Hrana ta zilnica!

7 Noiembrie
2 Cronici 33.1-13
Domnia lui Manase bate un dublu record: este cea mai lungă (cincizeci şi cinci de ani) şi cea mai rea. Cum se explică această durată de excepţie, de vreme ce nedreptatea era insuportabilă în ochii lui Dumnezeu? Cunoaştem motivul şi ne minunăm: este răbdarea harului. Să nu uităm că aceasta caracterizează cele două cărţi ale Cronicilor de la un capăt la celălalt. După ce a vorbit lui Mânase şi poporului său, deşi ei n-au vrut să asculte (v.10), Domnul foloseşte limbajul lanţurilor şi al captivităţii, care este, în sfârşit, ascultat. Exemplul lui Manase ne învaţă că nu există păcătos atât de mare căruia Dumnezeu să nu poată să-i schimbe inima. Şi această istorie, din toată Scriptura, este una dintre cele mai încurajatoare. Să nu considerăm niciodată că o persoană este prea mult legată de păcat pentru a nu mai putea fi mântuită.
De asemenea, în această domnie lipsită de evlavie a lui Manase, avem rezumată istoria profetică a lui Israel. Numele acestui împărat semnifică „uitare" şi ne reaminteşte de declaraţia Domnului: „Poporul Meu M-a uitat de zile fără număr" (Ieremia 2.32). Exilul actual al lui Israel sub jugul naţiunilor este consecinţa acestui abandon; dar tot el va fi, ca şi în cazul lui Manase, mijlocul de trezire, în cele din urmă, a conştiinţelor şi a inimilor lor.

Mediteaza!

Dupa  8 ore de munca....am sa imi iau o pauza si am sa meditez.

Va invit sa faceti la fel.

Luca 12:16-40

Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” 

 Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”

Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” Isus a zis apoi ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
 Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.
 Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
 Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia.
 Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
 Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.
 Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească.
 Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
 Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
 Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Hrana ta zilnica!

6 Noiembrie

2 Cronici 32.16-33

În cartea 2 împăraţi (cap. 18 şi 19) am citit în detaliu remarcile jignitoare ale lui Rab-Şache, urmate de scrisoarea din partea împăratului Asiriei. Cum răspunde Ezechia? El se roagă! Împreună cu Isaia strigă la Dumnezeu în această privinţă. Iată cea mai mică adunare de rugăciune. Dar Domnul a prevăzut-o şi ea are o putere irezistibilă, conform promisiunii Lui: „Dacă doi dintre voi se vor învoi ... asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri" (Matei 18.19). Vedem astfel pe de o parte doi oameni rugându-se, iar pe de cealaltă parte, o armată formidabilă. Victoria este a primilor; masa atacatorilor este zdrobită, fără ca aceştia să-şi poată explica cum. Şeful lor se întoarce „cu faţa ruşinată (lit: cu ruşinea feţei)", pentru a pieri, la rândul său, asasinat de cei doi fii ai săi.

După împăratul Asiriei vine împăratul spaimelor: Moartea (Iov 18.14), vrăjmaş încă mai înfricoşător, care se prezintă pentru a-1 înghiţi pe Ezechia. Dar şi contra acestuia rugăciunea lui este suverană şi Dumnezeu îl scapă din nou.

Observăm cu tristeţe că această fericită domnie nu se sfârşeşte fără o pată întunecată: o gravă slăbiciune, generată de mândrie, care va fi urmată de umilinţă, iar apoi de restaurare

A crede sau a te increde?

Evrei 11:1

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Am cautat sa vad in dex explicatia a doua cuvinte...si am gasit.

 

A CREDE= A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru 

A TE INCREDE= A te bizui, a conta, a te sprijini, a da credit cuiva, sentiment de convingere; lipsă de îndoială 

De atatea ori am auzit aceasta expresie: "eu cred in Dumnezeu", "am credinta in Dumnezeu" , dar oare este suficient...?

Iata ca de la credinta la incredere este un salt mare.

Sa crezi in Dumnezeu e una, dar sa iti pui increderea in El este mult mai mult.

Imi vine acum in minte un verset din Iacov 2:19 "Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!"

Nu este suficient sa crezi ca exista Dumnezeu, dar este suficient sa te abandonezi in mana LUI.Este suficient sa te increzi pe deplin, in orice lucru si in orice loc.

Daca crezi si continui sa te si increzi, deja ai facut un pas mare in credinta.

 

Amintiri.....

