Versetul zilei

9 aprilie 2014

Recunoscuti dupa fapte!

Astazi citeam la birou unul din aceste versete care m-a facut sa meditez la ceea ce spunea prorocul Ieremia.
Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. 
Ieremia 5:26
Nu de putine ori am primit urmatoarea intrebare:"este posibil ca si intre crestini sa fie oameni de acest fel?" Bineinteles, referindu-se la un anume comportament.
Da, este posibil, si nu o spun eu ci, spune Scriptura.
Privind in Noul Testament, intalnim  multe carti tratand aceste subiect, insa cartea Iuda dezbate mult mai pe larg acest cuvant:
"Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos"
Cand spune  s-au strecurat printre voi unii oameni, ne intrebam, oare la cine se refera?
 Sunt printre noi (in biserica) si totusi Il tagaduiesc! 
Multi ne gandim ca acest verset se refera la faptul ca in biserica sunt printre crestini, si oameni rai
asa cum se refera Cuvantul. Insa  atunci cand spune "tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos", este clar ca se refera la cei care fac deja parte din trupul lui Hristos si cunosc Cuvantul.
Acum, cred ca am gresit cand am spus "fac parte", corect era "au facut parte", pentru ca Trupul lui Hristos, nu poate fi format din madulare bolnave. Vorbim despre tagaduire. Oare cum Il tagaduiesc pe Hristos?
Tagaduirea nu este prin cuvant, ci prin fapte. Ori in aceste vremuri atat de confuze, pentru multi este foarte greu sa faca aceasta deosebire intre acesti falsi crestini si crestini adevarati. Si intr-adevar este greu de deosebit, insa este un mod foarte simplu de a-i cunoaste, "roadele lor" vor dovedi. Traiesc alaturi si unii si altii, sunt evlaviosi si unii si altii, insa motivatia evlaviei lor difera. Unii sunt evlaviosi pentru Domnul, altii evlaviosi doar pentru interesul lor.Cuvintele lui Pavel pe care i le spunea tanarului Timotei, referitoare la felul in care vor fi vremurile in zilele din urma, parca ni se potrivesc foarte bine cu vremea in care traim noi.
Si totusi acesti oameni care sunt descrisi in text(2 Timotei 3:1-5), traiesc azi in mijlocul multor crestini si in mijlocul bisericilor. 
Rodul  vine in urma muncii depuse, insa atunci cand munca depusa nu are si ungere din partea lui Dumnezeu, si nu numai ungere, ci acordul lui Dumnezeu, atunci rodul nu este cel asteptat. 
Un adevarat elev are caracterul Invatatorului Sau.
Daca suntem ucenici a lui Dumnezeu trebuie sa avem caracterul Sau, caracterul Fiului Sau Isus Hristos,  si indiferent de circumstantele in care ne gasim  privirea noastra si exemplul nostru trebuie sa fie Isus, pentru ca va veni ziua in care Dumnezeu se va apropia de noi pentru judecata.

Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţa argintul; va curăţa pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi Atunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.Mă voi apropia de voi pentru judecată şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, care asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor.
Maleahi 3:2-5

Concert de muzica crestina !!!

Sambata,12.04.2014 sunteti invitati la un concert de muzica crestina !!!
Serviciul divin va incepe  va incepe  la ora 18.
Toti cei care doresc si pot sunt asteptati cu mare drag!

Criza de....!?

Oriunde ne gasim, indiferent cu cine discutam, nu exista alt cuvant decat, "criza".
Bineinteles, persoanele despre care vorbesc si cei cu care intru in contact(jobul fiind de asa natura), se refera la criza economica care pare ca nu mai are sfarsit, ba din contra se accentueaza pe zi ce trece tot mai mult. Insa astazi, avand putin timp la munca, am stat si m-am gandit ca tot mai multi oameni sunt afectati de criza. Criza si-a pus amprenta asupra noastra, insa nu ma refer la  criza economica, ci la o criza mult mai profunda care ne afecteaza tot mai tare.
Suntem intr-o criza crescanda de dragoste, criza de rabdare, criza de iertare, criza de compasiune pentru cei din jur, criza de fidelitate, criza de sinceritate, criza de credinciosie, criza de onestitate, criza de pace, de  unitate...si as putea sa continui, pentru ca intr-adevar suferim de multe.
Dragostea e pe cale de disparitie, rabdarea a ajuns la capat, mila nu mai simtim pentru nimeni, fidelitatea a ajuns un cuvant demodat, daca esti sincer...nu prosperi, prieteniile adevarate exista tot mai rar, onestitatea...nu este o caracteristica a secolului in care traim, dezbinarile si razboaiele au luat amploare....
Doamne in ce criza mare se zbate intreaga omenire....?




