Versetul zilei

8 mai 2014

Sa zidim altarul...!

"Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.scultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”
Daniel 9:18-19

In cap. 9 il vedem pe Daniel mijlocind inaintea Domnului cu rugaciune si post, "si mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă."
Stim ca in orice problema, orice legatura, orice boala, atat spirituala dar si trupeasca Dumnezeu este singurul Cel care poate interveni, poate elibera si poate tamadui. Nu cred ca trebuie ne mai indoim, ca vremea pe care-o traim este vremea despre care scrie in Sfanta Scriptura.Pacea mult cautata si mult dorita din intreaga lume pare sa fie un obiectiv greu de atins.De ce...? Pentru ca poporul, creatiunea mainilor Sale zace in pacat si fardelege.Poporul nu Il mai cauta pe Domnul, si-au facut dumnezei straini in fata carora se inchina si lor le aduc slava si cinste.Vrem pace si binecuvantare....?
„Puterea şi groaza sunt ale lui Dumnezeu; El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
EL, si numai EL face sa imparateasca PACEA pe pamant.
Dumnezeu spune,"dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara"
Cine mai mijloceste pentru tara? Cine mai mijloceste pentru popor?
Venim cu cererile noastre inaintea Domnului, si multi venim doar atunci cand suntem in mare nevoie si vedem ca Dumnezeu nu ne raspunde, vedem ca facem rugaciuni si nu primim raspuns, si ne intrebam de ce....?
Cati mai au altarele zidite in casele lor?
Pentru ca Domnul sa ia aminte la rugaciunile noastre trebuie ca altarele noastre sa fie in perfecta stare. 
Fiecare dintre noi trebuie sa avem un altar personal cu Dumnezeu, insa trebuie sa avem si un altar al familiei, in care sa venim zi de zi si sa aducem jertfa inaintea Domnului, sa venim cu cereri si multumiri. 
Care este starea altarului tau...? Care este starea altarului meu?
Poate ca undeva in lungul sir al anilor ceva s-a stricat la el. Poate a cazut o caramida si in loc sa luam si sa o punem la loc, am lasat-o jos, si rand pe rand  altarul s-a daramat.
 Poate ca a fost o perioada in care nu ai inceput  si nu ai sfarsit  ziua fara sa ingenunchezi langa sotia ta sau langa sotul tau...langa copiii tai, astazi nu mai ai acest obicei...
E vremea cand trebuie sa ne cercetam fiecare, sa vedem care este starea altarului nostru, iar daca cumva au inceput sa cada caramizi din el, sa incepem sa reconstrim altarul. Numai asa Dumnezeu poate lua aminte la rugaciunile noastre.
Dumnezu nu este112, doar in caz de urgenta, El este un Dumnezeu care doreste sa fie alaturi de noi si la bucurii si la necaz.Avem nevoie de El doar la necaz....? Dar cine ne garanteaza ca in mijlocul bucuriilor nu apare nenorocirea? 
Trebuie sa recunoastem ca uneori am vrea sa Il tinem pe Dumnezeu departe de noi, atunci cand poate picioarele noastre calca acolo unde nu trebuie, vrem mai bine ca El sa nu fie langa noi, atunci cand ochii nostri privesc unde nu trebuie...am dori sa fim singuri. In mijlocul afacerilor, acolo unde nu lucram tocmai in regula, vrem ca Dumnezeu sa-si vada de ale Lui si pe noi sa ne lase sa ne vedem de ale noastre....
Oh, daca Dumnezeu ne-ar lasa din mana Sa, am fi cei mai nenorociti...Numai ca Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem si vrea ca prin bunatatea pe care ne-o arata sa ne intoarcem la EL!
"Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă si ma indeamna  la pocăinţă?"
Doamne ajuta-ne sa intelegem acest lucru!



 

Hrana ta zilnica!

