Hrana ta zilnica!

14 MAI
Isaia 21.11-17; 22.1-11
Pe lista vrăjmaşilor lui Israel trebuie să ne aşteptăm să găsim şi Edomul (aici Duma sau Idumeea). Profeţia în legătură cu el este, pe cât de scurtă, pe atât de gravă. Santinela credincioasă, pusă din ordinul Domnului (21.6), este provocată de batjocoritorii din Seir: „Cât mai este din noapte?" (v. 11; comp. cu 2 Petru 3.3,4); iar răspunsul este deopotrivă serios şi urgent: „Vine dimineaţa..." (pentru cei care o aşteaptă: vezi Romani 13.12), „de asemenea şi noaptea", noaptea eternă, pentru cei care sunt pierduţi! Creştini, să fim santinele vigilente, conştiente de slujba noastră pentru păcătoşi, de a-i îndemna: Întoarceţi-vă, reveniţi!" Să mergem „în întâmpinarea celui însetat", pentru a-i da apă (v. 14).
După „Profeţia împotriva Arabiei...", ţară a cărei glorie de asemenea trebuie să ia sfârşit, găsim, odată cu începutul cap. 22, „Profeţia despre Valea viziunii". Recunoaştem în această profeţie însuşi Ierusalimul, în starea sa de necredinţă. Ce descriere tragică şi pătrunzătoare! 

Toată cetatea fierbea, oamenii erau strânşi pe acoperişuri de beton pentru a asista la dezastrul său. Nu luaseră ei toate măsurile de precauţie posibile (v. 8-11)? Da, dar cu excepţia singurei măsuri necesare: aceea de a privi spre „Cel care a făcut acestea", spre Domnul Dumnezeul lor.

Semanatorul!

Nu cu mult timp in urma, cei care se ocupa cu agricultura, au petrecut o  mare parte din timp pe camp semanand.

Bineinteles ca fiecare semanator a facut aceasta lucrare cu  mare bucurie si in acelasi timp cu multa nerabdare stiind ca in toamna va secera ceea ce a semanat si va culege o recolta bogata. Cam asa gandeste fiecare agricultor si daca tine seama de cateva conditii de baza atunci cand iese la semanat, atunci va avea garantia ca  recolta va fi multa in granar.

Trebuie ca, terenul sa fie bine  pregatit inainte, samanta sa fie de buna calitate, insamantarea trebuie sa fie facuta cu mare bagare de seama, iar mai apoi udarea are rolul ei daca dorim o recolta bogata.

La fel este si cu credinciosi care seamana samanta in ogorul Evangheliei. Semanam cu bucurie stiind ca intr-o zi, samanta pusa va aduce roade.

Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera, spune Pavel in 

2 Corinteni 9:6.

Nu poti sa mergi la strans recolta, daca nu ai fost inainte la semanat. Semanarea are loc inaintea recoltatului sau mai bine spus osteneala inaintea rasplatirii.

Bucuria rasplatirii ne da puterea si curajul sa mergem si sa semanam in Ogorul Evangheliei.

Rasplatirea este o fagaduinta din partea lui Dumnezeu.

Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.Ps.126:5-6

De-a lungul timpului incepand din primavara, semanatorul e cuprins de griji si are parte in timpul semanatului de toate fenomenele naturii, ploaie, vant, arsita torida si furtuni, insa acest lucru nu-l va opri si nu-l va impiedica sa puna samanta.

Samanta este Cuvantul lui Dumnezeu!

Noi, fiecare dintre noi  suntem datori sa mergem si sa punem samanta, iar Cel ce vine in urma noastra, Domnul  Isus este Acela care va face sa creasca si sa rodeasca.

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

2 Corinteni  3:6-9

Hrana ta zilnica!

13 MAI

Isaia 20.1-6; 21.1-10
Capitolul 20 completează „Profeţia despre Egipt...". Umblând dezbrăcat şi în picioarele goale, profetul anunţă drumul înfiorător pe care-1 vor avea de parcurs captivii egipteni şi etiopieni deportaţi de către împăratul Asiriei, specializat în strămutări de popoare. Israel („locuitorii ţărmului acestuia" - v. 6) va vedea atunci consternat şi plin de teamă că s-a încrezut degeaba în poporul lui faraon, pentru a fi eliberat de grozavul asirian (Psalmul 60.11 sf).
Capitolul 21 se deschide cu „Profeţia despre pustiul mării...". Este vorba de noul Babilon. în timpul pe care el îl numeşte „noaptea plăcerii mele", mezii şi perşii (Elam) pun capăt cu brutalitate acestui imperiu şi bogăţiilor sale (v. 4; vezi Daniel 5.28-31). 

