Hrana ta zinica!

31 MAI
Isaia 42.1-18
Descoperirea pas cu pas pe care Dumnezeu o face despre Sine se completează acum în chip minunat. Capitolul 42 se deschide cu prezentarea unei Persoane: Iată Robul Meu...". Persoana Domnului Isus ocupă până-ntr-atât paginile cărţii Isaia, încât ea a trebuit să fie numită uneori „Evanghelia Vechiului Testament". Am întâlnit deja versete anunţând naşterea Sa, apoi lucrarea Sa în Galileea (cap. 7.14; 9.1,2,6). Acum suntem purtaţi pe malurile Iordanului. Vocea puternică a lui loan Botezătorul răsună în pustiu (40.3). Atunci apare Robul desăvârşit. Şi imediat, conform promisiunii de aici, Dumnezeu pune „Duhul Său peste El". Sub înfăţişarea unui porumbel, Duhul Sfânt vine să locuiască în Cel Preaiubit, în care Tatăl îşi găseşte plăcerea" (v. 1; Matei 3.16,17). Uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, El îşi începe slujba neobosită de har şi de adevăr (v. 1-4, citate în Matei 12.18-21).
„Nu voi da altuia gloria Mea" (v. 8), afirmă Domnul. Este versetul care ne ajută să explicăm de ce sunt atâtea pedepse şi umilinţe, nu numai pentru Israel (v. 12...), ci şi pentru creştini, astăzi (48.11).

Fara teama si fara sa privesti inapoi, victoria este a ta!

In general cand vorbim de teama, stim ca acest sentiment da  nastere la ceva. Da nastere unei retineri, si Ii subestimeaza increderea si puterea Lui, iar Domnului nu-i plac fricosii. 

În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

1 Ioan 4:18 

În dragoste (pentru Domnul) nu este frică. Atunci cand Domnul iti face o chemare si-ti spune "pleaca de unde esti", trebuie sa asculti aceasta chemare.Numai ca si la noi intervine, ceea ce a intervenit in viata sotiei lui Lot, "pleaca si nu te uita inapoi".Sotia lui Lot lasa ceva in spate si ii era greu sa nu priveasca spre

 "acel ceva". La randul nostru si noi vom lasa "ceva" in spate si daca ne uitam in  Luca 9: 61-62, iata ce raspunde Isus in vers. 62:

Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.”Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”

De cate ori nu am privit inapoi...?

Ne dorim sa-L cunostem pe El, si chiar ne rugam deseori " Doamne ajuta-ma sa te cunosc tot mai mult, sa inteleg Voia Ta, etc", insa suntem noi gata sa platim pretul cunoasterii LUI?

Cati pasim intre prapastia "cunoasterii"  si a "trairii" ?

Avraam este exemplul nostru cel mai bun.A renuntat la toate notiunile lui anterioare si a plecat. De ce? Pentru ca stia ca nu pleca singur.

Poate ca simti chemarea Lui dar teama este cea care impiedica actiunea ta, 

"vino, vreau sa te fac pescar de oameni".

Esti dispus(a) sa accepti?

Cuvantul Lui este demn de incredere si stiu ca atunci cand El ne cheama si noi acceptam, nu putem decat sa fim biruitori si binecuvantati.

Pleaca din locul in care esti, du-te sa fii pescar de oameni, insa fara teama si fara sa privesti inapoi!

 

Vladimir Pustan - Saraca mireasa bogata

                        

Cum raspundem chemarii?

Avand in vedere ca Scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu, ea ne spune foarte clar:

"Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu", Romani 3:23. 

Mai mult tot Cuvantul spune, "plata pacatului este moartea..."Romani 6:23

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Vestea buna pentru noi toti este ca, Dumnezeu a creat o cale.

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

Romani 5:8-9 

 De-aceea tot ceea ce trebuie sa facem, sa ne punem increderea in Dumnezeu.

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 

Romani 10:9

Pentru multi insa aceasta credinta ramane la stadiul declaratiilor. Credinta stramoseasca pe care multi au imbratisat-o ii impiedica sa creada intr-adevar caci Isus este Fiul lui Dumnezeu, si ca El este Cel inviat din morti, fiindu-i data toata puterea in cer si pe pamant.

 Credem noi oare, ca avand acesta forma de credinta vom putea scapa noi de sub osanda pacatului?

Doamne deschide-ne ochii si ajuta-ne sa fim receptivi la chemarea Ta.

Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

Apocalipsa 3 :20

Tu, cum folosesti DARUL?

Cand vorbeste cineva de daruri, repede ne fuge gandul la ceva pretios, poate o bijuterie scumpa, o haina  frumoasa sau cine stie poate la ceva mult mai valoros, un automobil, o casa, etc.Insa nu stiu care dintre  toate acestea enumerate anterior au o valoare asa inestimabila ca,  DARUL VIETII...?

Fiecare am fost binecuvantati de Dumnezeu cu un dar pretios si acesta este VIATA, insa prea putini apreciaza adevarata valoare, si spun asta pentru ca prea putini stiu sa se ocupe de intrebuintarea acestui DAR, marea majoritate se preocupa cum sa pastreze darul, nicidecum cum sa-l foloseasca.

