TU, PE CINE SARBATORESTI ?

Ca in fiecare an, si asta de doua mii de ani incoace, in preajma acestei sarbatori minunate care ne aduce aminte de Nasterea Domnului Isus, se citesc aceleasi texte din cele patru evanghelii, Matei, Marcu, Luca si Ioan. Este atat de cunoscut textul despre Nasterea Domnului, incat multi dintre noi il stim pe de rost.Cunosc toate detaliile venirii pe lume a pruncului Isus, pentru ca le-am recitit si acum, asa cum o fac de fiecare data, mai ales in aceasta perioada, insa de fiecare data Dumnezeu se descopera tot mai mult.
Daca vorbesti oamenilor despre Dumnezeu si despre Fiul Sau Isus Hristos, parerile sunt foarte impartite.Este foarte interesant ca omenirea Il accepta pe Dumnezeu, insa cand e vorba de Isus Hristos sunt foarte reticenti.
Am intalnit oameni care cred si vorbesc foarte frumos despre Dumnezeu, insa nu vor sa aiba nimic de-a face cu Isus.Daca intrebam de curiozitate, "cine este Isus?", vom vedea cate raspunsuri vom primi, si asta pentru ca parerile sunt foarte impartite. Multi zic ca Isus a fost un proroc, altii  povestesc despre El ca despre un personaj desprins dintr-o poveste, altii Il privesc ca pe un mare intemeietor de religii, de fapt prin aceste raspunsuri putem obeserva cum este perceput Isus.
Scriptura ne descrie inca de primele pagini originea lui Isus(asta daca credem ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu). In prima carte a Facerii, gasim descrisa originea Sa  care este de natura divina.
" Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră..." Gen.1:26
Isus este etern la fel ca Tatal Sau, Dumnezeu.
 Inca de la inceput au fost impreuna, Tatal, Fiul si Duhul Sfant numita TRINITATE.
Daca citim atent Rugaciunea lui Isus in Ioan 17, vom vedea in versetul 5 afirmatia Domnului Isus:

„Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea..."
Acest verset clarifica originea lui Isus.
Isus, Fiul lui Dumnezeu a participat alataturi de Tatal Sau la toata creatia intregii omeniri.
Acum daca revenim la sarbatoarea care ne sta in fata, oare realizam noi importanta ei...?
Noi nu sarbatorim un personaj, nu sarbatorim un proroc, ci Il sarbatorim pe Insusi Dumnezeu care a creat universul.

"La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El"
Ioan 1:1-3

 Bineinteles ca expresia acesta "Cuvantul", se refera la Isus Hristos.
Este greu de inteles si oricat ne-am stradui sa explicam in cuvinte este imposibil acest lucru. De fapt daca am reusi sa explicam, nu ar mai fi Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi explicat, El este o fiinta infinita, eterna care a exista dintotdeauna. In savarsirea creatiei Sale, Dumnezeu a folosit puterea Cuvantului Sau, si gasim in nenumarate randuri aceste cuvinte, "Dumnezeu a zis".Toata TRINITATEA a avut un rol important in creatie. Isus  este Cuvantul plin de putere prin care Dumnezeu a facut toate lucrurile, "toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El"
Dealtfel daca continuam si dupa vers.3 vedem cat de frumos Il descrie ap. Ioan, dar in vers 14 continua:
" Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl"
Dumnezeu a ales ca Isus, eternul Fiu al Sau, sa se intrupeze in chip de om si astfel Isus a devenit acum de natura umana, "s-a facut trup si a locuit printre noi...."

Cred ca nu exista onoare mai mare sa-L sarbatorim pe Insusi Dumnezeu in aceste zile, si bucuria cea mai mare este ca Acest Sarbatorit este un Dumnezeu atat de natura divina, cat si umana.Luand trup si traind printre noi, ne poate intelege starea fiecaruia prin ce trecem, cu ce ne confruntam si poate intelege foarte bine neputintele noastre. Isus intelege si mijloceste pentru noi la Tatal. Si-a asumat acest rol de a mijloci inaintea Tatalui.
"Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat..."
"Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi"
Ioan 17:6/a , si vers. 9 

Omenirea nu serbeaza un personaj, nu serbeaza un mit dintr-o poveste cu imparati, printi si magi, ci IL SARBATORIM PE INSUSI DUMNEZEU!

TU, PE CINE SARBATORESTI ?
Psalmii 90:2
Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Hrana ta zilnica!

23 Decembrie

Estera 4.1-9

În timp ce împăratul şi Haman stăteau la băut nefericiţii iudei erau cuprinşi de cea mai profundă jale.

Profetic, ne aflăm în acea perioadă viitoare numită „necazul cel mare", care va urma imediat răpirii Bisericii. Două figuri principale vor domina atunci scena: împăratul, cunoscut drept „Fiara", conducătorul imperiului roman, şi antihristul", personaj diabolic, a cărui înverşunare faţă de Israel se va sprijini pe puterea civilă a primului. Este momentul în care rămăşiţa lui Israel va putea să se adreseze Domnului conform Psalmului 83: „Iată, vrăjmaşii Tăi se agită ... urzesc cu viclenie planuri împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ascunşi ai Tăi. Ei au zis: «Veniţi şi să-i nimicim ... şi să nu mai fie amintit numele lui Israel»" (Ps. 83. 2, 3, 4).

Hrana ta zilnica!

22 Decembrie

Estera 3.1-15

Un nou personaj apare pe scenă: Haman agaghitul. Influenţa acestui om seducător asupra slabului Assuerus (Ahaşveroş) îl ridică în curând într-o poziţie de putere. Numai că Haman îşi scoate masca! Este vorba de un membru al familiei împărăteşti a lui Amalec (Agag, probabil titlul împăraţilor amaleciţi; comp. Numeri 24.7; 1 Sam. 15.8). In faţa unui astfel de om, Mardoheu n-ar şti să se plece. Nu declarase Dumnezeu solemn, încă de la începutul drumului prin pustie: „Domnul va purta război cu Amalec din generaţie în generaţie" (Exod 17.16), şi mai târziu: ,Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum ... să nu uiţi!" (Deut. 25.17-19)? Faptul acesta este de ajuns să-1 împiedice pe credinciosul israelit să arate cel mai mic respect unui vrăjmaş al Domnului.
Secolele care au trecut de când au fost făcute aceste afirmaţii divine n-au scăzut nimic din puterea lor. În ce ne priveşte, să nu fim mai toleranţi faţă de lume şi faţă de prinţul ei decât au fost primii creştini!

Din punct de vedere omenesc, atitudinea lui Mardoheu pare fără sens, iar consecinţele, nu numai pentru el, ci şi pentru întregul popor, sunt îngrozitoare, fără nici o proporţie cu vina reproşată. Totuşi, Mardoheu a împlinit Cuvântul fără să se preocupe de consecinţe, şi aceasta este ceea ce şi noi trebuie să facem întotdeauna.

Care este motivul bucuriei tale...?

