Ce vom face....?

Initial mi-am propus sa citesc Biblia, dar nu in ordine, apoi am vazut ca nu este bine....si am inceput sa merg din nou la Geneza. Oricum de fiecare data cand citesc Duhul lui Dumnezeu descopera mai mult, si mai mult, asa ca Avraam este subiectul care mi-a fost tema de casa, bineinteles e un fel de a spune. 

Avraam avea in fata o fagaduinta primita de la  Dumnezeu, dar o avea si pe Sara alaturi de el care, atunci cand a auzit ceea ce Ii spune Dumnezeu lui Avraam, ea a ras.

Avraam a crezut pe Domnul si astepta implinirea fagaduintei, Sara in schimb s-a hotarat sa ii dea Domnului o mana de ajutor. 

Ma gandesc ce o fi fost in capul ei? Probabil ce este si in al meu cateodata....

S-a gandit ca Dumnezeu o fi un Dumnezeu slab si uituc si nu i-ar strica o mana de ajutor. Nu are rabdare sa Isi aduca  Dumnezeu  la implinire fagaduinta, asa ca vine cu o propunere la Avraam si i-o da pe Agar. Sa fi uitat oare Domnul ce a promis...? Nici gand ! 

Insa Sara nu stia un lucru, nu stia ca ajutorul dat, l-a facut pe Dumnezeu sa intarzie in implinirea fagaduintei 13 ani. 

Of...de cate ori nu ne-am bagat si noi sa-l ajutam pe Dumnezeu in diferite probleme...si apoi ne-am intrebat ...."Doamne, pana cand mai zabovesti sa te implici...?

Vine vremea cand Dumnezeu isi tine promisiunea si se naste Isaac, copilul mult asteptat.

In tot acest timp Avraam da dovada de o ascultare si o credinta mare. Nu trece mult timp si lui Avraam ii cere Dumnezeu un lucru, si nu orice lucru, ci ii cere sa ii aduca o jertfa, si nu o jertfa oarecare, ci chiar pe fiul sau.Am stat si m-am intrebat oare ce a simtit Avraam in acel moment...? Ce o fi fost in inima lui?

Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” Geneza 22:2

Oare de ce o fi ales Dumnezeu sa il incerce chiar asa...?

După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam...

Gen. 22:1 

De-atatea ori m-am gandit la mine....Nu sunt nici pe departe ca Avraam, si in incercari  repede aveam intrebari in mintea mea, "Doamne de ce chiar pe mine  ma supui la teste..?", "de ce chiar eu...?"

Ori daca Avraam a fost incercat, la noi cred ca nu e cazul sa ne punem intrebari de ce...

Imagineaza-ti ca in miezul noptii auzi o voce, si ti se cere acelasi lucru care i s-a cerut lui Avraam. Ce-ai face...???

Avraam nu a pus intrebari si a ascultat de Domnul, si Dumnezeu l-a oprit la timp, pentru ca a vrut doar sa il puna la incercare.Ascultarea lui Avraam  a adus multe binecuvantari in viata lui.

"Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

 Geneza 22:15-18

Pe Avraam, Dumnezu l-a incercat in  modul acesta, pentru noi insa are alte modalitati de a ne incerca.

Poate ca ti se cere sa lasi tot, sa lasi confortul unei case minunate si sa pleci intr-o tara departe, unde trebuie sa Il prezinti pe Isus, esti dispus...?

 Poate  vei dormi pe o rogojina si nu intr-un pat, poate vei fi nevoit sa te deplasezi cu bicicleta si nu intr-o masina  de lux, si exemplele pot continua....

Poate ca iti va cere sau imi va cere, chiar atunci cand ne asteptam cel mai putin.....

Ce facem.... raspundem chemarii, sau incercam si noi sa ii dam o mana de ajutor, incercam sa gasim un alt plan mai convenabil pentru noi si nu luam in seama ce zice Dumnezeu...?

Poate ca e momentul sa-L lasam pe Dumnezeu sa Isi faca treaba Lui, si noi sa ne facem treaba noastra, iar treaba noastra nu este decat ascultarea de EL.

Hrana ta zilnica!

