Ce contine raportul intocmit?

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

 Iov 1:6-7

Nu cred ca astazi situatia difera cu ceva.M-am gandit ca acelasi lucru pe care l-a facut atunci Satan, il face si astazi.Cutreiera pamantul zi de zi, in lung si-n lat. Verifica  fiecare crestin ce face, cu ce se ocupa, ce spune, la ce priveste, intocmeste rapoarte cu care mai apoi se prezinta in fata lui Dumnezeu si ne paraste. 

In Zaharia  cap. 3 scrie:

El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască.

Daca imi fac o analiza a zilei de ieri, de alaltaieri, de acum cinci, zece, treizeci de zile, oare ce cuprinde raportul meu? Ce cuprinde raportul tau?

Despre Iov, Dumnezeu a putut declara:"„Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”, vers.8.

Satana a cerut să se atingă de Iov, Dumnezeu a ingaduit, dar Satana nu s-a atins decat atat cat i s-a dat voie.

Poate ca eu sau tu, suntem unul despre care Dumnezeu spune:
"Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău”, si Satan cere ca si la Iov, sa i se ingaduie sa se atinga de noi.

Nu uita: Dumnezeu uneori ingaduie si in dreptul nostru sa fim incercati, sa fim atinsi, sa fim loviti, sa fim chiar zdrobiti, insa orice incercare si orice lovitura nu va fi fara stirea lui Dumnezeu, nu va fi peste puterile noastre, iar Satan nu va putea trece granita stabilita, mai mult decat a permis Dumnezeu. 

In aceasta situatie daca vrem sa avem biruinta lui IOV, va trebui sa rabdam ca si el, si daca citim cap. 1 si in continuare, vedem incercarile prin care a trecut Iov, insa in toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.(vers.22)

Poate spune si despre noi Dumnezeu ceea ce a declarat despre IOV? 

Daca DA, slava Domnului, daca NU...Doamne ajuta-ma sa ma pocaiesc!

Hrana ta zilnica!

27 MAI
Isaia 38.17-22; 39.1-8
„Scrierea lui Ezechia" se încheie cu o lucrare de har: s-a rugat la început pentru a fi scăpat de moarte şi se roagă acum pentru a-I mulţumi Celui care 1-a salvat.
Pentru cei care nu s-au întors la Dumnezeu aici, pe pământ, rămâne un singur cuvânt: „amărăciune peste amărăciune" (v. 17; comp. cu Eclesiastul 2.23). Chiar dacă totul le reuşeşte, aceştia nu se pot elibera de o nelinişte ascunsă. „Dar Tu" - scrie răscumpăratul adresându-se Salvatorului său - „în dragostea Ta, mi-ai scăpat sufletul din groapa pieirii; pentru că ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele" (v. 17). 

„Domnul este gata să mă salveze" (v. 20). Dacă aceasta este şi istoria noastră, să nu ne lipsească nici nouă punerea în practică a v. 19: „cel care trăieşte Te va lăuda, ca mine astăzi". Dintr-o perspectivă foarte largă, aceasta este istoria lui Israel care va renaşte ca popor al lui Dumnezeu în zilele din urmă, după iertarea tuturor păcatelor lor.
Capitolul 39 relatează ispita subtilă pe care i-o furişează lui Ezechia ambasadorii împăratului Babilonului. El cade ... asemenea nouă, ori de câte ori transformăm o lucrare pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o spre gloria Lui în una care ne glorifică pe noi. „Ce lucru ai pe care să nu-1 fi primit?" - întreabă I Corinteni 4.7 - „Iar dacă ai şi primit, de ce te lauzi ca şi cum n-ai fi primit?" (1 Corinteni 4.7).
„Sunt bogat, m-am îmbogăţit..." nu este altceva decât pretenţia de nesuportat a Laodiceii (Apocalipsa 3.17)

DE CE TREBUIE...???

Lăudaţi pe Domnul!

Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte! Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
 Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
 Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca. Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare şi adâncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năprasnice, care împliniţi poruncile Lui, munţi şi dealuri toate, pomi roditori şi cedri toţi, fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului, tineri şi tinere, bătrâni şi copii!
 Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri. El a înălţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El.

 Lăudaţi pe Domnul!

Psalmul 148
Cartea Psalmilor cred ca este una dintre cele mai citite carti.Fie ca esti la birou si ai un minut liber, fie ca esti pe o banca in parc, fie ca te-ai trezit dimineata si vrei sa iti inviorezi sufletul cu un Cuvant din partea Domnului, fie ca esti in masina si astepti blocat in trafic, cred ca toti ne gasim refugiul intr-un psalm(bineinteles, aici ma refer la cei care isi hranesc sufletul zilnic din Cuvantul lui Dumnezeu).

Nu stiu cati dintre noi, nu am citit acest psalm de cel putin cateva zeci de ori. De la versetul intai si pana la capat, acelasi indemn il gasim,
 "LAUDATI-L PE DOMNUL".
La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul,
 scrie in cartea Genezei cap.1
Tot ce este in cer si pe pamant sunt creatia mainilor Sale !

„Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.
Dumnezeu a numit întinderea cer ", vers.6-8
 „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări, vers.9-10,
Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, vers.11

Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric, vers.14-18,
Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei, vers.21,
 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor, vers.25
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, vers.27

Sunt convinsa ca fiecare cunoastem cartea Geneza si stim care este ordinea creatiei Lui, insa Ps. 148, ne spune ca toata aceasta creatie Il lauda.
Ingerii, soarele, luna, stelele, balaurii de mare şi adâncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năprasnice, munţi şi dealuri toate, pomi roditori şi cedri toţi, fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului, tineri şi tinere, bătrâni şi copii!

 Sursa foto: http://bit.ly/fZMkGC
 Toate să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca. 
 Le-a dat legi, a pus hotare, a dat porunci si nu le va calca!
Privind la toata creatia, nu se poate sa nu vedem ca toate Ii sunt supuse. Nimeni si nimic nu iese de sub autoritatea Sa, nimeni nu face ce vrea, El a stabilit pentru fiecare reguli, si toate Ii sunt supuse.
Soarele si luna stiu cand trebuie sa rasara, dar stiu si cand trebuie sa apuna, la glasul Lui vantul  si tunetul pornesc si tot la glasul Lui se opresc, marea stie pana unde i s-a pus hotar si nu-l incalca, fiarele campului stau acolo unde Le-a asezat, pestii strabat oceanul in lung si lat si pasarile zboara pe inaltul cerului.

Ma intreb, cum ar fi pamantul daca toata aceasta creatie s-ar razvrati...?
Spre exemplu, cum ar fi ziua de maine daca soarele ar refuza sa mai rasara?
Daca luna si stelele ar ramane ascunse si nu mai vor sa-si faca aparitia pe cer? 
Cum ar fi ziua de maine daca marea ar incalca hotarul, ar trece peste el si ar merge pe unde vrea ea?
 Cum ar daca cele mai infiorate fiare ale campului n-ar mai vrea sa traiasca in padure si ar da navala pe strazi, prin orase sau in locuri in care au primit porunca sa nu intre?
 Cum ar fi daca focul ar izbucni cand vrea si  pe unde vrea?
Cum ar fi daca ceata ar refuza sa se mai ridice?
 Cum ar fi daca pomii nu ar mai vrea sa isi dea rodul asa cum Dumnezeu a poruncit? 
Cum ar fi daca pamantul n-ar mai vrea sa dea roade?
Ma intreb cum ar fi, daca pasarile inaripate ar hotari de maine ca nu mai vor sa zboare, ci pur si simplu ar dori sa mearga pe autostrada...?
Suna banal, asa-i?
 Insa, daca toata aceasta creatie ar incalca legile si poruncile date de Dumnezeu, pe intreg pamantul ar fi un haos total.
 Le-a dat legi si nimeni nu le incalca!
 Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”, vers..26.
Omul este coroana creatiunii Sale, a fost facut mai presus decat orice vietate si a hotarat ca toate sa-i fie supuse si sa stapaneasca peste toate, i s-a dat intelepciune mai mult ca la orice vietuitoare, insa....
OMUL ESTE SINGURUL CARE A INCALCAT TOATE LEGILE SI PORUNCILE.
OMUL ESTE SINGURUL CARE S-A RAZVRATIT SI CARE CONTINUA SA SE RAZVRATEASCA TOT MAI MULT.
Oare, a ajuns omul mai prejos decat orice creatie a lui Dumnezeu?
Cat de mare este durere Creatorului? Toata creatia Il lauda, noi ce facem?
Tocmai pe noi care ne-a facut cu mult mai presus decat orice lucru, tocmai noi ne-am razvratit?
 Tocmai noi uitam sa ii aducem lauda si multumire?
Citind psalmul  mezinului meu cel mic si explicandu-i ceea ce incercam in randurile de mai sus sa exprim, la un moment dat cazut pe ganduri mi-a spus,
"mami, cred ca in acest moment as vrea sa fiu mai bine o cioara sau orice altceva ca sa nu incalc poruncile"