Ca in fiecare an, fiecare dintre noi se pregateste intr-un mod aparte pentru a intampina sarbatorile de iarna.Asa cum spuneam pentru multi sunt simple sarbatori si doar atat, pentru  mine si cred ca pentru multi altii este mult, mai mult, este o bucurie aparte pe care o sarbatorim si o traim in aceste zile.

Cred ca nu data in sine(calendaristic vorbind)conteaza ci simbolul acestei sarbatori. 

Pentru multi este o ocazie traditionala si deosebita, in care toti se strang laolalta ca familie si se bucura impreuna in jurul multor bunatati puse pe masa.Pentru altii este o ocazie minunata de a-si innoi garderoba, de a-si etala tinutele sau mai stiu eu ce alte ocazii au in aceste zile de sarbatoare. Pentru altii este o ocazie minunata de a profita de aceste zile libere si a evada la munte pentru a schia si a se bucura din plin de zapada. 

De fapt toate acestea sunt intr-adevar motive minunate de bucurie.

Acum, daca stam si ne gandim...nimic din toate astea nu este pacat si la urma urmei, nimic nu este rau din toate acestea, insa nu cred ca acesta este motivul adevarat al bucuriei noastre in aceste zile.

 Cu peste 700 de ani in urma, profetul Isaia ne spunea calauzit de Duhul, ce avea sa se intample.

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”  El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci...

Isaia 9:6-7

Multi nu au crezut, si iata ca s-a implinit. De altfel profetiile care vor urma sa se implineasca nu sunt crezute nici azi de foarte multi, numai ca indiferent daca sunt sau nu crezute, ele se vor implini.
Ceea ce este interesant, in ambele profetii nu este specificata o data anume. Profetii au spus ca Mesia va veni pe pamant, dar nu a spus cand anume....la fel profetii au spus ca Mesia va reveni insa la fel, nu este specificata data cand va veni, cert este ca asa cum s-a implinit prima profetie, tot asa se va implini si cea referitoare la revenirea LUI. Deci fie ca noi credem sau nu, ISUS va reveni.
Intr-adevar, intre prima venire si a doua venire scopul difera. Venirea LUI in urma cu peste doua mii de ani ne-a adus salvarea si eliberarea noastra din starea de pacate.
Prin venirea Lui noi am primit mantuirea !
Intruparea Lui pe pamant a fost cel mai frumos dar, dat vreodata omenirii. Insa daca am crede ca  doar acesta este scopul final, ne inselam si nu ar avea sens acesta venire.
Sensul venirii Lui  este de fapt scopul final al reveniri lui Isus. Ce folos sa avem iertare si sa se termine totul aici pe pamant....? Ar fi fara de sens. Revenirea Lui aduce rasplata credintei noastre in Isus. El a mers sa ne pregateasca locul in care vom merge si noi alaturi de El in slava.
Prin credinta, venirea Lui ne-a adus mantuirea si revenirea Lui ne va oferi rasplata credintei noastre!

Acesta este scopul meu, sa ajung in locul promis de El!
Scriptura se implineste si unul din motivul bucurie mele in aceste zile este chiar acesta.Promisiunea ca ma va lua cu El intr-o zi, este cea mai mare bucurie pe care bineinteles trebuie sa o aibe fiecare crestin.
Asteptepti tu oare venirea lui Isus?
Te bucuri din inima in aceste zile de sarbatoare?
Care este de fapt scopul bucuriei tale in pragul acestor sarbatori?


Fie ca bucuria magilor, a pastorilor, a ingerilor sa ne inunde si viata noastra, iar alaturi de miile de ingeri sa-i dam slava si cinste Regelui nascut in ieslea din Betleem,
Domnului Isus Hristos!

Hrana ta zilnica!

21 Decembrie

Estera 2.1-23

Capitolul 2 ne conduce în afara palatului lui Assuerus (Ahaşveroş); aici aflăm de existenţa, în Susa şi în restul imperiului, a unui popor călcat în picioare, în suferinţă, a cărui umilinţă contrastează cu fastul de la curte. Imaginea aceasta este asemănătoare cu cea a lui Lazăr subliniată la masa bogatului (Luca 16.19-21). Aceşti oameni sunt iudeii exilului. Ei se află acolo, departe de patria lor, fără templu, fără jertfe, fără împărat, fără unitate naţională. Ei nu avuseseră pe inimă întoarcerea în ţara părinţilor (Ezra 1.3). Prin urmare, ei par să fi fost uitaţi complet de Domnul, al Cărui nume, remarcabil detaliu, nu este menţionat nici măcar o dată în toată această carte.

Pot exista perioade în viaţa noastră când, din cauza propriilor erori, ne pierdem bucuria în Hristos şi încetăm să recunoaştem valoarea sacrificiului Său.

 Nu El, ci lumea domneşte atunci în inimile noastre. 

 Ce stare dureroasă! 

Totuşi, ne-a uitat Domnul din această cauză? Cartea Estera, prin analogie, ne va arăta că nu se întâmplă aşa niciodată.

La poarta palatului îşi avea locul Mardoheu, un israelit din seminţia lui Beniamin. El a adăpostit-o pe tânăra lui verişoară, Estera, care era orfană, şi a vegheat asupra ei cu devotament, chiar şi după ce a fost aleasă printre candidatele la succesiunea Vastiei
(v. 11)

O veste imbucuratoare-Timisoara fara avorturi!

Nu stiu daca se putea o veste mai buna acum in prag de Nasterea Domnului...

Medicii ginecologici din vestul țării refuză să scape femeile de sarcinile nedorite. Chiar dacă sunt obligați de lege să facă avorturi, specialiștii de la maternități au decis să pună în aplicare o lege nescrisă, prin care, spun ei, evită comiterea de păcate.

În repetate rânduri, medicii ginecologi au fost acuzați de creștini că prin avorturi comit crime duble. Cu puțin timp înainte de Crăciun, medicii au decis să pună capăt intervențiilor de acest gen. Practic, timp de trei săptămâni, toate gravidele vor merge degeaba la spitale, pentru că medicii nu vor omorâ feții.

Chiar și conducerea spitalelor aprobă decizia angajaților. Situația s-a repetat și de Paște. La Lugoj, directorul medical al Spitalului “Teodor Andrei” Lugoj, doctorul Mircea Șerpe, susținea atunci că intervențiile ginecologilor se vor face doar în cazurile extrem de  deosebite. Practic, chiuretajele vor fi puse în aplicare doar în condițiile în care viața pacientei este pusă în pericol.

Pauza de la avorturi s-a repetat și cu ocazia Paștelui Ortodox, precum și în zilele cu cruce roșie în calendar.

Ea este ginecologul din Timișoara care nu face avorturi, pentru că le-a trăit pe propria piele.O poveste cutremurătoare!

Decizia medicilor din Banat, care nu mai vor să facă avorturi în perioada Paștelui catolic și ortodox, scoate la iveală eroi. Doctorul Olimpia Oprea este unul dintre ei. Femeia regretă că în tinerețe a făcut o greșeală enormă, când a renunțat la o sarcină dublă. Ar fi trebui să aducă pe lume gemeni, dar era prea speriată. A făcut avort, acum regretă, dar ”pedeapsa” aleasă este să le învețe pe alte femei să nu facă greșeala ei.

