Hrana ta zilnica!

2 MARTIE
Psalmul 17
În Psalmul 16 am admirat încrederea Omului desăvârşit. In Psalmul 17 avem înaintea noastră dreptatea Lui.
Ca şi încrederea Lui, şi dreptatea Lui se află - şi aceasta în primul rând - înaintea lui Dumnezeu, care găseşte în ea o satisfacţie deplină. Oamenii nu pot vedea decât umblarea cuiva; dar Dumnezeu merge şi mai în profunzime şi ia în considerare motivele care dirijează această umblare. Psalmul 11.5 ne-a învăţat că „Domnul cercetează pe cel drept...". Şi iată rezultatul examinării atente a inimii Domnului Isus: „... Tu n-ai găsit nimic; gândul Meu nu este altfel decât cuvântul Meu" (v. 3; comp. cu loan 8.25). 

Ce model incomparabil! Să veghem asupra gândurilor noastre, astfel încât ele să fie întotdeauna în perfect acord cu cuvintele noastre; şi invers. Pe de altă parte, să învăţăm să cunoaştem şi să folosim Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum a făcut-o El: S-a folosit de Cuvânt pentru a Se apăra de omul violent, de Satan însuşi (v. 4; Matei 4.4,7,10).
Versetele 14 şi 15 accentuează contrastul dintre oamenii lumii acesteia, care „au partea lor în această viaţă", şi cel drept (Hristos, dar şi cel credincios), a cărui parte este cerească (Psalmul 16.5). Suferind acum în totul pentru dreptate, el se gândeşte la înviere şi la subiectul afecţiunilor sale: „mă voi sătura de chipul Tău" (v. 15; comp. cu Psalmul 16.11).

Mama, sora si sotie, toate cuprinse in cuvantul FEMEIE!

Cele mai frumoase ganduri si urari alaturi de toata dragostea mea, le-am facut buchet si le-am asezat aici pentru tine, pentru mine, pentru noi "FEMEILE"

Ce făptură minunată ai creat Părinte Sfânt
Să ne fie mângâiere şi-ndrumare pe pământ,
Câtă dragoste sublimă şi ce blândă bunătate,
În firava ei făptură, Doamne, Tu le-ai pus pe toate.

Mama stă în rugăciune mijlocind necontenit
Pentru-ai săi micuţi pe care Tatăl Sfânt i-a dăruit.
Zi şi noapte ea veghează, le vorbeşte cu mult dor
Despre marea Lui iubire,despre Fiul Salvator.

Domnul a făcut femeia ca tovaraşă de viaţă
şi soţie credincioasă- aşa biblia ne-nvaţă-
Când bărbatul se-osteneşte pentru pâinea cea de azi
Ea să-i fie mângâiere şi lumină în necaz.

Simţi cum greul te apasă şi nu vezi nici o scăpare,
Valurile te frământă şi durerea e prea mare,
Cauţi o sora în credinţă şi te rogi şi tu cu ea
Iar povara de pe umeri nu mai este-aşa de grea!

Ce făptură minunată ai creat Părinte Scump:
Mamă ,soră şi soţie toate prinse într-un cuvânt.
Pentru ea, pentru "Femeia" înaintea TA venim
Şi cu multă reverenţă Ţie, Doamne-Ţi mulţumim!  

                                                 Autor Maria Luca

".... căci vântul le era împotrivă"

".... căci vântul le era împotrivă...."

Oricat de mult isi doreau, oricat de mult se sileau sa vasleasca spre malul celalalt, nu reuseau pentru ca,  vantul le era impotriva!

Cred ca si eu ma gasesc in starea in care erau ucenicii odinioara, si cred cu tarie ca in starea ucenicilor ne aflam multi dintre noi, sau mai bine zis...majoritatea crestinilor.Ne straduim, ne zbatem ne dorim.....insa vantul care bate dinspre apus si rasarit aduce val dupa val, problema dupa problema.

Ce facem in aceasta situatie...? Naufragiem sau ramanem pe mare luptand cu valurile pana la capat...?

Vrajmasul  sufletelor noastre este diavolul, si batalia este foarte puternica.