23 Ianuarie
Iov 22.1-30
Începe o a treia serie de cuvântări. Până acum, prietenii vorbiseră la modul general despre omul rău: face aceasta, merită aceea (15.20...). Acum Elifaz dă pe faţă fondul gândirii sale prin acuzaţii directe: răutatea ta, nelegiuirile tale... (v. 5). Cât de departe de învăţătura Domnului se aflau ei (el şi cei doi tovarăşi ai săi), învăţătură care porunceşte să luăm bârna din ochiul nostru înainte de a scoate paiul din ochiul fratelui (Matei 7.1-5)! Şi, de asemeni, cât de departe de exemplul Celui care S-a aplecat să spele picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13.14,15)!
Comparând v. 3 cu ceea ce i-a spus Domnul lui Satan (1.8; 2.3), vedem cât de eronată era părerea lui Elifaz despre Dumnezeu. Nimic nu-I este Lui mai plăcut decât omul care practică dreptatea (Fapte 10.35).
Totuşi, urmărind aceste cuvinte, să învăţăm să ascultăm ceea ce Duhul lui Dumnezeu doreşte să ne spună nouă. De exemplu, dacă unul dintre cititorii noştri încă nu este în pace cu Dumnezeu, să se supună ordinului categoric din v. 21: „Imprieteneşte-te cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea" (comp. cu 2 Corinteni 5.20). Cât despre versetul următor, nu se adresează el oare tuturor acelora care încă mai avem de progresat?

„Primeşte, te rog, învăţătura din gura Lui şi pune cuvintele Lui în inima ta"

Clipe grele

                        

Hrana ta zilnica!

22 Ianuarie
Iov 21.1-34
Iov se află în faţa unei taine de nepătruns: Pentru ce Dumnezeu, care este drept, îl loveşte tocmai pe acela care caută să-I fie plăcut? (Şi oare nu aceasta este întrebarea întrebărilor, cea pe care a pus-o Domnul Isus pe cruce - Psalmul 22.1 ?) Pentru ce, pe de altă parte, contrar celor declarate de Elifaz, Bildad şi Ţofar, cei răi prosperă în voie pe pământ? Ei II insultă pe Dumnezeu, spunând: „Pleacă de la noi, pentru că nu dorim cunoştinţa căilor Tale" (v. 14) şi, cu toate acestea, rămân încă nepedepsiţi! (v. 7-15; Maleahi 3.18). 

Tăcerea lui Dumnezeu, aparenta Lui indiferenţă faţă de provocările oamenilor - sunt o enigmă pentru mulţi credincioşi (Psalmul 50.21).
Această problemă importantă 1-a frământat, de exemplu, pe credinciosul Asaf, în Psalmul 73. «La ce serveşte că mi-am curăţit inima - meditează el cu amărăciune - dacă pedeapsa mea trebuie totuşi să revină în fiecare dimineaţă? Partea celor răi este mai bună decât a mea». Dar să citim v. 17 al acestui psalm: „... am înţeles sfârşitul lor". Ah, să nu-i invidiem niciodată pe cei din lume! Acest sfârşit înfiorător, care-i aşteaptă pe cei care nu au crezut, se află în contrast total cu viitorul glorios pe care Domnul 1-a pregătit pentru răscumpăraţii Săi iubiţi (Ioan 14.3; 17.24; Romani 8.17,18).

Doua lucruri sigure.....NASTEREA SI MOARTEA!