Am fost marcată de ceea ce s-a întâmplat şi nu am putut să uit niciodată trauma sufletească prin care am trecut. Ulterior, a rămas din nou gravidă. Tudor este numele minunii. Când Tudor avea 5-6 ani, am visat la un moment dat doi îngeraşi. M-am întrebat atunci şi mă mai întreb încă, dacă nu cumva cei doi îngeraşi erau gemenii pe care nu i-am adus pe lume. Mă voi întreba mereu ce se întâmplă cu sufleţelul lor” spune Olimpia Oprea.

Chiar dacă au trecut ani în șir de când refuză să facă avorturi, doctorița Olimpia Oprea luptă de atunci ca femeile din Banat să nu facă o greșeală.

„În ultimii ani am avut o reţinere tot mai pronunţată în a face întreruperi de sarcină. Pacientelor care intenţionau să facă acest lucru le arătam embrionul la ecograf şi încercam să le conving să se răzgândească. Întreruperea unei sarcini este o traumă şi pentru noi, doctorii. Este o bucurie foarte mare când ajuţi un copil sănătos să se nască. E groaznic să întrerupi o sarcină”, mai spune doctorul Olimpia Oprea 

 Stire preluata de pe :http://exclusivtm.ro/

Hrana ta zilnica!

20 Decembrie

Estera 1.10-22

Refuzul împărătesei Vasti de a răspunde la chemarea soţului ei, să-şi arate frumuseţea, stârneşte mânia acestuia. Assuerus (Ahaşveroş) este în mod clar un om violent, însă mânia nu poate fi considerată un semn de putere sau de autoritate. În general, ea denotă contrariul: slă-biciune de caracter şi lipsa autocontrolului. Cunoaştem din propria experienţă ce greu este să ne controlăm reacţiile când avem de făcut faţă dificultăţilor şi, în special, când acestea se acumulează. Să cerem astfel Domnului puterea de a ne controla.

Împărăteasa Vasti este aici imaginea creştinătăţii responsabile, smulse din mijlocul naţiunilor. Hristos a aşteptat ca Biserica Lui să-şi arate frumuseţea înaintea lumii şi, astfel, ca ea să-I preamărească gloria. Însă, vai! Cum a răspuns ea la această dorinţă? Printr-o descon-siderare totală a voii Domnului! Dar se apropie ziua când ea va auzi aceste cuvinte îngrozitoare: „Te voi vărsa din gura Mea" (Apocalipsa 3.16). Creştinule, dacă Biserica, în întregul ei, şi-a pierdut mărturia pe care trebuia s-o poarte, nu uita tu s-o duci mai departe! Dumnezeu aşteaptă ca fiecare dintre copiii Lui să arate lumii ceva din frumuseţea morală a Domnului Isus.

Prunc divin

Va invit sa ascultati un cantec minunat care ne introduce in atmosfera frumoasei sarbatori a Nasterii Domnului!

        O zi minunata !                

Craciun sau Nasterea Domnului?

Mai sunt doar cateva zile si intram in asa zisa mini-vacanta de iarna.  Pentru multi este simplu, "doar Craciunul", pentru altii este  Nasterea Mantuitorului. Multi o trateaza ca fiind una  din sarbatorile traditionale de iarna in care vine Mos Craciun plin de daruri, in care mancarea si bautura e pe masura si din belsug. E sarbatoarea mult astepatata, deoarece  majoritatea  intra intr-o scurta vacanta de iarna.Cu alte cuvinte este  o sarbatoare pe care toata lumea o asteapta cu mult drag.Insa am devenit atat de obisnuiti cu ea, incat uitam de fapt ce sarbatorim si ce semnifica. Intr-un satuc micut, traia o familie de tarani care aveau doi copii. Tatal nu credea in Dumnezeu, si  nu se ferea sa declare  si altora ceea ce simte el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi  spre exemplu, Craciunul. Sotia lui fiind foarte credincioasa si-a crescut copiii in frica de Dumnezeu. Asa au ajuns ca si ei sa creada in  Isus Hristos si sa fie foarte credinciosi, in ciuda crezului pe care il avea tatal lor Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau. L-a invitat si pe el, dar a refuzat: “Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!” Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa. N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, vedea  peste tot  o  mare furtuna de zapada. S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.Auzise un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, a iesit din casa sa vada ce lovise fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice. Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop. Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam. Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme. „Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.” Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele. Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele nu intelegeau.... S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu. Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta. „De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?” Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om. „Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare. Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul. Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur. Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte: „Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!”  Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme: „De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”  Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze. „Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!” Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand. Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui: „Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!” Intelegi tu dragul meu de ce a venit Isus Hristos in lumea aceasta? Intelegi tu de ce s-a intrupat in chip de om? Intelegi tu ca aceasta sarbatoare nu este o simpla traditie, ci este un eveniment real care s-a petrecut cu peste 2000 de ani in urma? De ce a ales Dumnezeu sa faca acest lucru? Pentru mine, pentru tine, ca prin El sa gasim calea spre cer! Sarbatori binecuvantate!

Hrana ta zilnica!

19 Decembrie
Estera 1.1-9
Istoria Esterei constituie o naraţiune cu totul distinctă, care poate fi plasată cronologic între capitolele 6 şi 7 ale cărţii Ezra. Pe de o parte, ea îi prezintă pe acei iudei care au rămas în imperiul persan după întoarcerea unora în Ierusalim (prima întoarcere); pe de altă parte, îl prezintă pe suveranul acestui imperiu, puternicul Assuerus (Ahaşveroş), împreună cu cei de la curtea lui. Acest împărat este cunoscut istoricilor ca Xerxes, fiul lui Darius. El a rămas celebru prin campania împotriva grecilor, marcată de răsunătoarea înfrângere a flotei lor la Salamina. Daniel 11.2 face aluzie la acest monarh şi la bogăţiile lui.
Petrecerea fabuloasă pe care el o dă în cap.1 a avut loc înaintea războiului cu Grecia, probabil cu scopul de a-1 pregăti. Totul în acest capitol este marcat de gloria omului, a cărui mândrie nu cunoaşte margini. Deşi un asemenea lux nu mai poate fi întâlnit, astăzi totuşi nu lipsesc manifestările grandioase şi sărbătorile prin care unii oameni (sau naţiuni) caută să se preamărească pe ei înşişi şi să-şi eclipseze vecinii. Copilul credincios al lui Dumnezeu n-are nici o parte în aceste lucruri. De ce? Tocmai pentru că puterea, inteligenţa, plăcerea şi toleranţa (amabilitatea - v. 8) omului se exaltează aici în mândrie.

Mai exista o sansa !

Iata-ne ajunsi, parca prea repede la finalul lui 2013.Sincer nici nu stiu cum a trecut asa de repede, si totusi a trecut. Fie ca vrem sau nu, viata noastra trece si anii se duc.Dar nu asta e durerea, ci unde mergem cand plecam de pe acest pamant....? 

