Hrana ta zilnica!

16 Ianuarie
Iov 15.1-35
Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n-ai fi vinovat, nu te-ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, «Cine se scuză se acuză», pare să le susţină vorbele.
Cei trei moralişti, «prietenii» lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile..." (Matei 22.29).
Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a-i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria-i experienţă (Psalmul 119.99,100).

Adriana Coroama are nevoie de rugaciune!

Atatea ganduri am in minte pe diverse teme, fie ca citesc cate ceva, fie ca stau de vorba cu cineva, sau  Dumnezeu prin Cuvantul Sau imi descopera ceva.....oh, daca le-as putea scrie chiar atunci pe blog....ce bine ar fi, insa nefiind posibil, multe nu le pot scrie. Si ma trezesc ca ajung seara si nu stiu cu ce sa incep....

In urma cu aproximativ doi ani, venise la biserica Elim Timisoara una din misionarele care au ales sa asculte chemarea  Domnului si a plecat in Indonezia, este vorba de  Adriana Coroama. Atunci venise insotita de o sora din Indonezia si impreuna ne-au marturisit multe din lucrarile  pe care Dumnezeu le face in Indonezia.

Astazi aceasta sora romanca, Adriana Coroama se afla din nou in Indonezia si are nevoie de ajutorul nostru.

Misiunea Speranta care a fost alaturi de ea si a sustinut-o in acest proiect, ne informeaza de starea in care se gaseste si ne chema la rugaciune.

.............................................................................................................................

Adriana Coroamă se află în Indonezia de la începutul lunii octombrie 2013, unde se implică  în proiectele misionare pe care Misiunea Speranța le desfășoară în această țară. Nu este ușor să te pui la dispoziția Domnului și a lucrării în felul în care Adriana a ales să se implice. Mulți dintre noi nu am putea să lăsăm la o parte totul pentru a ne pune în slujba Domnului și a merge acolo unde ne trimite El. Dumnezeu a învrednicit-o pe Adriana pentru acest mod de slujire. Și suntem recunoscători că El scoate asftel de oameni din mulțime pentru a-i folosi acolo unde este mai mare nevoie de învățăturile Lui!

Starea ei de sănătate s-a înrăutățit începând cu luna decembrie, când a început să aibă dureri foarte puternice de stomac, frebră și frisoane. La începutul lunii ianuarie medicii au diagnosticat-o cu ulcer, fiind sub tratament până pe 24 ianuarie. Vă invităm să fiți alături de Adriana și să vă rugați împreună cu noi pentru sănătea ei și pentru lucrarea pe care o face în Indonezia!

Vă redăm mai jos un fragment din ultima corespondență pe care Adriana ne-a trimis-o din Indonezia.

"Domnul este așa de minunat! Mă iubește atât de mult, mă poartă pe brațele Lui, îmi dă bucurii peste bucurii, lucrează cu putere, iar în momentele de încercare, îmi dă pace, liniște și putere să mă încred în El! Nu este minunat Domnul nostru?
(…)Acum sunt bolnavă și m-am simțit foarte rău încă din 25 decembrie. Pe 1 ianuarie am făcut febra, frisoane, probabil din cauza durerilor. Pe 9 ianuarie am avut dureri insuportabile, chiar dacă urmasem tratament medicamentos timp de 5 zile. În acele momente, Dumnezeu m-a făcut conștientă că este o lupta spirituală, pentru că indiferent că durerile erau așa de mari, în inima mea era pace și liniște, știam că Dumnezeu are totul în control. (…)
Vă mulțumesc nespus de mult ca nu încetați să mijlociți pentru mine. Știu că sunt mai mult decât biruitoare, pentru că în spatele lucrării este o armată de îngeri care se roagă pentru mine și aceia sunteți voi."

Ne-am bucura dacă ați avea răgazul de a o citi și de a vă ruga specific pentru motivele de rugăciune pe care ea le amintește.  

Click pentru a citi scrisoarea integrala:Scrisoare din Indonezia

Primit prin email: Misiunea Speranta

Rugati-va pentru Adriana!

Hrana ta zilnica!