Dar şi această profeţie are o aplicaţie viitoare, ca şi cea din cap. 13 (Luca 21.35).
In v. 6, profetul este invitat să pună o strajă. Ordinele străjerilor erau să asculte cu atenţie şi să strige! Într-o armată, santinela ocupă un post de încredere. Responsabilitatea sa este foarte mare, pentru că cele două datorii care-i revin sunt foarte importante: să vegheze şi să avertizeze (vezi Ezechiel 3.17,18, în contrast cu Isaia 56.10). Nu sunt oare acestea îndatoririle oricărui credincios? Le îndeplinim noi cu credincioşie cu privire la oamenii din lume şi faţă de fraţii noştri?

Pazeste-ti inima!

   

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

  Proverbe 4:23

Imi amintisem ca in urma cu cateva zile citisem cateva versuri  scrise de Vasile Voiculescu, scrisa undeva prin anul 1956, pe cand nici macar nu existam si versurile spuneau cam  asa:

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!... 

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o...şi mi-a rămas nepricepută, goală.

Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.

Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă fără de rost, inimă răsfăţată.

Credeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!

Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.

Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!

...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi...Te aştept.

Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.

Ma intreb cum ar fi viata noastra fara de Dumnezeu...?
De fapt nu trebuie sa ma intreb, pentru ca vad ceea ce este in jurul meu, vad cum sunt oamenii in a caror inima Dumnezeu nu este prezent.
INIMA, un organ atat de mic in trupul omului dar atat  de important, atat pentru trup cat si pentru suflet.
Desi multi spun, creierul are rolul cel mai important in activitatea umana, iata ca inteleptul Solomon spune:"Pazeste-ti inima mai mult ca orice....".
De ce n-o fi spus, "...pazeste-ti creierul mai mult ca orice?"
Trebuie sa recunoastem ca inima de fapt este cea care conduce intreaga activitate a organismului.
Daca ne uitam in Scriptura inima are un rol foarte important si toate actiunile ei implica creierul si-l pune la treaba.
Inima este cea care are rolul de recunoastere!
Recunoaşte, dar, în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te mustră, cum mustră un om pe copilul lui. Deut. 8:5
Inima este locul in care strangem diferite comori,
Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! 
Ps. 119:11, si tot in inima este si locul de pastrare al acestor comori,
 Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.Prov. 4:21-22
Cu inima chibzuim, "Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei."( Luca 2:19), cu inima gandim si judecam, "indată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?(Marcu 2:8), inima noastra este cel mai bun interlocutor al nostru, "Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic..." (Ps.77:6), iar in Geneza 24:45 spune:
"Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog!”
Inima este singura capabila de a alege sa creada sau sa nu creada,
  Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
  (Romani 10:9).
Locul central de unde pornesc cantarile de lauda este inima,
Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Efeseni 5:19
 Iata, cat este de important sa ne pastram inima curata, iata cat este de impotant sa ne tinem departe de tot ceea ce se pare ca este rau!
Dintr-o inima curata ies doar lucruri curate.
 "Pazeste-ti inima", spune Solomon, mai mult ca orice...mai mult decat piciorul tau, mai mult decat mana ta, mai mult decat ochii tai, mai mult decat orice.Daca nu-ti pazesti inima, ea poate fi transformata intr-un cuib care strange in ea doar lucruri  murdare si pacatoase.
Inima poate fi un cuib in care se strange rautate si ura.
Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor, şi, când colo, au răutate în inimă.(Psalmi 28:3)
 Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.( Psalmi 55:21)
O inima in care nu locuieste Dumnezeu, este o inima in care locuieste pacatul.
Dimpotrivă! în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.(Psalmi 58:2), si tot inima poate fi locul unde strangem multimea de idolii care ne despart de Domnul, fie ei banii sau orice idol care pune stapanire pe noi. 

„Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? (Ezechiel 14:3).

Inima este centrul tuturor emotiilor. Din ea porneste bucuria sau tristetea, din ea porneste iubirea sau ura, din ea porneste curajul sau frica, din inima pornesc toate sentimentele pe care le avem.

Din inima porneste vointa noastra, vointa de a face bine sau rau, vointa de a alege binele sau raul si din inima pornesc dorintele bune sau rele.

 "Pazeste-ti inima mai mult ca orice, pentru ca inima este ca marea, pastreaza in adancul ei tot ceea ce a primit"

Hrana ta zilnica!

12 MAI
Isaia 19.1-25
Este rândul Egiptului să audă o profeţie ameninţătoare: Războiul civil, tirania unui despot crud (precum cea a Faraonului de odinioară), secarea Nilului (artera vitală), bogăţia şi orgoliul ţării (Ezechiel 29.3) - iată pe scurt ce îl aşteaptă pe acest duşman ereditar al lui Israel.
Prinţii din Ţoan şi din Nof sunt o imagine fidelă a oamenilor acestei lumi: ei se cred înţelepţi, dar, de fapt, nu sunt decât nebuni (v. 11; comp. cu Romani 1.22), pentru că refuză să-L asculte pe Dumnezeul care li S-a descoperit şi, în acelaşi timp, dau crezare oricăror forme posibile de superstiţie (comp. cu v. 3). 