Ca de fiecare data la final de an ne facem fiecare o analiza a tot ceea ce am facut, a tot ceea ce am fi putut face si nu am vrut sa facem, si ne mai facem si o analiza a tot ceea ce ne-am propus sa facem si nu am reusit.

Nu stiu ce a-ti  facut d-voastra, asa cum nu stiu nici ce nu a-ti facut, nu stiu ce  v-ati propus si nici nu stiu ce nu a-ti reusit din ceea ce v-ati propus, insa un lucru stiu sigur:

"fiecare din noi ne-am propus sa fim mai buni", cu alte cuvinte ne-am propus sa nu mai pacatuim in anul 2013.

Sincer nu stiu cati am reusit sa implinim aceasta promisiune, dar eu stiu sigur ca nu am reusit in totalitate sa ma tin de promisiune.

Oricat de mult ne straduim sa fim desavarsiti nu reusim, pentru ca zi de zi cel rau ne pandeste si da tarcoale ca un leu, insa doar prin mila si indurarea Domnului vom ajunge la final  desavarsiti, slava LUI.

Problema pacatului este o problema care afecteaza la orice nivel, la orice varsta si orice categorie de oameni.

Am intalnit cazuri  care mi-au marturisit: "sunt atat de pacatoasa, incat nici nu mai are rost sa ma mai rog, pentru ca oricum nu ma mai iarta..."

Gresit! Indiferent cat de mult ai pacatuit, Dumnezeu te iarta! Faptul ca esti in viata si inca mai poti cere iertare, este modul in care Dumnezeu iti spune, "inca iti mai dau o sansa".

Poate ca pacatul pe care l-ai savarsit nu este cunoscut in fata oamenilor, poate stie doar Dumnezeu, de-aceea este important ca acesta problema sa o rezolvi mai intai inaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu oricum ne cunoaste pe fiecare in parte si cunoaste si ceea ce facem sau gandim, de-aceea niciodata nu trebuie sa incercam sa cosmetizam sau sa-l minimalizam pacatul nostru.

Aseara venind spre casa de la servici ascultam radio Vocea Evangheliei si invitat era un tanar care lucra ca bijutier.La un moment dat in interviul care era, reporterul il intreba pe interlocutorul sau,

"cat este de tentant sa lucrezi cu aur?" Altii fura la servici cu masina, cu sacul, cu poseta, etc....la bijuterie e suficient "un gram" pe zi, se  numeste oare furt...?

Da, categoric! La fel este si cu acea minimalizare despre care vorbeam. Altii poate fura cu remorca, tu poate "sterpelesti" un lucru marunt sau de nimic, insa denumirea lui este FURT  in ambele cazuri. Sunt persoane care te  mint in fata cu tupeu, insa faptul ca tu glumesti cand e vorba de a spune adevarul, chiar daca e vorba de ceva "marunt" se numeste la fel "MINCIUNA". 

Un om poate fi bolnav de cancer la stomac, faptul ca spune ca are o indigestie doar, nu-l ajuta la nimic.Boala lui ramane aceeasi, indiferent ce denumire ii va da.La fel este si cu pacatul, indiferent cum vrem noi sa-l definim in varianta moderna, pacatul este pacat.

Isus ne da o veste buna. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si vrednic ca sa ne ierte si sa ne curateasca de orice nelegiure. 1 Ioan 1:9

Ne apropiem de finalul acestui an, El vrea sa ne ierte. Un singur lucru trebuie sa facem, sa venim inaintea Lui si sa-I cerem iertare. Daca venim cu cainta si cu credinta, Isus ne va da iertarea si salvarea de care avem atata nevoie.

Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!

Ps.86:5-6

 

Hrana ta zilnica!

18 Decembrie
Neemia 13.15-31
În pofida angajamentului pe care şi-1 luase (10.31), poporul n-a mai respectat odihna de sabat. Neemia ia măsurile cele mai energice pentru remedierea acestei situaţii.
Oare nu se cuvine ca şi noi, dragi copii ai lui Dumnezeu, să dăm cel puţin tot atâta importanţă zilei Domnului, precum odinioară Israel sabatului Său? Cu siguranţă, noi nu ne mai aflăm sub Lege. Dar este trist că duminica poate fi considerată de unii creştini drept o zi de răgaz, sau de odihnă obişnuită, sau folosită pentru lecţii de şcoală care s-ar fi putut termina cu o zi mai devreme.
La ce ne duc cu gândul aceste porţi care trebuia să fie închise în timpul nopţii pentru protecţia faţă de pericolele venind din afară? Nu ne amintesc o dată în plus de cetatea sfântă despre care este scris: „Porţile ei nicidecum nu vor fi închise ziua, pentru că noapte nu va fi acolo... Şi nimic întinat nu va intra nicidecum în ea, nici cine practică urâciune şi minciună" (Apocalipsa 21.25, 27).
Cortina istoriei este căzută, în prezent, peste Israel. Ea se va ridica doar patru secole mai târziu (mai exact, patru sute patruzeci de ani), descoperindu-L pe Eliberatorul şi pe Mesia al lor, încă de pe prima pagină a Noului Testament.

Apocalipsa 13:16-18

De cateva zile am ramas fara laptop dandu-l pe mana unui "doctor in IT", asa ca trebuie sa ma pun bine cu sotul sa mi-l imprumute pe al lui, si cum el este un om foarte bun, mi l-a dat cu toata dragostea. Asa ca am deschis fara sa mai stau mult pe ganduri, ca sa scriu cate ceva pe blog, numai ca am dat peste un articol care m-a socat, desi in mod normal nu ar trebui, pentru ca trebuia sa ne asteptam si la asa ceva, dar m-a socat rapiditatea cu care se se implineste Biblia.

Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Pe site-ul Asociatiei  Medicilor de Familie din Mures am gasit urmatoarea stire:

Ştire de senzaţie: din mai 2014, în Europa, va fi introdusă obligaţia de a implanta tuturor nou-născuţilor un microcip sub piele.

Această nouă tehnologie va fi aplicată în spitalele publice, concomitent cu vaccinarea şi va stoca informaţii personale (nume, grupa sangvină, data naşterii) şi pentru a preveni cazurile de răpire

Microcipul va fi, de asemenea, echipat cu un puternic detector GPS, care va funcţiona cu o micro-baterie, care va fi înlocuită la fiecare doi ani, direct la spitale. Dimensiunea acestuia va fi foarte mică, de mărimea unui bob de orez, şi se va baza pe o tehnologie pasivă NWO.

Implantarea se va face în mod nedureros, subcutanat, în cotul stâng, zonă liberă de terminaţii nervoase. Cui doreşte, de asemenea, i se poate implanta gratuit microcipul prin completarea unui formular şi trimiterea cererii de membru ASL.

 stire preluata de pe:http://www.amfms.ro/

90 de mii de tineri adunati la o intalnire de tineret!