Autobuzul opintea pe o sosea cu prea multe gropi. Pe un scaun mai din spate, statea un batranel uscativ, tinand in brate un manunchi de flori de camp. Pe partea opusa, o fetiscana oachesa se uita fascinata la macii, margaretele si albastrelele din bratele batranului. Nu-si mai putea lua ochii de la ele. Razbatea din cand in cand pana la ea parfumul proaspat de flori. Incerca sa priveasca pe fereastra prafuita a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrageau florile batranului.

La urmatoarea statie, batranul dadu sa coboare. Ezita pentru o clipa, dupa care se adresa fetei. "Vad ca-ti plac florile mele. Cred ca sotiei mele i-ar face mare placere sa ti le daruiesc.

 Am sa-i spun ca ti le-am dat tie."

Fata primi florile imbujorandu-se de placere. Urmari apoi pe batranelul uscativ cum se cobori din autobuz si intra pe poarta de fier forjat a unui mic cimitir din apropiere.

Un moment de reculegere pentru cei dragi pe care i-am pierdut!

Si tu Il consideri vinovat?

Traim intr-o societate care se afla la doua extreme.

Cei care Il cunosc pe Dumnezeu stand cu Biblia in mana, Il denatureaza,

 iar cei care nu Il cunosc Il ignora, tocmai pentru faptul ca NU Il cunosc.

Undeva la mijloc este o societate mica care cauta sa faca voia Domnului si sa traiasca dupa legile date de EL, insa aceasta categorie este mica si adeseori nebagata in seama.

Cei mai multi traiesc insa intre aceste doua extreme, iar una din trasaturile comune pe care le au este NEMULTUMIREA.

Daca nu ai bani....Dumnezeu e de vina...

Daca nu ai servici....Dumnezeu e de vina...

 Daca esti bolnav....Dumnezeu e de vina...

Daca esti singur....Dumnezeu e de vina...

Daca nu merge bussines-ul....Dumnezeu e de vina...

Daca  ai pierdut pe cineva drag....Dumnezeu e de vina...

Daca nu ai, daca nu esti, daca nu poti, daca...daca...daca....pentru toate Dumnezeu este vinovat.

Vinovat L-au declarat si cei care L-au condamnat la moarte pe Isus, si totusi Biblia ne spune ca El este nevinovat.

Iuda declara:„Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.”- Matei 27:4

Pilat spune:„Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia..."- Matei 27:24

Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri - Evrei 7:26

Tie cum iti merge...?

 Il consideri vinovat  pe Dumnezeu pentru toate..?

Efeseni 5:20

Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos

Hrana ta zilnica!

5 Noiembrie

2 Cronici 32.1-15

Ne puteam aştepta ca „aceste lucruri şi această credincioşie"» plăcute lui Dumnezeu, să-i fie insuportabile marelui Vrăjmaş. Ele l-au făcut să se ridice împotriva lui Israel şi a împăratului lor.

Bucuria pe care o putem experimenta în Domnul nu trebuie să ne facă să uităm de existenţa acestui adversar care dă târcoale în jurul nostru ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1 Petru 5.8). Satan deci va prelua ofensiva. El îl îndreaptă împotriva Ierusalimului pe puternicul împărat al Asiriei, care începe prin a adresa poporului un mesaj ameninţător şi perfid: „Ezechia" - le spune el - „vă amăgeşte ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete" (v. 11). Mare minciună! Nu erau cămările templului pline cu grămezi de provizii strânse încă de pe vremea când în ţară era belşug (31.10-11)? Şi, graţie apeductului pe care împăratul tocmai îl construise (comparaţi v. 4 cu 2 împăraţi 18.17; 20.20), în interiorul cetăţii curgea apă proaspătă.

Tot aşa vorbeşte înşelătorul şi astăzi. A-l asculta, încercând totodată să rămânem aproape de Domnul Isus, înseamnă să ne expunem la lipsuri şi privaţiuni. Dar noi ştim că adevărul este

reversul a ceea ce spune el. Hristos este pâinea vieţii (Ioan 6.48, 51) şi sursa de apă vie (Ioan 7.37), în timp ce, în afara Lui, domneşte setea (v. 4)

Tema postului in luna noiembrie!

Fiind motivati de sarbatoarea care ne sta in fata, Biserica Elim are ca tema pentru ziua de post a lunii noiembrie, MULTUMIREA!

Efeseni 5:20

Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Sunteti invitati sa va alaturati toti cei care considerati ca aveti pentru ce sa Ii  multumiti Domnului.

Oare nu avem fiecare destule motive de multumire...?