Este de remarcat, de altminteri, un fapt paradoxal, că cei mai îndărătnici necredincioşi sunt adesea cel mai uşor de amăgit. Aceasta se explică simplu: fără să-şi dea seama, ei sunt orbiţi şi înşelaţi de Satan, stăpânul cel dur şi împăratul cel crud (v. 4; 2 Timotei 3.13) care domneşte asupra lor prin înşelăciune. Dar harul lui Dumnezeu are de spus un cuvânt chiar şi pentru Egipt: alături de Israel, care este moştenirea specială a Domnului, îşi vor găsi loc în binecuvântarea milenară şi Egiptul şi Asiria, imagini ale lumii, odată vrăjmaşi ai poporului lui Dumnezeu, însă în viitor supuşi în întregime Fiului Omului (Geneza 22.18).

O lume sub masca diavolului...

Aveti mai jos, un articol pe care il recomand sa-l cititi.

Iata cateva franturi:

Cel puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36

"Cel puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu..."

 „Cui ne închinăm?” este o întrebare care arată puterea determinantă a credinţei în valorile pe care le urmezi şi le aplici în viaţă. Unii (par din ce în ce mai mulţi) se închină banului (profitului), averilor, faimei, minciunii, manipulării, materiei etc. Alţii (par din ce în ce mai puţini), aleg să urmeze cinstea, dreptatea, adevărul, corectitudinea, ruşinea etc. Nu fără riscuri şi necazuri, să recunoaştem. Că doar aşa am ajuns la criza morală, care generează la rându-i, restul crizelor. Dar Europa la ce se închină? După mine, la o reeducare valorică. Care nu poate începe decât cu, desigur, „open mind”. Iar sexualitatea este cel mai bun loc de unde se poate începe, pentru că ţine de un anume tip de intimitate. Prin sexualitate s-au reuşit multe acolo unde diplomaţia şi dialogul clasic au eşuat. Inclusiv profituri ce au transformat-o deja în ramură serioasă a economiei mondiale (se presupune că doar în USA ar egala industria îmbutelierii apei plate şi pe cea digitală, adică 8 miliarde dolari anual – se poate spune deci că se bea pornografia ca apa chioară).......

"Dar, în toată această ecuaţie, unde o fi România? Nicăieri altundeva decât pe drumul pierderii identităţii....."

"Dar nu vreau să ajung într-o lume în care, sub masca dialogului civilizat şi a toleranţei, discriminarea pozitivă să-mi jignească sau să-mi discrimineze valorile proprii (încă majoritare)"

http://adevarul.ro

Europa devenită cult.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36

el puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu (aici neutralitatea religioasă a spaţiului public îi serveşte de minune pentru că poate pune în loc orice). Într-un cuvânt, schimbarea mentalităţilor. Iar aici, femeia cu barbă punctează iarăşi: „I really hope that I get the chance to change some minds all around Europe”. Ori, asta nu e ceva de luat în glumă deloc, deşi vorbim de divertisment. Dar cine nu cunoaşte puterea de transformare a divertismentului, nu va înţelege mare lucru din entertainment-ul globlizant. „Cui ne închinăm?” este o întrebare care arată puterea determinantă a credinţei în valorile pe care le urmezi şi le aplici în viaţă. Unii (par din ce în ce mai mulţi) se închină banului (profitului), averilor, faimei, minciunii, manipulării, materiei etc. Alţii (par din ce în ce mai puţini), aleg să urmeze cinstea, dreptatea, adevărul, corectitudinea, ruşinea etc. Nu fără riscuri şi necazuri, să recunoaştem. Că doar aşa am ajuns la criza morală, care generează la rându-i, restul crizelor.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36

el puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu (aici neutralitatea religioasă a spaţiului public îi serveşte de minune pentru că poate pune în loc orice). Într-un cuvânt, schimbarea mentalităţilor. Iar aici, femeia cu barbă punctează iarăşi: „I really hope that I get the chance to change some minds all around Europe”. Ori, asta nu e ceva de luat în glumă deloc, deşi vorbim de divertisment. Dar cine nu cunoaşte puterea de transformare a divertismentului, nu va înţelege mare lucru din entertainment-ul globlizant. „Cui ne închinăm?” este o întrebare care arată puterea determinantă a credinţei în valorile pe care le urmezi şi le aplici în viaţă. Unii (par din ce în ce mai mulţi) se închină banului (profitului), averilor, faimei, minciunii, manipulării, materiei etc. Alţii (par din ce în ce mai puţini), aleg să urmeze cinstea, dreptatea, adevărul, corectitudinea, ruşinea etc. Nu fără riscuri şi necazuri, să recunoaştem. Că doar aşa am ajuns la criza morală, care generează la rându-i, restul crizelor.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36

Europa devenită cult.

Citeste mai mult: adev.ro/n5ed36