De ce moarte, de ce suferinta? De ce eu, de ce tu?

"De ce atata suferinta?", este o intrebare care cred ca multi ne-o punem de multe ori.

Marti, la rugaciune anunta pastorul bisericii inmormantarile care vor fi in aceasta saptamana. Era abia marti...si erau deja 4 persoane decedate doar la noi in biserica, iar azi a fost anuntata inca una pentru ziua de sambata. Acum daca stam si ne gandim la cati membri sunt in biserica, poate spun unii....ce este cinci persoane la cateva mii...?

E drept si asta, insa cand aceste persoane lasa in urma numai lacrimi si durere, intrebi uneori.....DE CE, DOAMNE?

De ce Doamne, la numai 41 de ani ai ingaduit sa chemi la Tine, mama a trei prunci...?

De ce Doamne, ai ingaduit la numai 46 de ani, cancerul sa smulga din mijlocul a cinci copii pe singurul lor parinte? Atunci cand ai chemat la Tine pe tatal acestor cinci copii, in urma cu doi ani, am crezut ca mama le va putea fi sprijin si ajutor, insa nu am stiut ca dupa numai doi ani, ai  sa o chemi si pe ea...

Acum cinci copii sunt doar in grija Ta Doamne. Stim ca Tu niciodata nu gresesti, chiar daca nu intelegem acum. Doamne sunt in mintea noastre atatea nedumeriri, dar iarta-ne te rugam pentru caci stim  nu avem nici un drept sa punem intrebarea "DE CE".

Nu avem drept sa te intrebam nici de ce o fiinta plapanda de numai cinci luni, se zbate intre viata si moarte si chimoterapia ii face viata calvar, pentru ca un cancer la ficat incearca sa o distruga...

Doamne cat necaz este in lume.....!!!

Ma intrebam de ce....? Insa  intrebarea nu este, "de ce ei"....ci "de ce eu, de ce noi"? 

De ce eu sunt sanatoasa...? De ce tu esti sanatos sau sanatoasa...? Puteam fi oricare dintre ei si totusi, nu suntem. Dau slava Domnului pentru asta si Ii multumesc de mii de ori. Nu e meritul meu, nu e meritul tau, e doar mila Domnului.

De ce ei..? 

Adeseori suntem tentati sa acuzam si poate trece prin mintea cuiva, 

"sigur a facut ceva...de-asta l-a pedepsit Dumnezeu". 

Gresit, niciodata sa nu ne grabim sa facem asemenea afirmatii, pentru ca noi nu cunoastem planul lui Dumnezeu.Prin boala lor sau prin moartea lor, Dumnezeu va fi proslavit. Cum...?
Acum nu stim, insa la momentul potrivit vom sti.Imi amintesc raspunsul, Domnului Isus

 Ioan 11:4

Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Vreau sa va marturisesc ceva....

Am petrecut 22-23 de ani in ratacitori prin lumea larga, asemeni fiului risipitor, fara griji, fara dureri, si spre deosebire de fiul risipitor....eu nu am ramas fara bani, din contra, Dumnezeu  mi-a dat si bani, nu cat sa nu stiu ce sa fac cu ei, dar atat cat sa nu duc lipsa de nimic, insa in toti acesti ani, nici o rugaminte catre mine a celor dragi nu m-a intors din drum. Dupa 23 de ani, a trebuit sa moara un om ca eu sa fac 180 de grade si sa ma intorc din nechibzuitu-mi drum.

Altii poate s-au intrebat atunci, Doamne de ce...? De ce L-ai chemat acasa asa tanar, era un slujitor pe care il folosea-i, si totusi ai ingaduit acest lucru. Alti plangeau, eu in schimb multumeam si Il proslaveam pe Domnul pentru moartea acestui om. Il proslaveam ca a ales sa lucreze asa, el sa moara, iar eu sa ma nasc. Acest om a fost fratele pastor, PETRICA DUGULESCU.

Pentru multi e de neinteles, insa moartea lui a fost momentul cercetarii pentru mine si  prin moartea lui Dumnezeu mi-a vorbit. Doar au m-ai murit oameni, de ce atunci, poate va intrebati? Nu stiu de ce atunci, nu stiu de ce el, dar Dumnezeu a ales atunci momentul si acela era pentru mine. Trei zile si trei nopti m-a chinuit intrebarea, 

"DOAMNE DACA  ERAM EU IN LOCUL LUI, DACA MUREAM  EU, 

UNDE AS FI MERS?"