Nu, nu trebuie sa fim o cioara, nu trebuie sa fim o stea, nu trebuie sa fim un tunet, nu trebuie sa fim o vietuitoare...
TREBUIE SA II DAM ASCULTARE SI LAUDA.
TREBUIE...
 pentru ca ne-a creat(Geneza 1:27),
pentru ca ne-a iubit(Efeseni 2:4),
pentru ca ne-a iertat( Coloseni 2:13), 
pentru ca ne-a infiat(Galateni 3:26)
 pentru ca ne-a dat viata vesnica (Ioan 3:16)
Daca toate acestea Il asculta si-I sunt supuse, oare nu suntem noi cu mult mai datori sa Ii dam ascultare si sa-I fim supusi?
Doamne ajuta-ma sa ma supun, sa traiesc in ascultare si legile date de Tine sa nu le incalc.
 

Hrana ta zilnica!

26 MAI
Isaia 38.1-16
Credinţa lui Ezechia primeşte încă un răspuns din partea Domnului, de data aceasta şi mai minunat faţă de cel din capitolul precedent.
În poarta vieţii împăratului se prezintă un vizitator nepoftit: Moartea. Disperarea care-1 cuprinde pe împărat în faţa ei pare să trădeze că Ezechia nu cunoştea promisiunea pe care Dumnezeu o făcuse prin gura lui Isaia: „El va înghiţi moartea prin victorie (sau: pentru totdeauna) şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele" (25.8). Ezechia, trăind în timpul promisiunilor pentru pământ (Psalmul 116.9), nu putea privi dincolo de o prelungire a zilelor lui; nu avea înainte certitudinea învierii pe care o au astăzi credincioşii; nu ştia că „a muri este un câştig", pentru că a pleca şi a fi „împreună cu Hristos este cu mult mai bine" (Filipeni 1.21,23). Cu toate acestea, Dumnezeu aude rugăciunea lui, vede lacrimile sale şi... Se lasă înduioşat (Psalmul 34.6). Şi de data aceasta însoţeşte răspunsul Său cu un semn al harului: umbra dă înapoi pe cadranul solar, simbol al judecăţii amânate.
Versetul 3 ne duce cu gândul la Evrei 5.7 şi la lacrimile din Ghetsimani. 

Cine altul decât Isus a mai putut împlini în totul aceste cuvinte?
Această frumoasă istorie ne-a fost deja relatată în 2 Impăraţi 20.1-11, dar numai aici găsim mişcătoarea scriere a lui Ezechia... (v. 9) care însoţeşte vindecarea sa.

Hrana ta zilnica!