15 Ianuarie
Iov 13.19-28: 14.1-22
Multe persoane îşi fac despre Dumnezeu aceeaşi imagine ca şi Iov, că «El este un Atotputernic care acţionează în mod liber, fără să ţină cont de cineva, ale Cărui căi sunt de neînţeles», iar despre om, că «se află în întregime la mila acestui Dumnezeu, precum o frunză gonită de vânt (13.25)» şi că omul nu ar avea altceva mai bun de făcut decât «să caute să se adăpostească de loviturile Sale cât mai bine posibil». Acest «fatalism» se întâlneşte în cele mai multe dintre religiile orientale. Este adevărat că Dumnezeu este atotputernic şi că acţionează după voinţa Sa suverană şi tot atât de adevărat este şi că omul este slab şi dependent, că „răsare ca o floare şi este tăiat" (v. 2; 1 Petru 1.24), dar nu este adevărat că Dumnezeu îşi bate joc de om, dominându-1 pentru propria Sa plăcere (v. 20). Dimpotrivă, El poartă de grijă creaturii Sale şi nu zdrobeşte „trestia frântă" (Isaia 42.3; Matei 12.20).
„Cine ar putea să scoată [un om] curat dintr-unul necurat?", întreabă Iov în v. 4, pentru ca, imediat, în v. 17, să adauge: „Fărădelegea mea este pecetluită într-un sac". Este strigătul unui om care nu are conştienta plinătăţii harului - şi aşa se întâmplă întotdeauna cu cei preocupaţi de propria îndreptăţire (sau justificare).
Îl cunoaştem noi, fiecare în parte, pe Acela care curăţă perfect pe păcătosul întinat şi care a azvârlit în adâncurile mării „sacul" apăsător cu toate păcatele din el? (Mica 7.19).

Vrei protectie? - Umblă înaintea lui Dumnezeu şi fii fără prihană !

„Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană"

Aceste cuvinte i le-a spus Dumnezeu lui Avram cand a incheiat un legamant cu el. Atunci numele sau a fost schimbat in Avraam si Dumnezeu i-a dat o fagaduinta:

"Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi"

 Geneza  17:5-6

 Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană....cum oare am putea umbla inaintea unui Dumnezeu Atotputernic?

  El-Shaddai, Dumnezeul  caruia nimic nu este prea greu, nimic nu este imposibil, la El totul este cu putinta.Atunci cand in jurul tau totul pare imposibil, la El toate sunt cu putinta.

Ca Dumnezeu sa isi poata implini fagaduintele pe care i le-a facut, Avraam  era  si el dator sa faca ceea ce  i-a cerut,"umblă înaintea Mea şi fii fără prihană".

Asemeni lui  Avraam, Dumnezeu  ne-a facut si noua mari promisiuni.

Isaia 43:1/b-2

„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.

 Toate fagaduintele Lui  vor fi implinite in masura in care si noi cautam sa implinim ceea ce ne-a cerut.

Credinta lui Avraam a fost insotita de ascultare si prin ascultarea de care a dat dovada, Avraam a contribuit la implinirea Voii lui Dumnezeu. 

Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc....spune Domnul. Pe fiecare in parte ne cunoaste inainte de a exista, ne stia si numele, stia  intreaga noastra viata, stia cu ce ne vom confrunta, stia prin ce incercari vom trece, insa datorita dragostei Lui a hotarat inca de atunci sa ne izbaveasca din toate.

Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde...

Oricat de mult ma iubeste cel de langa mine, niciodata nu mi-ar putea oferi o asemenea protectie. Stim ca din calea apei si din mijlocul focului nu ne poate scapa nimeni, insa Dumnezeul nostru cel Atotputernic o poate face.

Oh Doamne, cat de binecuvantati putem fi, cat de ocrotiti, cat de protejati si izbaviti.

Chiar de va fi sa trecem prin foc, El ne va proteja, chiar de va fi sa trecem prin ape, El si de-acolo ne va salva. Oare este ceva prea greu pentru Domnul?

Nicidecum!

Tot ajutorul Lui si toata izbavirea sta in alegerea noastra, de noi depinde daca vrem protectia Lui sau nu. 

Nu vrei sa fi protejat? Nu vrei sa fi ocrotit si izbavit?

" Umblă înaintea lui Dumnezeu şi fii fără prihană"

A venit un om la Domnul

A venit un om la Domnul

 / A venit cu jale grea /

 / “Omule, de poti a spune

Cu ce foc vii tu din lume?”

“Doamne, m-a adus anume

Frica de pedeapsa Ta.” /

A venit un om la Domnul

/ A venit cu pas voios /

 / “Omule cu brâie pline

   Cu ce gând vii tu la Mine?”

“Doamne, vin ca e mai bine

Fiindca e mai de folos.” /

A venit un om la Domnul

 / A venit din putregai /

 “Om departe de cainta

Cum vii astazi la credinta?”

“Doamne, cu recunostiinta

Pentru toate ce mi-ai dat.”

/Si-a venit un om cu lacrimi

 Si Isus a tresarit, omule de ce-ai venit /

 / “Doamne, într-o zi din viata

Te-am privit pe cruce-n fata

Si am plâns de dimineata

Si-s nespus de fericit!” / 

Linistea, Credinta, Iubirea si Speranta!

E doar o istorioara, insa realitatea din viata de zi cu zi ne spune cat de reala este aceasta poveste.