Bineinteles ca mi-am dat raspunsul, si pentru ca nu era cel care trebuia am zis STOP la tot, si  am cerut Domnului sa ma ierte si sa imi dea putere sa merg pe unde a mers Isus. Iata de ce azi vreau sa spun tuturor ce a facut Isus pentru mine, iata de ce vreau ca si cei care nu-L cunosc pe Acest Isus, sa caute sa-L cunoasca. El nu este ISUS al unei anumite denominatiuni, fie ea baptista, catolica, penticostala, adeventista, ortodoxa, etc, El este DOMNUL, DOMNILOR, si este REGELE acelor care Il cheama in viata lor.

Iata ca Dumnezeu este proslavit si prin moarte, si prin boala, si prin suferinta si prin durere, insa El totdeauna are un plan bine pus la punct.

Imi amintesc refrenul unei cantari pe care il cantam cand eram copil,

De ce-I asa o stie El, Isus Hristos Emanuel
Raspuns aici de n-om avea, odata in ceruri vom afla
De ce-I asa o stie El!

Hrana ta zilnica!

14 MARTIE
Psalmul 27
În acest Psalm străluceşte încrederea totală a celui credincios în Cel care este Lumina, Mântuirea şi Tăria vieţii sale (v. 1; Psalmul 18.27,28,29). Epistola către Efeseni va confirma acest adevăr, că Domnul este în acelaşi timp şi Lumina şi Tăria puterii creştinului (Efeseni 5.14; 6.10). Dar cine Altul a arătat această încredere totală în Dumnezeu decât Domnul Isus?
Dacă Psalmul 22 ar putea fi numit psalmul crucit, atunci acestuia (Psalmului 27) va trebui să-i dăm titlul de „psalmul Ghetsimani-ului". Într-adevăr, v. 2 evocă într-un mod izbitor mulţimea înarmată cu săbii şi cu bâte care înaintează sub îndrumarea lui Iuda pentru a-L prinde pe Domnul gloriei, însă la singura Sa rostire, „Eu SUNT", ei dau înapoi şi cad la pământ (Ioan 18.6).
„Casa Domnului" - acesta este locul în care îşi caută refugiul psalmistul (v. 3-5; comp. cu 2 Impăraţi 19.1,14): ce frumoasă imagine a comuniunii, a acestui „un lucru" (v. 4) pe care se cuvine să-1 cerem şi să-1 urmărim înainte de orice altceva. Iar această comuniune nu este numai pentru ceasul încercării, ci pentru „toate zilele vieţii mele". Comuniunea este şi «climatul» necesar pentru a distinge frumuseţea Domnului şi pentru a progresa în cunoaşterea acestei frumuseţi. Ultimul verset vine ca un răspuns de sus care opreşte toată alarmarea credinciosului: „Da, aşteaptă-L pe Domnul!"

Cantarea - cea mai buna solutie in orice circumstanta!

Cantati Domnului o cantare noua !

Cantarea de lauda are un rol foarte important in viata unui crestin, de vreme ce e intalnit acest verset de-atatea ori.Este un indemn pe care il intalnim des in Scriptura mai ales in cartea Psalmiilor.

Cantarea nu este un ritual, ci ea porneste spontan din inima celui care Il iubeste pe Domnul!