Pastorul Dante Gebel, cel mai cunoscut pastor de tineret a organizat evenimentul “Tineret Super Classic” la Stadionul River Plate, unde au participat aproximativ 90 de mii de oameni veniți din toată țara pentru a asculta mesajul lui Dumnezeu, ne informează portalul Acontecer Cristiano.net

“Ceea ce eu cer la toți cei care se participa este de să invite una sau două persoane care nu cunosc pe Domnul, care să profite de eveniment pentru a fi evanghelizați”, a spus Gebel înainte de eveniment. “Trebuie să se bucure nu numai de un spectacol mare, dar și de un mesaj care de provocarea pentru schimbare în viața lor.  Dumnezeu mi-a dat un mesaj pentru țara mea și pentru restul Americii, un mesaj care va atinge tineretul și familia. ”

Mai multe pe http://www.stiricrestine.ro/2013/12/17/argentina-90-de-mii-de-tineri-la-o-intalnire-crestina-de-tineret/

Oare, ii voi putea iubi pe cei care mi-au gresit?

O intrebare la care adeseori ne este greu sa dam un raspuns.

2Timotei 3:1-5.

"Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i  puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia."

Asadar, iata citeva motive pentru care Biserica Domnului din ziua de azi s-a racit, motive pentru care dragostea noastra s-a racit. Mandria, orgoliul, egoismul, invidia, zgircenia si lacomia, nemultumirea, si in mod deosebit  pacatul  cel mai actual, lipsa dragostei si  a sensibilitatii din inimile noastre. Oamenii  iubesc mai mult lumea, decit pe Dumnezeu.

Citind versetul de mai sus, constatam ca traim aceste vremuri 
"din urma", si in unele cazuri multi dintre noi(din pacate)suntem implinitori ai Scripturii in acesta privinta.

Oamenii se impart in trei categorii: oameni care iubesc, oameni care nu mai iubesc si oameni care sunt indiferenti.
Oare, din ce categorie facem parte noi?

Din categoria oamenilor care iubesc, celor care  nu iubesc sau din categoria celor care nu le pasa, fiindca ultimele doua categorii nu sunt cele mai bune. De fapt, nici una nu e mai buna decit alta, amindoua duc la pierzare.

Iata citeva mijloace prin care putem  incepe a ne schimba atitudinea, sa-i iubim pe cei care nu-i puteam iubi si sa-i iertam pe cei care nu-i puteam ierta.
Primul lucru pe care trebuie sa-l facem, este sa incepem a ne ruga pentru noi. 
Da, am zis bine, pentru noi! Sa cerem puterea necesara de a-i ierta si a-i iubi, apoi  sa continuam sa ne rugam pentru acei pe care  nu ii iubim, iar urmatorul pas sa postim pentru  fiecare din ei.
Iubirea trebuie sa inceapa de la mine, de la noi!
Si daca vrem sa incepem a iubi, atunci trebuie neaparat sa incepem si a-i ierta pe deplin si din toata inima.
 

Iarta pe deplin, iubeste pe deplin si atunci vei putea sa-i iubesti din toata inima ta, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau!

Hrana ta zilnica!

17 Decembrie
Neemia 13.1-14
Neemia fusese obligat să se întoarcă la împărat. Profitând de această absenţă, Tobia, vrăjmaşul binecunoscut, a reuşit să aibă acces la una dintre încăperile adiacente casei lui Dumnezeu, cu ajutorul unuia dintre preoţi. Acest preot nu era altul decât Eliaşib, cel care se dovedise atât de neglijent la vremea când se ridicase zidul. Dar nici uşierii, oamenii care în capitolul precedent fuseseră „rânduiţi ...peste cămările vistieriilor", nu păziseră ceea ce Dumnezeul lor le dăduse în grijă (12.45).
Cuprins de indignare, Neemia însuşi, la reîntoarcerea sa, aruncă din cămară toate lucrurile lui Tobia, curăţă cămările şi pune iarăşi în ele uneltele şi darurile (confruntă cu Matei 21.12-13). Inimile noastre sunt uneori asemenea acestor încăperi, în care, în loc să punem ceea ce-I aparţine lui Dumnezeu şi-I serveşte ca dar, lumea şi-a depozitat propriile lucruri.
Acel întâi act de neglijenţă antrenase altele, astfel că Neemia trebuie acum să se ocupe în continuare de părţile cuvenite leviţilor, ca şi de supravegherea şi de repartizarea zeciuielilor aduse de popor.

Carui glas ii dai ascultare?

Cu toate ca  multi crestini in diferite tari sunt prigoniti, totusi putem spune ca traim intr-o vreme  in care exista o mare libertate, mai ales ca  in doar cateva zile sarbatorim aceasta libertate pe care am castigat-o. Libertatea expresiei, libertate sa faci ce vrei, sa mergi unde vrei, sa asculti pe  cine vrei, etc.Una din cele mai mari dificile sarcini ale omului si in mare masura la aceasta contribuie si mass-media si informatiile la care avem acces tot mai mult, este aceea de a deosebi ce este bine si ce este rau, de a asculta vocea stapanului tau.

Zilele trecute am avut o discutie cu unul dintre colegi pe aceasta tema. Si daca pana acum am avut parte doar de a fi luati "pocaitii" in bascalie, iata ca acum lucrurile s-au schimbat.La o discutie pe tema aceasta, un coleg mi-a pus o intrebare, pe care sincer m-am asteptat sa mi-o puna mai demult. 

"De unde stiu eu care este  religia cea mai buna, pentru ca toti sustin ca a lui este cea adevarata?"

Intr-adevar in aceasta vreme cand exista o explozie de religii, tot mai greu este sa discerni si sa poti sa asculti vocea lui Dumnezeu, intr-o lume in care tot mai multe voci vor sa se faca auzite si vor sa devina autentice, dar stim ca ISUS HRISTOS este SINGURUL  autentic, chiar daca multi vor sa fie ca si Hristos.
Ca si copiii ai lui Dumnezeu, noi avem calauzirea data prin Duhul Sfant, insa daca Duhul Lui nu locuieste in noi si nu ne da aceasta calauzire, atunci este foarte usor de a confunda vocile stapanului nostru si de a ne lasa amagiti.

In Evang. dupa Ioan, Domnul Isus ne da pilda cu pastorul si oile sale.
Ioan 10:5-6

După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
Glasul acestui strain este glasul vrajmasului nostru, satan.Daca lasam ca urechile noastre sa asculte soaptele lui, ne vom trezi prinsi  in jocul acesta murdar pe care il face zi de zi.Astazi tactica celui rau s-a schimbat foarte mult. Ispitele si incercarile sunt indreptate asupra noastra, dar in mod special batalia cea mai mare se da la nivelul minti. 
Astazi traim intr-o lume care este plina de informatii si am devenit tot mai invatati pentru ca accesul la informatie este mult mai mare in secolul nostru decat cel in care traau inaintasii nostri.Cu toate acestea nevoia noastra de Dumnezeu si nevoia noastra de mantuire este aceeasi ca a celor din trecut pentru ca toti suferim de aceeasi boala-PACATUL, si toti avem nevoie de iertare.
ISUS  a anticipat aceasta nevoie, de-aceea  prin jertfa Lui noi avem parte de tot iertare.
 ISUS ne spune: EU sunt painea si apa vietii, doua dintre cee mai importante elemente care ne asigura viata.El este Pastorul, iar noi oile Sale. Textul din Ioan 10 il descrie pe adevaratul Pastor.
Care oaie nu cunoaste glasul stapanului sau? Satan incearca si el sa-l imite pe Dumnezeu, insa acest glas nu este cel autentic. Fiecare are un scop si exista o  mare deosebire intre cele doua scopuri,
Diavolul a venit sa distruga, ISUS a venit sa salveze !
 In  Iacov 4:7 scrie,
Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
Omul cauta un sprijin si un ajutor, pentru ca asa am fost creati. Departandu-ne de Isus, ne vom lipi de cel rau, fugind de cel rau ne vom apropia de Dumnezeu.