Hrana ta zilnica!

9 APRILIE
Proverbe 6.20-35

Încă de la începutul cărţii, tânărului creştin i-a fost amintit (tot ca o îndatorire de frunte, imediat după teama de Domnul) să asculte de părinţi şi să li se supună lor (cap. 1.8,9). Versetele 20-22 fac o revenire asupra acestui subiect important, pentru a da învăţăturii oferite de tată şi de mamă acelaşi loc pe care Deuteronom 11.18,19 îl atribuie cuvintelor lui Dumnezeu (vezi şi Proverbe 23.22). A asculta de părinţi înseamnă, în lumina acestor versete, a asculta de Dumnezeu: lucru nu numai „drept (Efeseni 6.1), ci şi plăcut în Domnul" (Coloseni 3.20). Fie ca această ascultare să se vadă în căminele creştine cu atât mai mult cu cât ea dispare atât de repede în lumea zilelor noastre! (2 Timotei 3.2). Influenţei căminului i se opune încă o dată cea a femeii străine, care personifică păcatul (cap. 2.16; 5.3,20, apoi 7.5). 
Să nu fim surprinşi de aceste avertismente repetate. Ştim din experienţă că ispitele îşi înnoiesc atacul; şi vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor întâlni în gândurile sau în obiceiurile noastre necurăţii nejudecate.
La rândul ei, lenea deschide larg porţile pentru poftele cărnii, aşa cum putem învăţa şi din istoria lui David şi a îngrozitorului său păcat (2 Samuel 11).

8 aprilie 2014

Prorocie pentru tara!

Aseara, putin inainte de miezul noptii, am primit un mesaj pe telefon, mesaj despre care abia ulterior am aflat ca este deja cunoscut atat in tara, cat si peste hotare.
In cartea prorocului Amos, sta scris un verset:
"Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci".
Chiar daca sunt multi "crestini", care desi se numesc crestini, neaga lucrarea Duhului Sfant, asta nu-L impiedica pe Dumnezeu sa isi duca la indeplinire planul Sau maret.
Dumnezeu vorbeste cand intr-un  fel cand intr-altul, iar cine crede si vrea sa auda, va lua in seama toate aceste cuvinte.
Dragul meu care citesti aceste cuvinte si nu crezi nimic din toate aceste randuri, vreau sa iti spun ca indiferent daca crezi sau nu, Biblia se va implini, iota cu iota.

Am sa redau mai jos una din prorociile facute de o sora din Arad, o sora caruia Dumnezeu i-a dat darul prorociei. Interesant ca de ceva vreme, aceste lucruri Dumnezeu ni le-a descoperit si in biserica noastra, si nu doar.
De-aceea versetul din Amos, se implineste.
 "Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci",

"Iata poporule, nu inceta sa mijlocesti pt tara , ca se vad nori negrii, se aud tunete si fulgere la granitele tarii care vor sa treaca piatra de hotar si sa intre in aceasta tara .
 De aceea, vi se zice: nu incetati sa mijlociti pt pacea tarii si sa se duca vestea din cetate in cetate, sa se gaseasca mijlocitorii si astfel sa aduc izbavirea, sa trimit solia care poarta steagul alb pe care scrie ''pace'' si copita calului rosu sa nu intre peste granitele tarii. 
De aceea vi se zice cautati-va adapost, dar nu la oameni nu un adapost cu intarituri de pamant sau sub pamant, ci adapostul sub scutul aripilor Mele, adapostul sangelui Meu este locul asigurat pt copiii Mei care vor fi paziti si ocrotiti. De aceea intelegeti si faceti-va partea si Eu imi voi face lucrarea!"
                                                                                                                 Amin

Hrana ta zilnica!

