Hrana ta zilnica!

18 MARTIE
Psalmul 31.1-14
„În Tine, Doamne, mi-am pus încrederea" - în felul acesta răsună, de astă dată, declaraţia fermă a celui credincios (v. 1). Apoi, în v. 6: „Cât despre mine, mă încred în Domnul". Şi, din nou, la sfârşitul pasajului nostru: „Dar eu mă încred în Tine" (v. 14). în mijlocul furtunii dezlănţuite de oameni, el se agaţă de această certitudine. Adăpostul şi 1-a aşezat nu pe propriul munte (Psalmul 30.7), ci în Domnul, Stânca lui (v. 3) de neclintit, e pentru mine o stâncă...", cere el în v. 2, iar în v. 3 confirmă: „Tu eşti stânca mea". Nimic niciodată nu va putea răsturna o credinţă aşezată pe o astfel de temelie (Matei 7.25).

 Drag prieten, ai construit tu pe această stâncă!
Există un moment în viaţă când această încredere este mai necesară ca oricând. Este vorba de ultimul moment, când totul trebuie părăsit, pentru a trece prin moarte. In această traversare întunecoasă, niciun sprijin pentru suflet nu poate dăinui, decât Dumnezeul în care, acum şi pentru totdeauna, ne-am pus toată încrederea (Proverbe 14.32).
Să ne gândim la Modelul nostru incomparabil: In momentul morţii Sale, Hristos îşi exprimă această încredere absolută prin ultimele Sale cuvinte de pe cruce, despre care ne vorbeşte v. 5: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul" (Luca 23.46; vezi şi v. 15).

Hrana ta zilnica!

17 MARTIE
Psalmul 30
Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1-5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintindu-le că, dacă trebuie să treacă printr-o „întristare uşoară de o clipă", aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie" (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor - care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi - le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24,25).
Descurajarea în încercare este un lucru periculos! 

Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu" - spune psalmistul), obligându-L pe Dumnezeu să-i zdruncine aceste temelii, pentru a-1 determina să-L caute pe El (v. 6-8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? 

Privind mai departe ele noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru", cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.

Live Elim-David Echalar

Nu demult, in biserica noastra am avut parte de mult har in cele doua zile binecuvantate alaturi de pastorul David Echalar, slujitor in Italia, desi este originar din Peru. 

Astazi avem bucuria de a-l avea cu noi la inchinare, atat el cat si un grup de 50 de  frati din Livorno Italia.

Dumnezeu sa lase libertate Duhului Sfant si El sa lucreze printre noi.

Serviciul se poate urmari live pe  http://www.elim.ro/, incepand cu ora 18.

Fiti binecuvantati!

Cluj-Flashmob : Il trovatore

                        

Hrana ta zilnica!

16 MARTIE
Psalmul 29
Din punct de vedere profetic, acest psalm vorbeşte despre momentul când cei puternici ai pământului vor trebui să se supună Domnului. Gloria şi tăria, pe care omul şi le atribuie cu atâta plăcere, aparţin, de fapt, numai lui Dumnezeu. Şi acestea îi vor fi recunoscute doar atunci când El va considera potrivit să-Şi înalţe glasul, pentru a-Şi revendica drepturile (glasul Domnului este amintit de şapte ori în acest psalm). Dominaţia naţiunilor (numite: „fii ai celor puternici" - v. 1) asupra lui Israel va lua atunci sfârşit, pentru că poporul căruia îi va da Domnul puterea când va fi să şadă ca împărat pentru totdeauna (v. 10,11) va fi chiar poporul Său.
Ce puternic şi impunător este acest glas al Creatorului, pe care toţi oamenii au ocazia să-1 audă! Dumnezeu le vorbeşte cu tot dinadinsul («de-a curmezişul») prin fenomene ale naturii: vânt, tunete, avalanşe, cutremure de pământ... care umplu sufletele cu un sentiment de măreţie şi de groază... în general foarte trecător! Dar, mai presus de toate, Dumnezeu a vorbit lumii prin Isus Hristos, Cuvântul devenit trup (Ioan 1.14; 18.37). Acesta a fost şi glas al puterii divine „pe ape mari" (v. 3), şi glas al unui singur cuvânt, rostit pe când El potolea furtuna (Marcu 4.39), precum şi glasul „blând, în şoaptă" (1 împăraţi 19.12), al dragostei: glasul bunului Păstor. Acesta se face auzit şi astăzi în Cuvântul Său. Să învăţăm să-1 ascultăm!

Hrana ta zilnica!

15 MARTIE
Psalmul 28
Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i-o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6-9).
„Domnul este tăria mea", declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor". Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să-1 ucidă cu pietre; se află într-o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I-o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!

Am facut-o si pe asta...

Noroc ca aici pe blog nu trebuie sa vorbesc..doar sa scriu, nu de alta dar daca trebuia sa vorbesc nu stiu daca as fi putut. Ma simt de parca as fi paralizata pe o parte. Toata viata mi-a fost frica de dentist si dau slava Domnului ca am dinti "de fier", si nu a trebuit sa merg asa des, insa azi a fost una din acele zile in care am facut cunostinta cu "nenea doctorul", de fapt erau doi. La inceput a fost placut, m-ai ales ca ne cunosteam foarte bine toti, slujim in aceeasi biserica, insa asta nu m-a ajutat prea mult...."frica" n-a disparut nici macar cand m-am facut comoda pe acel scaun  imens. Nu m-am dus cu probleme grave, eh....o mica carie ( asa am zis eu) numai ca "mica", era cam mare. Oricum m-am consolat dupa ce mi-a citit filmul, pare se ca dantura mea mai rezista mult si bine de-acum incolo, asa ne indicau desenele acelea urate. Oricum eu n-am priceput prea multe, dar merg pe mana lor.

Binecuvantarea mea a fost ca  am nimerit pe mana unor oameni cu mana usoara si in acelasi timp plini de rabdare.  Nu stiu care sa fie motivul, faptul ca sunt crestini sau...?

Oricum le multumesc si Domnul sa ii binecuvinteze. Asa ca daca aveti o "carie mica" (asa ca mine), ii recomand cu placere, doar trebuie sa imi spuneti.

O zi binecuvantata !

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Psamul 1

O zi binecuvantata !