Sub calauzirea Duhului Sau cel Sfant vom putea deosebi glasul care ne striga, insa depinde de noi daca vrem ca Dumnezeu sa ne calauzeasca.
Lasa-te calauzit de Dumnezeu si vei fi binecuvantat!

Hrana ta zilnica!

16 Decembrie
Neemia 12.31-47
Ceremonia dedicării zidurilor Ierusalimului, care începe în v. 27, se derulează în mijlocul unei mari bucurii. Două procesiuni, formate din cântăreţi şi însoţite de trompete, au pornit în acelaşi timp, mergând pe zid în direcţii opuse. Una este condusă de Ezra, în timp ce Neemia o încheie pe cealaltă. Cele două procesiuni se întâlnesc lângă templu, după ce fiecare dintre ele
a înconjurat jumătate din oraş. Ei au împlinit acel cuvânt din frumosul psalm 48: „înconjuraţi Sionul şi ocoliţi-1; număraţi turnurile sale, luaţi aminte la întăritura sa ..." (Ps. 48.12, 13).
Ajungând la casa Domnului, cele două coruri reunite îşi înalţă glasurile; şi Jertfe mari" sunt aduse în mijlocul bucuriei generale. Versetul 43 ne învaţă trei lucruri despre această bucurie: Întâi de toate, că ea îşi are sursa în Dumnezeu: „Dumnezeu îi făcuse să se bucure cu mare bucurie"; apoi, că toţi au luat parte la ea, inclusiv copiii, căci ceea ce îi bucură pe părinţi le face plăcere şi copiilor; în sfârşit, că această bucurie se auzea până departe. Lumea care ne înconjoară poate ea să vadă şi să audă că suntem oameni fericiţi?

Hrana ta zilnica!

14 Decembrie
Neemia 10.28-39
Bărbaţii ale căror nume sunt scrise la începutul acestui capitol sunt cei care şi-au pus sigiliul la încheierea legământului cu Domnul. Ştim că şi Dumnezeu îşi are sigiliul Său: Duhul Sfânt. El este aplicat pe cel răscumpărat, ca marcă de proprietate prin care Domnul îl recunoaşte şi declară: Iată-1 pe «unul care-Mi aparţine» (Efeseni 1.13; 4.30). „Este al Meu" (comp. Exod 13.2 cu Isaia 43.1)! Oare poate El să recunoască în felul acesta pe fiecare cititor al acestor rânduri?
Dar, în timp ce propriile sigilii nu le pot conferi însoţitorilor lui Neemia puterea de a împlini cele la care s-au angajat (comp. 10.39 cu 13.10,11), Duhul Sfânt este nu numai sigiliul, ci şi puterea prin care creştinul acţionează în acord cu voia lui Dumnezeu (Ef. 3.16).
Întreaga naţiune s-a alăturat conducătorilor ei. Cunoaşterea legii (dobândite curând) nu rămâne la stadiul teoretic pentru ei, ci îi duce, pe rând, la curăţire, la respectarea sabatului şi a anului de odihnă al pământului (fiecare al şaptelea an), apoi la serviciul în templu şi la respectarea instrucţiunilor privind cele dintâi roade şi zeciuielile. „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi", spunea Domnul Isus (Ioan 13.17).

Hrana ta zilnica!

13 Decembrie
Neemia 9.28-38
Avem rezumatul acestui întreg capitol în v. 33: „Dar Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Pentru că Tu ai făcut potrivit adevărului, iar noi am păcătuit" (compară cu Pl. Ier. 1.18). Să punem această declaraţie în legătură cu un verset din Evanghelia după Ioan: „Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat (Ioan 3.33; vezi şi Romani 3.4). Pecetluirea este actul de aprobare oficială a unei declaraţii, care o validează şi prin care cei care o semnează se angajează la respectarea ei. Astfel, căpeteniile, leviţii şi preoţii îşi pun peceţile (cu alte cuvinte, semnăturile) pentru a-şi confirma acordul.
La sfârşitul acestei lungi mărturisiri, să ne reamintim încă două învăţături foarte importante: În primul rând, pentru judecarea unui rău este necesar să ne întoarcem cât mai în urmă posibil, până la originea lui, printr-o completă revizuire a paşilor făcuţi. Călcarea legii a început odată cu confecţionarea viţelului de aur; ei bine, faptul acesta nu poate trece sub tăcere (v. 18)! În al doilea rând, o mărturisire trebuie să fie precisă: a-I spune lui Dumnezeu într-un fel general: «sunt păcătos, am comis nişte păcate», costă foarte puţin şi n-are valoare înaintea Lui. El aşteaptă de la noi să spunem: «Doamne, sunt vinovat în aceasta; iată ce am făcut şi iată ce am omis să fac» (vezi Levitic 5.5).

Hrana ta zilnica!

12 Decembrie
Neemia 9.16-27
După ce, asemenea acestor leviţi, a urmărit îndelung istoria harului lui Dumnezeu pentru Israel, Ştefan, în capitolul 7 din Fapte, îşi continuă vorbirea în acelaşi fel. „Voi, cu grumazul înţepenit, ... întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt" (Fapte 7.51). Grumazul înţepenit, gâtul care refuză să se plece pentru a se supune jugului Domnului, nu caracterizează numai poporul Israel sau numai pe cei neîntorşi la Dumnezeu! Toţi ascundem înăuntrul nostru această natură nesupusă, voinţa proprie. Fiecare creştin, fără excepţie, o cunoaşte foarte bine şi este imposibil pentru cineva s-o învingă prin propriile eforturi. Dar, în acelaşi timp, cunoaşte oare fiecare eliberarea pe care Domnul i-o acordă? Dând morţii, la cruce, această voinţă rebelă, nesupusă, El ne-a oferit în schimb natura supusă a Domnului Isus. Firea cea veche se află încă în noi, cu dorinţele ei, dar nu mai are dreptul să ne conducă.
Toate aceste păcate ale lui Israel ies în evidenţă cu atât mai mult cu cât sunt puse, ca aici, în contrast cu harul lui Dumnezeu, iar lor li se adaugă, ca să spunem aşa, lipsa de recunoştinţă (vezi Deuteronom 32.5-6). Nu este adevărat lucrul acesta şi pentru atât de mulţi tineri şi tinere crescuţi de părinţi credincioşi?

Hrana ta zilnica!