8 MAI
Isaia 13.1-22

De aici şi până la cap. 27, Dumnezeu ne va pune înainte judecăţile asupra naţiunilor, numite oracole sau profeţii: „Profeţia despre..." (v. 1: lit. „Povara despre..."). Acest cuvânt („povara") are o mare putere de sugestie, deoarece omul lui Dumnezeu, când este constrâns să anunţe judecata viitoare, astăzi ca şi atunci, nu o poate face altfel decât cu o inimă profund împovărată.
Din punct de vedere istoric, popoarele amintite aici erau contemporane cu Isaia şi, în această privinţă, profeţiile pe care le vom citi s-au împlinit deja ad-litteram. Relatările pelerinilor confirmă că locul în care a fost amplasat Babilonul este şi astăzi de-a dreptul dezolant şi înspăimântător, în el adăpostindu-se numai fiarele pustiului (v. 17-22). Totuşi, după cum „nicio profeţie a Scripturii nu se interpretează singură" (2 Petru 1.20), nici aceasta nu poate fi explicată izolat, chiar dacă aruncăm un ochi în oglinda istoriei. Întotdeauna trebuie să căutăm în ea, însoţită de priceperea pe care ne-o dă Duhul Sfânt, o raportare la centrul şi scopul profeţiilor, Hristos şi împărăţia Sa viitoare.
Va fi un Babilon profetic: falsa Biserică apostată (vezi Apocalipsa 17.5; 18.1-24). Acest Babilon va cădea înainte de întemeierea împărăţiei, spre încântarea sfinţilor, a celor care „se bucură de măreţia lui Dumnezeu" (v. 3; Apocalipsa 18.20; comp. cu Psalmul 35.15,26).

7 mai 2014

Shalom Jerusalem

                          

Eu caut solutia.....

Numai ce m-am facut comoda dupa o zi in care am avut umpic de alergat, dau de un articol extraordinar, si pe buna dreptate zic acest lucru, pentru ca tot ce scrie este foarte adevarat, insa ceea ce nu am inteles pana la finalul articolului....SOLUTIA, care-i solutia....!?
Eu caut solutia sau poate ca nu am inteles eu bine articolul?
Poate aveti dumneavoastra raspunsul...!?


Auzim de tot mai multe cazuri de cancer în jurul nostru, iar bolii acesteia îi cad victime inclusiv oameni care au dus o viaţă cumpătată şi s-au ţinut departe de tutun sau de alcool. Te întrebi de unde. Unul dintre răspunsuri se află în otrava nevăzută care ne este băgată în hrană.
Te fereşti să mănânci carne de porc, pentru că ştii că nu e bună pentru colesterol. Ţi se recomandă puiul, că e mai sănătos. Dar puiul, pentru a creşte pe repede-nainte, să fie bun de sacrificat după 40 de zile (ceea ce în bătătura ţăranului se întâmplă în câteva luni), e îndopat cu hormoni şi cu tot felul de chimicale. Dai copilului să mănânce piept de pui, că e slab şi bun, dar, din cauza hormonilor estrogeni, fetiţelor le apare menstruaţia cu câţiva ani mai devreme şi sunt expuse riscului de cancer uterin, iar băieţii se confruntă cu riscul de cancer mamar. Te gândeşti că mai sănătoasă e, totuşi, carnea de peşte. Numai că peştii mari (ton, cod) reţin metalele grele (plumb, mercur, cadmiu etc.), provenite de la poluare, iar acestea, ajunse în corpul nostru, se acumulează în rinichi, ficat, oase, creier şi duc la inevitabilul cancer. Peştii din crescătorii sunt şi mai periculoşi......

Citeste mai mult: adev.ro/n57onp

Auzim de tot mai multe cazuri de cancer în jurul nostru, iar bolii acesteia îi cad victime inclusiv oameni care au dus o viaţă cumpătată şi s-au ţinut departe de tutun sau de alcool. Te întrebi de unde. Unul dintre răspunsuri se află în otrava nevăzută care ne este băgată în hrană

Citeste mai mult: adev.ro/n57onp
Auzim de tot mai multe cazuri de cancer în jurul nostru, iar bolii acesteia îi cad victime inclusiv oameni care au dus o viaţă cumpătată şi s-au ţinut departe de tutun sau de alcool. Te întrebi de unde. Unul dintre răspunsuri se află în otrava nevăzută care ne este băgată în hrană

Citeste mai mult: adev.ro/n57onp
Auzim de tot mai multe cazuri de cancer în jurul nostru, iar bolii acesteia îi cad victime inclusiv oameni care au dus o viaţă cumpătată şi s-au ţinut departe de tutun sau de alcool. Te întrebi de unde. Unul dintre răspunsuri se află în otrava nevăzută care ne este băgată în hrană.