25 MAI
Isaia 37.21-38
Ezechia a probat v. 15 din cap. 30: „în linişte şi încredere va fi puterea voastră", şi nu a fost înşelat. Credinţa sa L-a onorat pe Domnul şi, ca răspuns, Domnul a onorat credinţa lui. Astăzi, Dumnezeu este acelaşi" (ebr. „El", nume al lui Dumnezeu; cap. 37.16) şi nu poate să nu răspundă la cea mai slabă credinţă, pentru că în cauză este gloria Sa.
Odată ce Ezechia îşi predă problema, Domnul o ia asupra Lui şi răspunde într-un mod în care Împăratul Asiriei s-ar fi aşteptat poate cel mai puţin, deoarece îl credea pe Domnul incapabil să elibereze Ierusalimul (cap. 36.20): un singur înger al acestui Dumnezeu dispreţuit este suficient să lovească o sută optzeci şi cinci de mii de luptători din armata asirianului! Obligat să renunţe la campanie, Sanherib se întoarce la Ninive copleşit de ruşine şi de ciudă; apoi cade, la rândul său, sub loviturile propriilor fii. Câtă deosebire între falnicul şi arogantul cuceritor, care şi-a găsit sfârşitul în chiar templul idolului său, şi smeritul împărat al lui Iuda, îmbrăcat în sac, care a rămas în Casa Dumnezeului său pentru a primi eliberarea (vezi Psalmul 118.5)!
Ce vrednic de admiraţie este harul lui Dumnezeu care, în plus faţă de această eliberare, a mai adăugat şi un semn: cunoscând nevoile alor Săi, le promite că le va asigura existenţa (v. 30; Matei 6.31-33).

Marius Livanu-Miezul noptii

                

1. Miezul nopţii-acuma, de noi s-a apropiat
Pasul lui Isus pe nori se-aude
Din înalt se-aude, tot mai tare azi un glas
Glas ce-n orice inima pătrunde:

Refen: "Iată vine Mirele pe nori că să ne ia
Candelă va fi aprinsă-acum
Pregătiţi-vă pentru întâmpinarea Sa
Lumina ei să n-o stingeţi pe drum."

2. Flacăra credinţei, arde-n voi neîncetat
Untdelemnul Duhului să fie
Din belşug în fiecare inimă turnat
Iar nădejdea aşteptării vie.

                         

Hrana ta zilnica!

24 MAI
Isaia 37.5-20
Slujitorii lui Ezechia au ascultat de împăratul lor şi au rămas tăcuţi în faţa duşmanului; de asemenea, au fost credincioşi suveranului lor, raportându-i cuvintele rostite de Rabşache (36.21,22); acum îi vedem împlinind aproape de Isaia misiunea care le fusese încredinţată, punând în practică proverbul pe care ei înşişi îl transcriseseră (vezi Proverbe 25.1 şi 13). Pentru a afla secretul frumoasei lor supuneri va trebui să remarcăm că ei erau sub conducerea lui Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul credincios rânduit de Dumnezeu, care II simbolizează pe Domnul Isus (22.20).
După prima provocare a Asirianului, Ezechia a fost încurajat de răspunsul profetului. Acum însă este din nou încercat: el primeşte de la împăratul Asiriei o scrisoare plină de ameninţări la adresa lui şi totodată dispreţuitoare faţă de Domnul. Conştient şi de neputinţa sa şi de faptul că era ofensat Numele Dumnezeului lui Israel, Ezechia intră din nou în Templu, unde depune scrisoarea arogantă. De astă dată nu se mulţumeşte numai cu o rugăciune înălţată de Isaia (v. 4), ci el însuşi se adresează Domnului. Remarcaţi argumentele lui: nu face nicio menţiune despre el, nici despre popor, pentru că singura care contează este gloria Celui care „şade între heruvimi". „Dumnezeii naţiunilor'''' subjugate de Asiria nu trebuie confundaţi cu Cel care „singur este Dumnezeul tuturor împărăţiilor pământului" (v. 12,16 - comp. dc asemenea v. 17 cu Psalmul 74.10,18

ISRAEL!