11 Decembrie
Neemia 9.5-15
Câţiva leviţi, ale căror nume sunt menţionate, invită poporul să se ridice pentru a-L binecuvânta pe Domnul. Şi ei îi adresează, în numele întregii adunări, lunga rugăciune care ocupă restul acestui capitol. Cele dintâi cuvinte ale ei sunt: „Tu eşti Acelaşi, Doamne, Tu singur ..." Apoi, întorcându-se în timp până la creaţie, leviţii laudă împlinirea scopurilor lui Dumnezeu, chemarea lui Avraam - a cărui inimă a fost găsită credincioasă - eliberarea din Egipt, de la Marea Roşie, grija răbdătoare acordată lui Israel de-a lungul călătoriei prin pustie, cu darea legii, şi, în sfârşit, intrarea în ţară. Pronumele „Tu" (şi „a Ta") folosit împreună cu un verb activ la persoana a II-a se regăseşte de douăzeci şi cinci de ori în aceste câteva versete.
Celebrarea lui Dumnezeu întâi pentru ce este El, apoi pentru ce a făcut, nu este oare un privilegiu pe care îl avem şi noi, de vreme ce aparţinem Domnului? Să ne aducem mereu aminte de ceea ce harul Lui a făcut pentru noi şi să ne străduim să găsim tot mai multe motive de recunoştinţă, care vor fi tot atâtea noi legături de dragoste cu Tatăl nostru ceresc şi cu Domnul Isus. Ca şi David, să ne îndemnăm sufletele să-L binecuvânteze pe Domnul şi să nu uite „nici una din binefacerile Lui" (Psalmul 103.2)! Dar, de fapt, aceste beneficii sunt nelimitate!

Corul si Orchestra Nationala BBSO - Glorie Mielului

O piesa de exceptie!

                 

Hrana ta zilnica!

10 Decembrie
Neemia 8.13-18; 9.1-4
„Tot aşa va fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod (literal: gol)" spune Domnul (Is. 55.11). Promisiunea aceasta se împlineşte aici. Potrivit instrucţiunilor divine, poporul, sub conducerea căpeteniilor, celebrează sărbătoarea Corturilor cu o splendoare mai mare chiar decât a celor mai impresionante zile ale lui Solomon. Prea ocupaţi de odihna prezentă, israeliţii uitaseră de Cel care avea să vină, şi acest pericol ne pândeşte şi pe noi. Dar acum, când slăbiciunea şi ruina sunt atât de evidente, ochii li se îndreaptă mai uşor asupra bucuriei împărăţiei viitoare, iar caracterul de străini (locuirea în corturi) este mai bine realizat. Pe noi, creştinii, situaţia de ruină prezentă trebuie să ne determine să ne recunoaştem mai mult ca oricând caracterul de străini şi să ne ajute să ne aţintim gândurile la bucuria împărăţiei care vine. La începutul capitolului 9, scena se schimbă complet. Fiii lui Israel se strâng din nou într-o zi fixată. De data aceasta, scopul strângerii este mărturisirea păcatelor lor. Există oare şi în vieţile noastre de credincioşi momente particulare când avem de făcut bilanţul acţiunilor nepotrivite şi de a ne smeri? Unii cred că există motive să practicăm această punere în ordine în fiecare sâmbătă seara; alţii, la sfârşitul fiecărei zile. Nici unii nu au dreptate. Judecata de sine este o acţiune continuă. Este necesar s-o îndeplinim de fiecare dată când Duhul Sfânt ne face conştienţi de păcat.

Ungere insotita de roade!

Ca si crestini, uneori trebuie sa plecam capul la unele acuze care sunt aduse unor "frati" de-ai nostri.
O fapta buna nu iese niciodata in evidenta asa repede, cum iese una rea, si asta se stie de cand e lumea. Ba mai mult oamenii au tendinta de a amplifica totul.Este asemeni unei compuneri, se porneste de la o tema sau o fraza si se face o intreaga poveste, numai ca nu intotdeauna lucrurile stau  asa.
Uneori acuzele aduse sunt false, alteori sunt adevarate si in acesta situatie se nasc o multime de intrebari, "cum este posibil?"
De ceva vreme imi tot iese in cale acest verset si mi-am pus intrebarea de multe ori,
"oare nu este dificil de recunoscut?".Din doi oameni care fac acelasi lucru, au acelasi crez, aparent au aceeasi destinatie, cu alte cuvinte in fata oamenilor sunt identici, si totusi in fata lui Dumnezeu....atat de diferiti ? Cred ca azi am gasit raspuns la multe intrebari pe care mi le-am pus.
Matei 7:16
 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

Sa ne amintim de profetul Samuel care a avut aceasta misiune din partea lui Dumnezeu de a-i unge ca imparati, atat pe Saul cat si pe David. David a beneficiat de bunatatea lui Dumnezeu, si dintr-un pastor a ajuns mana dreapta a lui Saul.Stim intreaga istorie a lui David, dar stim si pe cea a lui Saul. Cat David nu i-a mai fost de folos si cand Saul l-a considerat o adevarata  amenintare, Saul s-a maniat tare rau si abia atunci a inceput sa isi arate adevarata fata. Timp de 17 ani l-a urmarit pe bietul David....din pestera, in pestera. Inceputul lui Saul a fost unul bun si in smerenie, insa si Saul(ca multi de-altfel), cand a ajuns sa puna mana pe putere, Saul s-a schimbat.
 Apare insa o intrebare, oare nu amandoi au primit ungerea din partea lui Samuel?
Cu siguranta, a fost unsul Domnului, insa ungerea nu aduce  automat si aprobarea lui Dumnezeu.
Dar revenind la zilele noastre, lucrurile sunt cam asemanatoare.
Multi au primit ungerea insa faptele lor arata adevaratul caracter. 
Cand spunem cuvantul roada, ne gandim automat la ceva ce am semanat, ceva ce necesita timp, iar adevaratul caracter este roada Duhului, pe cand darul este daruit.
Ungerea ai primit-o ca dar, insa roadele dovedesc ce fel de slujitor esti.
 Îi veţi cunoaşte după roadele lor, spune Domnul.
Caracterul se dezvolta in noi atunci cand trecem prin greutati si probleme.Acolo Dumnezeu ne slefuieste caracterul.David a cunoscut din plin, Saul insa nu a avut parte de asa ceva, daca ar fi fost si el acolo cu siguranta ar fi fost prelucrat.

Sa cautam dar fiecare, ca ungerea pe care am primit-o din partea lui Dumnezeu sa fie si insotita de roade, pentru ca Domnul sa se bucure de ceea ce El a investit in noi!

Hrana ta zilnica!