8 APRILIE
Proverbe 6.1-19

„A te pune chezaş" pentru cineva înseamnă a întări mărturia despre acea persoană că ea prezintă garanţie în dreptul angajamentelor pe care şi le-a luat. Deşi porneşte de la un sentiment aparent bun, Dumnezeu urăşte acest gen de chezăşie: în primul rând, pentru că exprimă încrederea în om, iar în al doilea rând, pentru că se angajează în mod nechibzuit viitorul, care nu-I aparţine decât Lui (Ieremia 17.5; Iacov4.13,14).
Versetele 6-8 îi îndeamnă pe cei leneşi să facă o vizită la furnicar. Ce lecţii utile putem învăţa de la acest mic popor muncitor: hărnicie, perseverenţă, prudenţă, ordine, întrajutorare, disciplină de bunăvoie! 
Niciuna nu stă degeaba, iar dacă povara uneia este prea grea, o tovarăşă îi vine repede în ajutor. Să învăţăm şi noi să luăm seama la exemplele vii pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziţie ici şi colo în creaţia Lui!
După ce am înţeles din cap. 4 şi 5 că mădularele celui credincios trebuie păzite şi sfinţite în totalitate pentru Dumnezeu (4.21-27; 5.1,2), în cap. 6 (v. 12-19) vedem cum mădularele omului firesc sunt puse în slujba răului. La fel a fost şi starea noastră pe când eram robi ai păcatului, dar am fost eliberaţi!
 Şi tot Romani 6.18 şi 19, care ne aminteşte acest mare adevăr, ne îndeamnă cu tărie să ne punem de acum mădularele în slujba dreptăţii, dându-le, ca roabe, pentru sfinţire.

7 aprilie 2014

Hrana ta zilnica!

7 APRILIE
Proverbe 4.20-27; 5.1-23

Simţurile celui credincios (ilustrate în aceste versete de organele vitale) trebuie să rămână în totalitate sub controlul înţelepciunii. Această înţelepciune, drag prieten creştin, îţi este pusă la dispoziţie de Dumnezeu (Iacov 1.5), pentru că tu ai răspunderea să-ţi controlezi urechile (v. 20), ochii (v. 21,25), picioarele (v. 26,27; vezi Psalmul 119.101), gândurile, buzele (cap. 5.2) şi, mai presus de toate, inima, centrul motor care guvernează întreaga fiinţă (v. 23). Ţine de tine ca inima să nu-ţi fie prinsă (în cursă). Câţi nu şi-au irosit viaţa şi nu au vărsat lacrimi amare, pentru că, în tinereţea lor, au lăsat să se dezvolte în ei afecţiuni care nu erau după voia Domnului...
Dacă buzele sunt poarta de ieşire a inimii, ochii sunt principala poartă de intrare. Să veghem ca ochii noştri să privească drept înainte, spre Isus, ţinta alergării credinţei (Evrei 12.2)! In felul acesta, nicio lăcomie nu va putea găsi acces de bunăvoie în inima noastră.
Versetul 8 şi următoarele descriu mizeria celui care se lasă deturnat de „străină", a celui care şi-a dat anii „celui nemilos" (v. 9). I-am dat şi noi deja prea mulţi ani lui Satan, înainte de convertirea noastră. 
Am mai dori oare să reintrăm sub stăpânirea lui...?

6 aprilie 2014

Hrana ta zilnica!

6 APRILIE
Proverbe 4.1-19

Copilul cu părinţi creştini începe să dobândească noţiunile elementare ale înţelepciunii lui Dumnezeu din familie. Negarea, dispreţuirea sau abandonarea (v. 2) „învăţăturii bune" primite în casa părintească sunt tot atâtea atitudini care nu pot fi binecuvântate şi prea adesea ele constituie punctul de lansare în pierderea mărturiei în viaţă (comp. v. 10 cu Exod 20.12).
„Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău" (Isaia 38.19). Învăţătura creştină este în responsabilitatea capului de familie. Adesea tatăl le transmite copiilor săi ceea ce, la rândul său, el însuşi a primit de la părinţii săi (Psalmul 78.4-6). Solomon, scriitorul inspirat al Proverbelor, îşi amintea, cu siguranţă, de cele din urmă cuvinte ale tatălui său, David (v. 3; 1 împăraţi 2.1-3).
Versetele 11 -13 ne instruiesc cu privire la umblare, în timp ce v. 14-19 cuprind amănunte cu privire la cale. Ne este descrisă cărarea celor răi tocmai pentru a şti să o evităm şi pentru a porni cu hotărâre pe cărarea celor drepţi. Aceasta este „ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină" (v. 18). Înţelepciunea este un domeniu în care, în mod normal, se progresează puţin câte puţin (comp. Luca 2.52). Oprirea din această creştere, cauzată de o conştiinţă aflată într-o stare rea, este, în schimb, un lucru anormal.
Fie ca v. 18 să poată rezuma viaţa fiecăruia dintre noi!