se lărgească şi să se întindă (v. 2,3). Datorită lucrării de pe cruce, Dumnezeu poate manifesta compasiune pentru ei şi poate să-i strângă. Mânia Lui a ţinut o clipă, dar bunătatea Lui va fi eternă (v. 7,8; Psalmul 30.5).
„Toţi fiii tăi vor fi ucenicii Domnului", promite v. 13, citat în Ioan 6.54. Lucrarea Domnului pentru noi cuprinde alte două părţi importante: a purtat nelegiuirile noastre şi a învăţat pe mulţi în dreptate (53.11 şi notă). Să nu uităm această a doua parte: dacă I-am adus Lui povara păcatelor noastre, să ne lăsăm de acum şi învăţaţi de El. În felul acesta vom putea aduce roadele dreptăţii, spre gloria Lui (2 Corinteni 9.10).

Sarbatoare la Elim-Valentin Popovici si fanfarele reunite din CHICAGO!

        Sambata desi nu este o sarbatoare anume, nu este nici zi  in care biserica este stransa la  partasie, dar totusi ne vom aduna pentru ca este o ocazie minunata de ne strange in jurul Cuvantului, si oridecate ori avem ocazia aceasta, nu putem sa spunem decat, "slava Domnului".

Asa ca, Biserica Penticostala Elim si toti cei care doresc sa ia parte alaturi de noi la aceasta bucurie sunt bineveniti, pentru ca vom avea un servici minunat in care fanfarele reunite din CHICAGO vor inalta imnuri spre slava Domnului.

                      

Mesajul din partea Domnului va fi adus de fr. Valentin Popovici. Imi amintesc ca eram copil cand seara de seara parintii ascultau predici la radio Monte Carlo,daca imi amintesc bine, nu as vrea sa fac o greseala, insa stiu ca fratele Pitt Popovici, fratele Alexa Popovici, si altii predicau Evanghelia. Eram copil, insa au ramas amintirile cu care am crescut.Fratele Valentin face parte din generatia oamenilor cu frica de Dumnezeu. Poeziile compuse de el au o valoare inestimabila. 

Sambata fratele Valentin Popovici va fi in mijlocul nostru, la biserica Elim.Cred ca are o varsta destul de inaintata, insa ne rugam inca de-acum ca Dumnezeu sa ii dea putere si sa se foloseasca de el.

Serviciul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/, incepand cu ora 18.

Va asteptam cu drag!

Spune ca si David, "La Domnul găsesc scăpare"

La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”?Căci iată că cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. Şi, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia. Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte. 

Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.

Psalmul 11

De cate ori nu am intalnit si noi "prieteni binevoitori" ca si "prietenii lui David, care au venit la el si i-au dat sfaturi?

Nu vi s-a intamplat niciodata, ca in deznadejdea in care v-ati gasit in loc sa primiti un cuvant de incurajare, a-ti primit doar cuvinte care v-au aruncat in disperare mai tare?

Cam asa au facut si acesti "binevoitori" cu David. Cu siguranta, David se gasea intr-o situatie dificila si in loc sa fie incurajat el a fost avertizat si sfatuit sa fuga. Ori David intreaba, cum puteţi să-mi spuneţi: „fugi..."

Desi i se aduc argumente si i se spune motivul pentru care e mai bine sa fuga,

" iată că cei răi îşi încordează arcul" si mai mult de atat ii anuleaza orice sansa de a crede ca v-a scapa, "David, se surpă temeliile...", David alege sa se increada in Domnul si refuza categoric. 

El spune, "La Domnul găsesc scăpare !"

Oare nu am fost niciodata si eu ca David? Oare nu ni s-a spus si noua niciodata, "nu mai este nici o sansa"?

Oh, sunt convinsa ca da, insa ma intreb oare am spus si eu ca David, 

"nu, nu ma sperii de nimic, eu aleg sa ma incred in Domnul"!?

Lui David i s-a spus fugi, iar David spune, "nu, nu fug"

David stia ca este in mijlocul unui test si stia ca Domnul il incearca, d-aceea el ramane tare ancorat in Domnul.

Inteleptul Solomon spune,"Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul"

Indiferent cat de tari sunt incordate arcurile si sagetile celui rau spre noi, noi trebuie sa ramanem ancorati in Domnul pentru ca este singura noastra sansa. 

El este scutul si taria noastra!

 El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina, spune psalmistul.

„El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

David incheie asa frumos acest psalm:

Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.

Aceasta este garantia cea mai frumoasa, 

"intr-o zi Il voi putea privi fata in fata pe Dumnezeul in care am ales sa  ma incred"

Ce minunat!