9 Decembrie

Neemia 8.1-12
Pentru frumoasa scenă care ocupă acest capitol, Neemia îi cedează locul de onoare lui Ezra, preotului. Ştim că „era cărturar priceput în legea lui Moise" şi de mult timp „îşi îndreptase inima să ... înveţe în Israel rânduieli şi judecăţi" (Ezra 7.6, 10). Fericită dorinţă, care, la cererea poporului, găseşte ocazia să se împlinească! Este vorba de citirea clară şi de explicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Deschizându-1, Ezra nu uită să-L binecuvânteze pe Domnul care a dat acest Cuvânt, tot aşa cum astăzi începem prin a mulţumi atunci când în adunare urmează să se citească Scriptura şi să se mediteze asupra ei. În ce-i priveşte pe cei prezenţi, nu este suficient să poată pricepe (v. 3); este necesar şi să ia aminte (sf. v. 3). Facem totdeauna aşa în strângerile noastre sau în lectura din familie? Înţelegerea Cuvântului este mijlocul prin care putem fi noi înşine hrăniţi şi încurajaţi în comuniunea cu Domnul (v. 12). Dar să ne gândim şi la cuvintele „trimiteţi porţii", ceea ce înseamnă să-i facem şi pe cei care n-au fost prezenţi să profite de ceea ce ne-a făcut nouă bine.
Subliniem în încheiere acest verset glorios: „Bucuria Domnului este tăria voastră" (sf. v. 10 - compară cu Ps. 28.7). Şi, mai presus de orice, să-1 experimentăm în vieţile noastre!

Lauda fie adusa Celui ce s-a nascut !

Hrana ta zilnica!

8 Decembrie
Neemia 7.61-73
Neemia are pe inimă realizarea unui recensământ al poporului. El foloseşte registrul genealogic stabilit în timpul primei întoarceri în Ierusalim. De aceea, v. 6-73 repetă mai mult sau mai puţin capitolul 2 al cărţii Ezra. îi găsim aici, spre exemplu, pe descendenţii acelui om care „şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilai Galaaditul şi s-a numit după numele lor" (v. 63). Barzilai fusese acel bătrân bogat şi respectat care-1 întreţinuse pe David şi pe însoţitorii lui la Mahanaim (2 Samuel 19.32). Aici aflăm că ginerele lui, deşi fusese preot, renunţase odinioară la propriul nume. Alesese să fie chemat după cel al socrului său, deoarece aceasta-i conferea un statut social mai înalt. Care au fost consecinţele nefericite? Descendenţii lui au fost excluşi din serviciul preoţiei, ca fiind necuraţi! Să fim atenţi ca nu cumva, din preocuparea pentru întâietate, să ne abandonăm privilegiile de creştini! Există vreo demnitate şi vreo nobleţe mai mare decât aceea de a aparţine familiei lui Dumnezeu, „preoţiei împărăteşti"?
Această înregistrare a poporului subliniază contrastul cu zilele lui David. Numai seminţia lui Iuda numărase în acel timp patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia: deci de zece ori mai mult decât acum. Dar ceea ce are importanţă nu sunt cifrele, ci credincioşii.

1 AN !

Daca e sa ma iau dupa semnificatia zilei....ziua ar fi sambata(adica azi), daca e sa ma iau dupa data, atunci ar fi maine, 08.12.

In urma cu ceva vreme baietelul cel mic, ma tot intreba de ce alti copii au "tata" si el nu mai are. De ce tatal colegilor sai traieste, iar tatal lui a murit....?

Mi-a fost foarte greu sa ii dau un raspuns pe care el sa-l inteleaga mai bine si in acelasi timp sa-l accepte.Asadar dupa o  perioada in care era tot mai preocupat de aceasta intrebare, am inceput sa pun inaintea lui Dumnezeu aceasta problema. NU am cerut anume ceva sau pe cineva, ci am cerut sa se faca voia LUI, iar daca este voia Lui de a avea un tata Robert, atunci cer doar doua lucruri, sa fie credincios si sa imi iubeasca copilul. Si iata ca Dumnezeu a auzit rugaciunea si dupa numai cateva luni, Dumnezeu ne raspunde la amandoi si mie, si la cel mic, eu primesc un sot, iar Robert primeste un tata.

 Uitandu-ne in urma...amandoi stim ca doar Dumnezeu a facut posibila aceasta casatorie, mai ales fiind la sute de km distanta unul de celalalt, si mai mult de atat izbindu-ne de anumite probleme cauzate prin schimbarea de domiciliu al sotului, numai ca atunci cand Dumnezeu alege, pentru EL nu conteaza km si cand El spune da, toata lumea poate sa spuna nu....

Astazi privim fericiti amandoi in urma si nu putem decat sa multumim Domnului ca ne-a asezat impreuna, este mai mult decat am fi putut merita si eu, si el, si este mai mult decat am cerut noi.

Ii suntem recunoscatori pentru tot ce a facut pentru noi, si mai mult de atat Ii suntem recunoscatori ca ne poarta pe bratele LUI puternice.

Fiecare zi pentru noi este un nou inceput si in acelasi timp traim fiecare zi parca ar fi ultima.

Imi amintesc o rugaciune facuta in urma cu o saptamana, o rugaciune care m-a miscat mult.

Era luni dimineata si fiecare plecam la servici, insa nu inainte de a ne uni glasurile in rugaciune catre Domnul. Sotul pleca pentru trei zile in deplasare, iar in rugaciune ne incredintase pe mine si copii in Mana Domnului, si printre altele spunea:

"Doamne Ii incredintez in mana Ta de Tata, Te rog sa-I pazesti si Sa le porti de grija, iar daca in aceste zile Tu vei veni sa ne iei la Tine, ajuta-ma sa-i pot intalni in cer"

Este atat de minunat sa stii ca ai Cui, sa iti incredintezi familia.
Este minunat sa ai familie!

Astazi ne-am amintit cu drag evenimentul care a fost in urma cu un an, mai ales ca atunci a  fost si una din primele zile de zapada in Timisoara. Eu care iubesc iarna, mi-am dorit atat de mult sa am zapada la cununie, si credeti-ma ca am avut din plin, desi dimineata de 08.12.2012 nu prevestea nici macar un fulg de ninsoare, iata ca pana si in cel mai mic amanunt Dumnezeu m-a ascultat, si cu doua ore inainte de a pleca la primarie....s-a rupt cerul. 

 In numai cateva ore am avut zapada cat nu am avut toata iarna....bucuria lui Robert, dar si a mea...

Seara  de 08.12.2012....Robert era cel mai fericit!
Fericit ca odata cu zapada mult asteptata, in care abia asteptase sa poata face un om de zapada, era bucuros ca il putea face impreuna cu noul tata pe care i l-a daruit Dumnezeu.

Ne rugam, ca si pe mai departe Dumnezeu sa ne poarte pe bratul Sau!

Timisoara !

In fiecare oras, luna decembrie are ceva aparte si la fel este si in Timisoara!
 Orasul a  imbracat o haina de sarbatoare, incepand de la intrare si pana la iesire. Asta-seara mi-am facut timp sa ies in oras, in mod special pentru a-l admira, insa nu am putut sa fac acest lucru prea mult pentru ca se lasase un frig de mi-au inghetat urechile...dar totusi, pentru cei care sunteti din Timisoara si sunteti departe de casa, avand in vedere ca nu ajungeti acasa de sarbatori, v-am facut cateva poze. Sunt putine, dar promit ca o sa revin cu mai multe...insa trebuie sa ma echipez corespunzator, pentru ca la noi a venit iarna...