Atunci cand iti iubesti sotia sau sotul ii spui cuvinte frumoase, ii soptesti cuvinte de iubire, in orice loc si la orice ora, cum este si normal.Nu faci asta ca esti obligat, asa-i? O faci din placere.Tot la fel este si cu cel care-L iubeste pe Domnul, cand El este viu in inima noastra exista si o dorinta arzatoare de a-L onora, de a-L venera pe Cel iubit.
Motive? Avem mii de motive!
Cand in viata noastra se implineste voia Lui si vedem cum binecuvantarile curg, nu exista mod mai minunat de a ne exprima bucuria.Dar tot la fel si cand suntem in mijlocul suferintei, trebuie sa ne  apropiem de El prin cantare.E un mod de exprimare a bucuriei. Bineinteles nu a bucuriei ca suntem in suferinta, ci a bucuriei ca nu am fost parasiti si nu ne-a lasat singuri in astfel de momente. Atunci mai mult ca oricand simtim nevoia sa-I cantam.Prin cantare Dumnezeu ne intareste credinta noastra si ne da taria de a accepta situatia prin care trecem. Trebuie sa recunoastem ca nimanui nu ii place sa treaca prin suferinta, cum tot la fel trebuie sa recunoastem ca nu toti suntem in stare sa acceptam in viata noastra incercarile, dar prin cantare, Dumnezeu ne da taria si puterea necesara.Prin cantarea alungam orice gand rau din minte, alungam duhurile rele dimprejurul nostru si Duhul de pace si de siguranta coboara peste noi.
Prin cantare-L adoram pe Dumnezeu si prezenta Sa ne inunda sufletul.
Indiferent ca ai sau nu ai, indiferent ca razi sau plangi, indiferent ca iti merge bine sau rau, lauda-L pe Domnul, pentru ca El este Domn si in bucurii si in incercari!

Cantati Domnului o cantare noua !
Doamne te voi lauda si te voi binecuvanta!

Corul Elim Timisoara - Eu Si Casa Mea

                          

De retinut!

Rabdare, rabdare si indelunga rabdare!

Numeri 21:4

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.

Constat ca RABDAREA...este o problema veche si din pacate nu s-a confruntat doar poporul Israel cu ea, ci si noi ne confruntam cu aceasta problema.Stiu ca rabdarea face parte din roadele Duhului Sfant, si trist este ca prea putini avem aceasta roada, din pacate copacul care face acest rod....ori s-a uscat, ori nu l-am plantat bine.

Citem undeva intr-o carte o mica istorioara legata de lipsa rabdarii.

 

"La un semafor, fiind culoare rosie masinile s-au oprit.La schimbarea culorii verde, o doamna care era la volan a incercat sa repuna masina in miscare, numai ca motorul  s-a oprit si nu mai vroia sa porneasca deloc. Cum nu mai erau multe secunde din culoare verde, cel din spatele ei a inceput sa claxoneze in disperare.

Masina nu pornea si "pace". La un moment dat doamna se da jos din masina "bolnava", si foarte calma se indreapta spre masina celui care astepta dupa ea, de fapt se indrepta spre cel care claxona.

-Buna ziua! Va rog frumos, ma ajutati sa imi reporniti masina, iar eu o sa va inlocuiesc pe dumneavoastra, tinand mana pe claxon!!!"

Cati oare nu ne gasim in ipostaza acelui domn?

Eu sincer....ma lupt cu aceasta problema. 

De zeci de ori am plantat acest copac al rabdarii insa nu stiu ce se intampla, ori nu  pun apa suficienta, ori nu are lumina destula, ori exista o alta cauza, pentru ca roadele  nu sunt pe masura.

Omul in general cauta calea ce mai scurta, cauta solutia cea mai rapida si asta in orice domeniu.Tehnologia in sine ne-a invatat sa traim ca niste roboti care avem totul programat, care vrem sa stim in sec. urmatoare ce facem, unde mergem si totul foarte "precis". Noi ne planificam viata dupa solutiile cele mai rapide si cele mai usoare, chiar daca  nu sunt cele mai bune.Numai ca asta facem noi oamenii, NU DUMNEZEU!

Stau si ma intreb, oare daca Dumnezeu ar avea tot atat rabdare cu mine, asa cum am eu uneori, oare m-ai ingaduia El astazi, 13.03.14 sa scriu aceste cuvinte...?

Oh, Doamne  fa ca acest copac sa aduca roada asa cum Tu doresti de la mine!

2 Tesaloniceni 3:5

Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!

Hrana ta zilnica!

13 MARTIE
Psalmul 26
În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu-mă în adevărul Tău". În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău" (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s-a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7.

Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce s-a judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile" făcute prin har (v. 7).
Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară", copilul lui Dumnezeu îi caută şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată" (2 Timotei 2.21,22). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul" (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi-L binecuvântează pe Domnul „în adunări" (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?

Orchestra Elim-Psalmul 100