Oamenii se impart in doua categorii, unii iau viata asa cum vine ea, si cu bune si cu rele, nu fac nimic in acest sens, pur si simplu, iau viata ca atare, iar daca viata le ofera si surprize, atunci cauta cu disperare metoda prin care sa-si pastreze viata cu orice pret, insa este o categorie de oameni care cauta cu orice pret sa fie de folos, cauta sa-si croiasca drum inca din pruncie (pruncie spirituala) sa fie utili altora prin tot ceea ce fac, cu alte cuvinte cauta sa intrebuinteze DARUL pe care l-au primit.

E extraordinar sa stii ca prin ceea ce faci esti util altora. Vorbeam asta seara cu doua surori, prietene dragi sufletului meu si pe care le iubesc foarte mult, si printre altele imi spuneau dorintele lor de viitor, viitor pentru care stau inaintea Domnului sa primeasca un raspuns.Cert este ca amandoua sunt la stadiul de "prunc spiritual", insa au inteles chemarea lui Dumnezeu, iar darul pe care l-au primit vor sa-l puna in slujba Domnului. Nu se gandesc deloc, cum sa faca sa-l pastreze cat mai mult, ci pur si simplu se gandesc cum sa faca sa-l intrebuinteze cat mai mult.

Inca o data  s-a intarit  adevarul din acest verset, Marcu 10:31

"Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

 Si eu, si tu am primit acest DAR nemeritat, cautam noi oare sa-l pastram sau cautam sa-L folosim pentru folosul altora???

Hrana ta zinica!

30 MAI
Isaia 41.1-29
Dumnezeu nu S-a făcut cunoscut numai prin creaţia Sa, ci, în aceeaşi măsură, El a arătat că este preocupat şi de om. Naţiunilor, El li S-a descoperit în dreptate şi judecată (v. 1-4), în timp ce lui Israel i S-a dezvăluit în har. Nu erau israeliţii descendenţi din lacov, robul Său, şi din Avraam, prietenul Său? Ei „sunt preaiubiţi, datorită părinţilor lor. Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău" (Romani 11.28,29; Psalmul 105.6-10).
Slăbiciunea acestui mic popor - „un vierme" - nu este un obstacol în calea binecuvântării sale; dimpotrivă, este tocmai condiţia pentru ca el să se bucure de minunatele promisiuni, în special cele din v. 10, care ne pot încuraja şi pe noi: „Nu te teme, pentru că ... Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări şi te voi ajuta şi te voi sprijini..." ,Nu te teme!" Această scurtă propoziţie, atât de familiară (v. 13,14; 41.10; 44.2...) este cea prin care vine să ne încurajeze, cu tandreţe, Cel care ne vede toate necazurile şi neliniştile.
Ultima parte a capitolului continuă să ne vorbească despre Dumnezeu, de data aceasta precizând ce este El în raport cu idolii. Aceştia sunt întrebaţi sfidător dacă au cea mai mică cunoştinţă despre „lucrurile trecute", ori despre „cele ce se vor întâmpla" (v. 22,23). Dacă da, atunci s-o arate...! Creatorul, Dumnezeul care Se ocupă de om, este deopotrivă Dumnezeul oricărei cunoştinţe.

Hrana ta zinica!

29 MAI
Isaia 40.18-31
Capitolele 40-48 ale cărţii Isaia dezbat o problemă dintre cele mai spinoase: cea a idolatriei poporului. În mod firesc, acest subiect începe printr-o lămurire: Cine este Dumnezeul creaţiei? (v. 12...). Înainte de a vorbi despre falşii dumnezei, profetul stabileşte existenţa şi măreţia incomparabilă a lui Dumnezeu (v. 18,25; comp. cu Psalmul 147.5). Acesta este şi cel mai bun mod de a vesti Evanghelia: Să începem prin a-L prezenta pe Isus, după care puţine cuvinte vor fi suficiente pentru a demonstra deşertăciunea idolilor lumii. Când un copilaş apucă un obiect periculos, este cazul să i-1 smulgem din mână? Nu, ci mai curând să-i arătăm o jucărie mai atrăgătoare, care-1 va face să renunţe fără dificultate.
Dumnezeu nu numai că are putere în Sine însuşi, ci este şi sursa adevăratei puteri, chiar şi pentru voi, tinerilor, care poate credeţi că încă aveţi putere şi aptitudini personale!

 Reţineţi aceste versete, de la 29 la 31! Ele au fost probate de credincioşi fără număr, reanimându-i din descurajările lor. Păstraţi-le şi voi în inima voastră, aşa cum un alergător sau un călător prevăzător îşi face provizii pentru momentul când va apărea oboseala. Apostolul nu şi-a abandonat cursa, pentru că privirile sale erau aţintite asupra realităţilor nevăzute (2 Corinteni 4.1,16-18)

Doar 43 de minute!

      Nu va ia decat 43 de minute, insa credeti-ma ca merita ascultat .