 

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Hrana ta zilnica!

14 Ianuarie
Iov 12.1-25, Iov 13.1-18
Banalităţile pe care Ţofar venise să le înşire, ca şi când Iov i-ar fi fost inferior în cunoştinţă, n-au făcut altceva decât să umilească şi să jignească. Iov nu numai că nu a avut parte de mila pe care avea dreptul să o aştepte de la prietenii săi (6.14), dar constată că a devenit şi batjocura lor (v. 4; vezi şi 17.2; 21.3; 30.1; Psalmul 35.15). Cum nu ne redeşteaptă ei imaginea acelor clătinători din cap care, trecând prin faţa „Dreptului desăvârşit" crucificat, II batjocoreau, spunând: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L iubeşte!" (Matei 27.43)? Sau, în alţi termeni: «Dacă Dumnezeu nu-L scapă, aceasta este tocmai dovada că a meritat mânia Lui». 

Pe scurt, acesta era şi raţionamentul prietenilor lui Iov.
Poporul iudeu pocăit, când se va întoarce la Isus, Salvatorul său, va mărturisi: „Noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit" (Isaia 53.4). Domnul Hristos a cunoscut şi a simţit mai mult decât oricine amărăciunea acuzaţiilor nedrepte, tocmai pentru că El era Dreptul desăvârşit; dar, în toate acestea, încrederea în Dumnezeul Său şi totala Lui supunere nu I s-au clătinat (Psalmul 56.5,6,11). Ce contrast faţă de Iov, cel care n-a putut suporta nici blestemul, nici acuzaţiile mincinoase şi care, pe parcursul a trei capitole (12; 13 şi 14), se va face avocatul „cauzei sale drepte" (13.18)!

Esti dispus sa iti schimbi statutul pe care il ai, in rob al lui Hristos?

Asa cum v-am spus in urma cu doua zile, ieri am avut harul sa ne bucuram iarasi in Casa lui Dumnezeu si mesager a fost fr. Virgil Neagu, de fapt fratele a fost si duminica trecuta si ma rog ca Domnul sa-l binecuvinteze pentru toata osteneala depusa.

Nu am sa fac referire la ceea ce a fost, ce predica s-a tinut, pentru aceasta puteti accesa arhiva bisericii, insa ceea ce mi-a ramas in minte, este un verset care a fost amintit aseara si  pe care l-am citit de atatea ori, insa aseara Dumnezeu mi-a descoperit mai mult din el.

Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.

Romani 6:22
Atunci cand cazi intr-o balta plina de mocirla este imposibil sa te ridici si sa iesi de acolo. Pentru aceasta este nevoie ca cineva din exterior sa vina sa te apuce de mana si sa te scoata din mizerie.

Dealtfel, nici o lege data de vreun parlament, nu ar fi putut sa ierte toate pacatele noastre, noi insine nu avem puterea de a ne ierta de tot ceea ce gresim si din pacate gresim in fiecare zi, pentru aceasta era nevoie de Cineva sa plateasca un pret si sa ne rascumpere.
Noi zaceam in mocirla pacatului, singuri nu am putut sa iesim de-acolo, dar a venit Isus ca sa ne elibereze. A platit un pret si ne-a rascumparat, astfel am devenit robii Lui.Stapanul are drept asupra robului sau, ii ofera tot ceea ce ii trebuie ca sa nu ii lipseasca nimic.Noi avem un har deosebit pentru ca din statutul de rob am primit dreptul de infiere si acum am devenit Copiii Lui.
Daca ne uitam atent  la acest verset "dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat...", vedem ca  nu ne-am putut face singuri izbavirea, a fost nevoie ca Cineva sa vina sa ne izbaveasca,
aţi fost izbăviţi de păcat, iar mai departe spune,  şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, nu spune v-am facut robi, ci v-ati facut.
Ce inseamna a fi rob....?
Cred ca toti  cunoastem acest sentiment. Ca angajat al unei societati, asculti ordinele sefului. Cu alte cuvinte, sunt rob al administratorului la firma la care sunt angajat si trebuie sa ascult si sa implinesc sarcinile care mi-au fost date. Dar mai e ceva de care trebuie sa tinem seama...administratorul firmei nu m-a obligat sa devin angajata firmei lui, ci a fost alegerea mea sa merg la firma respectiva.
 Un rob asculta de stapanul sau!
 Pentru a deveni robi ai Lui Dumnezeu  trebuie ca aceasta sa fie o alegere a noastra, pentru ca El  nu ne va forta pe nimeni  niciodata.
Mai trebuie sa stim un lucru, un rob are un jug. In Matei 11:29 Hristos ne spune:

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Esti dispus sa iti schimbi statutul pe care il ai, in rob al lui Hristos?