Hrana ta zilnica!

15 APRILIE
Proverbe 10.16-32
Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necu-viincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.
„Limba celui drept este argint ales": ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9-11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora
pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18,19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).
Versetele 24-30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20,21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într-o aşteptare fericită (v. 28).

Hrana ta zilnica!

14 APRILIE
Proverbe 10.1-15
Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes" - „Studiu asupra Proverbelor", de Henri Rossier).
Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tată' (v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie" (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, II vedem pe Dumnezeu admirând înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ... (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).
Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 4-5), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) -iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!

Original Big surprise for Bride and Groom.

                   Oare toti preotii au asa voce frumoasa...?                 

                        

BISERICI DIASPORA

Pentru cei care doresc sa urmareasca programele bisericilor din diaspora, aici sunt cateva link-uri:

BISERICA PENTICOSTALA ELIM ARIZONA

BISERICA PENTICOSTALA ELIM CHICAGO

BISERICA PENTICOSTALA  BETANIA CHICAGO

BISERICA PENTICOSTALA BETEL DUBLIN

BISERICA ELIM BRUXELLES 

BISERICA BAPTISTA ROMANA ATLANTA 
BISERICA PENTICOSTALA ELIM- VIENA

BISERICA PENTICOSTALA EMANUEL VIENA 

BISERICA PENTICOSTALA PHILADELPHIA PORTLAND
BISERICA AGAPE ARIZONA
BISERICA PENTICOSTALA ELIM PERUGIA-ITALIA 
BISERICA PENTICOSTALA PHILADELPHIA MANSUE -ITALIA
BISERICA FILADELFIA, PARIS

Hrana ta zilnica!

13 APRILIE
Proverbe 9.1-18
Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu", şi care „era Dumnezeu", a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li-L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi-a construit casa" (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi-a ridicat cort printre noi"), este totodată înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi... mâncaţi... beţi" (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui", nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.

Invăţătura înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.
In lume, o altă voce caută să-i „abată" pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)!

 Împrumutând înfăţişarea înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului" (Evrei 11.25). 

Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).

E sarbatoare la Florii!

E sarbatoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodata,
Caci Cel prezis de profetii,
Azi in Sion se-arata.

Smerit, cu chipul Sau senin,
Inconjurat de gloate,
Isus, calare pe asin,
Coboara spre cetate.

In maini, cu crengi de palmier,
Ii ies multimi in cale;
Rasuna al Iudeii cer,
De cint si osanale.

Rasuna coruri de copii
Multimea se tot strange,
E sarbatoare la Florii,
Dar Imparatul plange:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Si darul pacii cel sublim -
Iti plang nenorocirea.

Dusmanii vor imprejmui
Tot zidul tau cu schele,
Iar pentru mame si copii
Veni-vor vremuri grele."

Cu lacrimi calde pe obraz
Plangea Ierusalimul ... ,
Dar plansul lui mai scalda azi
New Yorkul si Kremlinul.

Vazduhul Terei e brazdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfarsitul care vine.

E sarbatoare pe pamant
Si lupta pentru pace,
Se flutura lozince in vant,
Dar Printul pacii tace.

Azi, nu romani si nici barbari,
La porti vin cu stafeta,
Ci mii de monstrii nucleari -
Ameninta planeta.

E sarbatoare si e joc
Si muzicile canta,
Dar pace tu nu ai deloc
Si moartea te-nspaimanta.

El hotaraste iar o zi
Azi, cat se poate spune,
Pe Printul pacii-L poti primi,
Nu amana pe maine!

                                                                   Autor: Petrica  Dugulescu

Beniamin Faragau - Botezul cu Duhul Sfant

Isus Hristos nu a fost nici  baptist, nici ortodox, nici penticostal, nici n-a facut parte din alta denominatiune.Astazi crestinii (unii), duc o lupta unii impotriva altora de parca nu ar slujii Aceluiasi Dumnezeu(dar, pe semne ca nu slujesc). Se grabesc sa acuze, sa arunce cu pietre(vorbe) in cel de langa ei, doar pentru faptul ca parerile nu sunt la fel.

In loc sa ramanem uniti indiferent de denominatiunea din care facem parte, in loc sa ne straduim sa-i smulgem pe cei de langa noi din mocirla pacatului, in loc sa fim exemple pentru cei din jurul nostru, ne grabim sa judecam, cine e baptist, cine nu e, cine are crezul penticostal, (de parca Duhul Sfant ar fi al penticostalilor).

Din cate stiu, Biblia spune"Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”Deci, celor ce I-l cer, fie el din orice denominatiune.

Trist este ca Domnul Isus vine curand si unii crestinii au alte ocupatii. Domnul sa ii pocaiasca!

Acest mesaj al fr. Faragau a incins unele spirite si nu inteleg de ce...?

Citind unul din bloguri azi dimineata m-a surprins titlul unui articol,"Aș propune ca Beniamin Fărăgău să fie exclus din cultul baptist".Motivul...? Parere diferita in ceea ce priveste botezul cu Duhul Sfant.

Dar pana una alta, mai bine ascultam mesajul fratelui Beneamin Faragau si intre timp ne rugam si pentru fratii nostri care sunt de alta parere.

Domnul sa aibe mila de noi!

           

Hrana ta zilnica!

12 APRILIE
Proverbe 8.22-36
Cele pe care „le-a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc" (1 Corinteni 2.9) izvorăsc din Hristos. El este înţelepciunea lui Dumnezeu (care este) în taină, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veacuri spre gloria noastră" (1 Corinteni 2.7; 1.30). Versetele 22-31 ridică cortina de peste evenimentele derulate înainte de lucrurile create şi ne poartă atât de departe cât pot pătrunde gândurile noastre. Înţelepciunea era deja acolo, o Persoană alături de Dumnezeu: Fiul alături de Tatăl, într-o plinătate reciprocă de dragoste şi de bucurie, pentru a concepe, apoi pentru a înfăptui împreună actul creaţiei. De aici mai învăţăm un lucru extraordinar: înainte să fi existat un singur om, înainte chiar să fi fost pământul, pentru a-1 susţine, înainte şi de „începutul pulberii lumii", noi, tu şi eu, eram deja cunoscuţi şi iubiţi. „Desfătările Mele erau în fiii oamenilor" (8.31) este minunata declaraţie a Preaiubitului lui Dumnezeu dinainte de a exista timpul. El nu voia să Se bucure singur de dragostea Tatălui. De aceea, întreaga lucrare pe care plănuise să o facă urmărea acest scop: să-i introducă pe oamenii salvaţi şi făcuţi desăvârşiţi în propria Sa fericire, în gloria lui Dumnezeu, Tatăl Său.