Purtam un razboi spiritual unde lupta este crancena si miza este foarte "mare"...."sufletele oamenilor" 

Din momentul in care  Lucifer a fost aruncat din cer, ducem aceasta lupta continua. El nu s-a multumit sa ia doar o parte din ingeri cu el, ci de-atunci el cauta mereu, si mereu, noi suflete.

Biruinta nu este un rezultat usor de obtinut, este un act de vointa impletit cu suferinta, imi spunea azi o prietena, si intr-adevar ii dau dreptate. Uneori vin valuri peste noi si in mijlocul lor, in loc sa ne plangem de mila, in loc sa ne speriem de inaltimea valului, mai bine am cobora din barca si am incepe sa umblam prin credinta asemeni lui Petru.
Petru a pornit pe mare "prin credinta", privind doar la Hristos, insa in momentul in care si-a luat privirea de la Hristos si a inceput sa priveasca  la mare, Petru se scufunda.
Sunt valuri, sunt probleme, este suferinta, este boala, sunt neajunsuri, toate in jur parca ne sunt impotriva, insa suntem binecuvantati ca inaintea noastra este HRISTOS.
Privirea noastra sa fie doar la EL.
Daca ne lasam speriati de multimea si de puterea acestor probleme....suntem pierduti, pentru ca vrajmasul abia asteapta sa mai inghita un suflet.
Nu stiu care este problema din viata ta, nu stiu cat este de valul de furios, le stiu doar pe ale mele, insa vreau sa iti spun un lucru,
 prin credinta poti merge pe apa ca si pe uscat!
Priveste la ISUS !

Hrana ta zilnica!

1 MARTIE
Psalmul 16
Aşa cum arată şi cartea Faptele Apostolilor, citând în ea din Psalmul 16 (Fapte 2.25 şi 13.35), acest psalm se aplică direct Omului Hristos Isus. De altfel, cine altul decât El ar îndrăzni să declare: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea Mea" (v. 8)? Îl contemplăm aici nu ca pe Mântuitorul (aceasta va fi în Psalmul 22), ci ca pe Modelul; nu ca pe Fiul lui Dumnezeu, ci ca pe Omul credinţei. In calitate de Fiu, El nu ar avea nevoie să fie păzit (v. 1), iar bunătatea Lui s-ar contopi cu cea a lui Dumnezeu însuşi (v. 2; vezi Marcu 10.18). însă încrederea, dependenţa, răbdarea, credinţa - pe scurt, toate sentimentele pe care le vedem în Psalmul 16 strălucind în acest Dumnezeu cunoscut şi onorat- sunt sentimente umane.
Pentru a le manifesta în perfecţiune, Hristos a venit să locuiască pe pământ (şi în ce condiţii!), trăind viaţa unui om (însă a unui om fără păcat!). El ni S-a prezentat supus lui Dumnezeu, Domnul (v. 2: „Tu eşti Domnul Meu"); găsindu-Şi plăcerea în cei credincioşi (v. 3), în partea pe care Tatăl i-a rezervat-o (v. 5 şi Evrei 12.2), în Domnul însuşi (v. 8, 9 şi 11); iar v. 10 ne ajută să-L privim încrezător până şi la moarte.

 Ce drum minunat, care L-a încântat pe Dumnezeul Său!

 Este drumul pe care ni l-a deschis şi nouă, ca să mergem pe el, păşind pe urmele Sale! (1 Petru 2.21).

Hrana ta zilnica!

28 Februarie
Psalmii 14 şi 15

Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: „Nu este Dumnezeu" (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nu-L caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi I-o recunosc), până nu lucrează El la inimă.
Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.
După trista constatare din Psalmul 14, „nu este niciunul care să facă binele", Psalmul 15 poate să pună întrebarea: „Cine va locui în cortul Tău...?" Romani 3, care citează v. 1-3 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni - dovediţi păcătoşi - Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.10-12, 22-26).
Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă într-un creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şi-n cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).

El n-a promis doar cer senin.....

Sunt momente in viata cand vin peste noi vine val dupa val. Mi-amintesc de cantarea fratelui Groza

"Cand aproape-am fost de mal, a mai venit un val din larg,

 Ce m-a dus in departari prin alte incercari mai mari..."

Astazi pe langa toata multimea de probleme care parca nu se mai termina de ceva vreme incoace, a venit peste mine cea mai cumplita veste. Initial mi-a scris o prietena pe skype, parca pregatindu-ma pentru ceea ce urma sa aflu.