Citeste mai mult: adev.ro/n57onp
Auzim de tot mai multe cazuri de cancer în jurul nostru, iar bolii acesteia îi cad victime inclusiv oameni care au dus o viaţă cumpătată şi s-au ţinut departe de tutun sau de alcool. Te întrebi de unde. Unul dintre răspunsuri se află în otrava nevăzută care ne este băgată în hrană.

Citeste mai mult: adev.ro/n57onp

Sa fim o Evanghelie!

Indiferent cat de tarziu ne trezim, indiferent cat de grabiti suntem, ne straduim din rasputeri sa nu ne pierdem bunul obicei dimineata de a aduce pe altar jertfa de dimineata.Citim din Scriptura si stam in rugaciune (eu si sotul), si recomand tuturor sa faca acest lucru.Azi de dimineata dupa ce am citit, am stat putin de vorba referitor la textul pe care l-am citit "sunetul celor sapte trambite" Apocalipsa 8 si 9 si ne intrebam cum va fi aceea zi? Ce fericiti vom cei care L-am slujit pe Domnul! 
Cat despre cei care azi stau nepasatori, ne gandeam cat de ingrozitoare poate fi aceasta zi....
La un moment dat imi spunea una din experientele sale de ieri de la munca. Lucra undeva in Timisoara la o persoana care nu il cunostea pe Dumnezeu, si cum asculta muzica crestina acolo unde lucreaza pe un mp3, la un moment dat, proprietara a venit si l-a intrebat ce muzica asculta, de unde e aceasta muzica, de unde stie el cuvintele, "pentru ca te-am auzit cantand ", spunea d-na, marturisindu-i ca a stat  pe hol lunga vreme si a ascultat cuvintele si bineinteles, de-aici s-a creat o portita in care a putut sa-L marturiseasca pe Dumnezeu fiind foarte bucuros ca a avut aceasta ocazie.

Avand putin timp acum la servici, mi-am amintit de aceasta discutie pe care am avut-o.
 E foarte important ce urme lasam in urma noastra. 
Ma intreb oare, daca acolo unde muncea fiind singur, nestiind ca cineva il asculta sau il vede, poate ca muncind nu i-ar fi iesit ceva bine si asa cum este obiceiul la nervi "omul injura" sau cine stie ce gesturi necugetate ar fi facut.....oare ce impresie ar fi facut. M-ai putea el sa-L marturiseasca pe Hristos?

Traim in lume, nu trebuie sa facem ce face lumea, insa traim in mijlocul lor pentru ca asa a fost ingaduit si acesta este pamantul, traiesc si oameni rai si oameni buni, insa acolo unde ne-a asezat Dumnezeu pentru o vreme sa locuim sau sa muncim, trebuie sa fim o Evanghelie pentru cei de langa noi. Cuvintele uneori sunt de prisos, faptele noastre valoreaza mai mult de orice cuvinte.Avem aceasta datorie sa Il marturisim pe Dumnezeu, pentru ca la inaltarea Sa la cer a spus;"mergeti si spuneti tuturor...". 
Avem datoria sa spunem, insa degeaba le spunem daca prin purtarea noastra aratam altceva.
Doamne ajuta-ne ca inainte de orice cuvinte
 "NOI SA FIM O EVANGHELIE"!

Hrana ta zilnica!

7 MAI
Isaia 11.1-16; 12.1-6

Versetele 18,19,33 şi 34 din cap. 10 îl compară pe Israel cu o pădure semeaţă în care securea şi ferăstrăul (Asiria, instrument în mâna Domnului, v. 15) vor face mari defrişări. Arborele regal al lui Iuda va fi şi el doborât, pentru că în curând nu va mai fi niciun descendent din David pe tron. Dar, după cum în natură se întâmplă ca dintr-un buştean proaspăt tăiat să prindă viaţă lăstari tineri, plini de sevă, tot astfel, din „tulpina lui Isai" (11.1), aparent moartă, a apărut un Vlăstar cu totul nou: „o Odraslă", care a crescut înaintea lui Dumnezeu şi a adus rod bogat în Duhul (11.2).
Vlăstarul, Rădăcina şi Urmaşul lui David (v. 1,10; Apocalipsa 22.16) sunt nume pe care Domnul Isus le poartă în raport cu binecuvântarea lui Israel şi a lumii. Atunci vor domni pe pământ dreptatea şi pacea, chiar şi între animale. Ce contrast între acest tablou încântător al împărăţiei milenare şi starea de azi a creaţiei care încă „suspină" şi este în „dureri de naştere", aşteptând odihna şi gloria viitoare! (Romani 8.19-22). Toţi surghiuniţii (exilaţii) lui Israel vor avea parte de această împărăţie: ei se vor întoarce de unde sunt răspândiţi (în diaspora), precum altădată poporul din robia sa în Egipt. Iar cap. 12 le va pune pe buze lauda finală, laudă care aduce aminte de cea dintâi cântare a lui Israel (comp. v. 2 cu Exod 15.2).