Incepand de ieri mai toate posturile de tv si ziarele prezentau firul evenimentelor tragice in care au fost implicate sapte persoane, printre care doi decedati, fiind vorba de cunoscutul pilot Adrian Iovan si o tanara studenta de 23 de ani, Aurelia Ion.
Bineinteles ca ascultand pe fiecare si vazand modul cum au reactionat cei care erau in masura sa intervina pentru salvarea lor, am devenit revoltata la gandul ca in acest secol cu atata aparatura si tehnica moderna, nu au reusit sa-i localizeze si abia dupa 7 ore au fost gasiti, dar asta este alta poveste, si prefer sa nu ma amestec in ea.
Inca odata se confirma....cand Dumnezeu zice STOP este STOP.
Ideea era alta...ma intrebam daca realizam noi, cat de repede putem pleca din lumea aceasta...?
Eu stiu...si am simtit-o din plin sub ochii mei, insa nu stiu daca toti constientizam acest lucru.Cu siguranta cand a plecat dimineata, nici Adrian Iovan si nici aceea tanara nu au stiut ca este ultimul lor drum si nu se mai intorc.Sincer, in ultimele saptamani atatea tragedii s-au intamplat ca te infiori.
Daca vorbeam la telefon auzeam..."ai auzit ca a murit "X"...", de intram pe vreun site de stiri "idem", de ma intalneam cu cineva..."ai auzit ca "Y" a murit in accident sau alte vesti de acest gen si interesant ca toate cazurile erau tragedii nefericite si "neasteptate".
Da pai...cine asteapta moartea...? Mai ales daca nu esti sigur unde iti vei petrece vesnicia.
Stiu ca nu va sunt rude nici unul din ei, si daca exista vreun cititor care este ruda cu vreunul dintre ei....procentul e minim, insa haideti sa ne gandim la aceasta certitudine a mortii prin care au trecut amandoi, si vorbesc despre ei, pentru ca este recent cazul si este mediatizat, desi de dimineata am primit o alta veste, despre un tanar de 33 de ani care a sapat un sant si malul a venit peste el, si asta chiar pe strada unde sta sora mea....deci moartea isi face norma.....aduna tot ce-i sta in cale.
Certitudinea ca intr-o zi vom muri....este sigura 100%, cu o singura exceptie, daca va veni Domnul pe norii cerului si vom zbura in vazduh, si ma rog ca sa fiu printre aceea, daca nu  sunt plecata cumva pana atunci.
Doua lucruri sunt sigure pe pamant....nasterea si moartea.
Interesant este ca nici unul din cele doua, nu stau in alegerea noastra. Nu noi am ales sa ne nastem si nu  noi dorim sa murim, (mai este pe ici colo cate unul care pe langa faptul ca isi doreste, mai si-o face singur de petrecanie, dar nu discutam de aceasta categorie), vorbesc de doua evenimente care nu stau in puterea alegerilor noastre, ci sta in puterea Singurului Stapan al intregului univers.
Cand ne nastem trecem dintr-o alta lume in lumea aceasta, cand murim trecem din lumea aceasta intr-o alta lume!
Cand moare unul in varsta, parca este normal....te si astepti, insa uitati ca se intampla tragedii la care nici nu ne gandim, si ce este interesant ca orice am face, oricum am incerca sa evitam noua nu este cu putinta sa facem acest lucru si asta pentru ca nu sta in puterea noastra.
Pe tot parcursul vietii omul strange si strange ca o furnica, insa azi uitandu-ma la casa unuia dintre decedati(pentru ca de fapt era pozat catelusul care isi astepta stapanul si era foarte agitat cu capul bagat prin gratiile gardului), am stat si m-am intrebat....oare pentru vesnicie si-a strans comori vreunul din ei....?
Ieri firul vietii lor s-a incheiat, azi au fost altii la rand, maine...vor fi altii si altii....insa  niciunul nu vom stii cand este randul nostru.
Poate ca esti prea tanar sa te gandesti la moarte...dar sunt convinsa ca nici aceasta tanara de 23 de ani nu s-a gandit....
Luca 12: 16-21
„Ţarina unui om bogat rodise mult.Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Multi se ingrozesc de acest moment, insa cred ca trebuie mai bine sa se ingrozeasca de ce va urma dupa moarte.
Moartea nu este decat o rampa de lansare spre o alta lume vesnica, insa alegerea sta in mana ta de a alege in care vesnicie vrei sa fi,
pierdut pe vesnicie fara Dumnezeu sau o vesnicie alaturi de Dumnezeu.....
Alege astazi cat mai esti in viata, pentru ca ziua de maine nu este a ta!!!

Evanghelizare ELIM, 2014 !

Este lesne de inteles din imaginea de mai sus ca urmeaza cateva seri de evanghelizare in Biserica Elim Timisoara. De-aceea sunteti invitati sa luati parte alaturi de noi incepanad cu ziua de joi, 23 ianuarie sau urmarind programul online pe http://www.elim.ro/

Ma rog ca Dumnezeu sa pregateasca inimile noastre si a celor care vor veni sa se intalneasca cu Domnul.

Hrana ta zilnica!

21 Ianuarie
Iov 19.21-29; 20.1-29
Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu-i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu-i putea fi clătinat: credinţa sa într-un Răscumpărător viu. Versetele 25-27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „In carnea mea voi vedea pe Dumnezeu" (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).
Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, îl putem cunoaşte pe deplin dacă îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Il cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!" (Romani 8.34).
În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce-i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20-25; 18.5-21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care-i aşteaptă pe cei răi, atacându-1 astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

O zi minunata !

Isaia 33:2

Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!

O zi binecuvantata in care sa simtiti prezenta lui Dumnezeu si Duhul Sfant sa va caluzeasca in toate deciziile pe care le veti lua, ca viata voastra sa fie placuta inaintea lui Dumnezeu si astfel facand voia LUI.