Nu trebuie sa cunosti persoanele ani de zile ca sa simti pentru ele dragoste, e suficient sa le vezi o data si sa-ti ramana in suflet pentru totdeauna. Cam asa s-a intamplat si la mine.Am cunoscut in vara o frumoasa si tanara doamna  care era insotita de fiica si ginerele ei. Ne-am intalnit, am povestit, am impartasit lucruri si am vorbit despre Dumnezeu impreuna. Doamna a plecat, insa gratie tehnicii din ziua de azi, am m-ai luat legatura una cu alta.

Nu la mult timp dupa, am primit trista veste - CANCER. Parca mi-a cazut cerul.....

Insa m-am trezit repede din soc si am inceput sa ma rog lui Dumnezeu pentru ea, stiind ca totul si toate sunt in mana Lui.

Au urmat cateva operatii, toate la intervale scurte de timp, iar dupa cea de-a treia operatie facuta in urma cu doua saptamani, urmeaza noi analize si crudul verdict-CANCER METASTAZA.

Nu ne asteptam nimeni la asemenea veste, cu-atat mai putin noua mea prietena.Astazi am vorbit din nou cu ea, si in ciuda verdictului dat, ea continua sa ramana ancorata in Domnul.

A revenit acasa dupa operatie, medicii sugerandu-i sa mearga intr-o vacanta frumoasa....:((

....................................................

Ne punem intrebarea , "de ce"...

Uneori  intrebarile noastre raman fara raspuns. 

 

Stiu ca si medicii sunt oameni si din cate cunosc eu, stiu ca NU oamenii sunt cei care au ultimul cuvant, ci  DUMNEZEU este Cel care spune ultimul verdict, de-aceea eu continui sa ma incred in El pana la capat.

Mi-a venit in minte credinta lui Daniel, a lui Iov, si imi amintesc ce tarie au avut pana la capat.

Iov spunea in cap.19 vers.26

Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne,

 voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Daniel urma sa fie aruncat in groapa cu lei, si iata ce ii spunea imparatului,

Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”

 

Am sa continui sa ma rog si daca simtiti impreuna cu cei care trec prin aceasta suferinta rugati-va impreuna cu noi, pentru ca vrem la final sa putem continua cantarea fratelui Groza,

Înspre Domnul am strigat, din val m-a ridicat chiar El,
Valul mării furios Domnul l-a liniştit pe loc ;
Câte zile voi avea în toate îl voi lăuda pe El ;
El m-a scos cu mâna Sa din încercarea grea.

Fiti binecuvantati!

Hrana ta zilnica!

27 Februarie
Psalmul 13
Despre necazul pe care-1 va traversa rămăşiţa lui Iuda în timpurile apocaliptice, Domnul Isus declară că nu a mai fost altul asemenea lui de la începutul creaţiei... şi nici nu va mai fi vreodată. Putem deci înţelege acest strigăt al neliniştii: „Până când?", repetat de patru ori la începutul acestui psalm şi de asemenea, în mulţi alţii. Ca răspuns, Domnul va face o scurtare a acelor zile pe pământ (acţiunea va avea loc în grabă: Marcu 13.20; Romani 9.28).
Deşi niciodată nu poate cunoaşte vreun asemenea necaz, potrivit promisiunii Domnului (Apocalipsa 3.10), un creştin s-ar putea afla pentru un timp, mai lung sau mai scurt, în descurajare şi s-ar putea gândi că Dumnezeu 1-a uitat sau că îşi ascunde intenţionat faţa de el (v. 1). Aceasta ni se poate întâmpla şi nouă.

 Cum să ieşim atunci dintr-un astfel de tunel întunecos? 

Mai întâi, să încetăm să ne mai frământăm şi să ne mai consultăm cu mâhnire propria inimă (v. 2), pentru că acesta nu ne va aduce niciun răspuns, ci doar oboseală şi în linişte (1 Samuel 27.1). Mai curând să ne amintim de acest strigat de biruinţă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie...?" (Romani 8.35...). Amintirea de bunătatea şi de mântuirea Sa, iată secretul pentru a ne recăpăta încrederea şi bucuria (v. 5)!

Cor Elim Timisoara - Drept la cer conduce