6 mai 2014

Hrana ta zilnica!

6 MAI
Isaia 10.1-34

Ultimele trei paragrafe din cap. 9 (v. 8-21) şi primul din cap. 10 (v. 1-4) sintetizează toate motivele pentru care mânia lui Dumnezeu „nu se abate" de la Israel şi mâna Sa este tot întinsă" (9.12,17,21; 10.4). Însă această mână ţine o nuia înfricoşătoare, pentru a pedepsi poporul vinovat: este Asiria, amintită deja. A existat un asirian istoric (Sanherib şi armatele sale: vezi cap. 36.1), dar el nu a fost decât o palidă imagine a groaznicului asirian profetic care va invada ţara lui Israel puţin înainte de domnia lui Hristos. Dumnezeu, în indignarea Sa, va ordona acest atac împotriva poporului Său, atac de care agresorul va profita pentru a-şi atribui succesul şi chiar pentru a se ridica împotriva lui Dumnezeu (v. 13,15; comp. cu 2 Impăraţi 19.23...). Ce nebunie! 
Unealta nu este nimic fără mâna care o mânuieşte! Din acest motiv, Dumnezeu, de îndată ce îşi va încheia lucrul în care S-a folosit de această nuia, o va pune pe foc, cum se arde un simplu toiag (v. 16; 30.31-33).
Fie ca exemplul acestui act atât de drastic să ne aducă şi nouă aminte de ceea ce suntem, chiar în calitate de creştini, şi anume: instrumente fără putere şi fără înţelepciune proprie (comp. cu v. 13), pe care Domnul le poate pune deoparte sau înlocui, după cum găseşte El cu cale.
Gândul final al lui Dumnezeu nu este judecata, ci harul: „...o rămăşiţă ... se va întoarce" (v. 21,22, citate în Romani 9.27).

5 mai 2014

Hrana ta zilnica!

5 MAI
Isaia 9.1-21

In timp ce cap. 8 se încheie cu „întunericul greu" în care Israel umblă ca un orb, bâjbâind, cap. 9 se deschide cu „o mare lumină" (v. 2) strălucind înaintea paşilor săi. Citarea acestui pasaj în Matei 4.15,16 ne poartă înspre perioada Evangheliei, pentru a-L putea vedea strălucind acolo pe Cel care este Lumina lumii (Ioan 9.5). Galileea cea dispreţuită (dar atât de privilegiată) este tocmai locul în care Domnul Isus îşi împlineşte cea mai mare parte a slujbei Sale: Îl putem vedea pe malul lacului cu ucenicii şi cu mulţimile; Capernaumul, datorită prezenţei Fiului lui Dumnezeu în mijlocul său, va fi înălţat în mod deosebit: „până la cer" (Matei 11.23). Însă adevărata lumină nu este rezervată unei regiuni sau unui popor, ci ea „luminează pe orice om"; cu toate acestea, „oamenii au iubit mai mult întunericul decât
lumina, pentru că faptele lor erau rele" (Ioan 1.9; 3.19). Versetele noastre trec şi peste timpul respingerii Domnului şi peste întreaga perioadă actuală a Bisericii, care nu reprezintă niciodată tema profeţiilor, pentru a ne duce dintr-o dată în bucuria lui Israel (v. 3) când, după secole de întuneric, va răsări gloriosul Soare al dreptăţii (comp. cu 60.1,19,20). Frumosul v. 6 dezvăluie câteva dintre numele şi titlurile atribuite Fiului, care constituie tot atâtea binecuvântate subiecte de meditaţie pentru sufletele noastre.