Pedepsit si iertat!

Psalmul 99

Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină.

Domnul este mare în Sion şi înălţat peste toate popoarele.

 Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt!

 Să laude oamenii tăria împăratului, căci iubeşte dreptatea! Tu întăreşti dreptatea, Tu faci dreptate şi judecată în Iacov.

 Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfânt!

 Moise şi Aaron, dintre preoţii Lui, şi Samuel, dintre cei ce chemau Numele Lui, au chemat pe Domnul, şi El i-a ascultat

 El le-a vorbit din stâlpul de nor; ei au păzit poruncile Lui şi Legea pe care le-a dat-o El.

 Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.

 Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt! 

Căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt!

Atat de interesant este acest verset:

Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.

Un Dumnezeu care ne asculta, un Dumnezeu care ne iarta, dar un Dumnezeu care ne si pedepseste !

Este atat de interesant modul in care aceeasi persoana poate fi si pedepsita, dar si iertata in acelasi timp.

 Nu ne este oare mai de folos sa fim pedepsiti si iertati?

Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină.

Domnul este mare în Sion şi înălţat peste toate popoarele.

 Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt!

In momente grele, cartim sau multumim?

Cartire - a-si exprima nemultumirea prin murmure sau critici, a se plange, a protesta.

Aceasta este definitia cartirii in dex-ul limbii romane.

Cartirea, un fenomen foarte des si vechi intalnit. Il numesc fenomen in prima faza, pentru ca multi nu realizam ca de fapt, cartirea este un pacat care ne poate departi de Dumnezeu.Inca din vechime oamenii au fost afectati de acest pacat.Poporul Israel in pribegia lor prin pustie a cartit si a fost vesnic nemultumit. A cartit impotriva lui Moise, a cartit impotriva lui Aron, dar cel mai trist  ca a cartit si impotriva Domnului si nu o data ...

Desi in toata pribegia lor, Domnul le-a fost de-atatea ori sprijin si adapost, cu toate astea la fiecare pas au cartit si in loc credinta lor sa creasca, mai degraba erau gata a-si parasi credinta.

Exodul 16:2

Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustiul acela împotriva lui Moise şi Aaron.

Numeri 11:1

Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.

Daca citim toata isoria poporului Israel, vom vedea ca in nenumarate randuri poporul a tot cartit, numai ca si rasplata Domnului le-a fost pe masura.

Numeri 14:27-30

„Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.
 Spune-le: „Pe viaţa Mea! – zice Domnul – că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustiul acesta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea, nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

Astazi din pacate, noi nu suntem cu nimic mai buni decat acest popor. Cartim in fiecare zi, de cand ne trezim si pana ne culcam. Poporul Israel nu este tocmai cel mai bun exemplu in aceasta privinta, de a-l urma.Adeseori in viata noastra apar diferite probeme, iar noi in loc sa cerem calauzirea Domnului si sa asteptam raspunsul Sau, noi facem ceea ce stim cel mai bine, cartim.

Cartirea de fapt, este un pacat care atrage pedeapsa!

 Pavel ne spune ca toate acestea s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept exemplu.Scriptura ne spune in  Corinteni 10: 5,10

Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu......

Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.

Ne-am intrebat cat de multumitori suntem?

Zilele trecute citeam pe un blog, un mic dialog dintre "un om si Dumnezeu"

Suparat acel om, care era crestin, era nemultumit ca intreaga zi Dumnezeu l-a parasit, desi conform Scripturii, avea promisiunea ca va fi cu el in orice vreme.Si incepuse sa ii spuna Domnului necazul sau prin care a trecut din zori si pana in seara. Dimineata a inceput prost, desi a sunat ceasul la ora fixata, totusi a cazut intr-un somn adanc si a intarziat la servici, pe drum  desi era in intarziere a facut pana la roata de la masina....si asa a continuat sa Ii spuna toate problemele cu care s-a confruntat.Numai ca dupa ce a terminat, Dumnezeu i-a dat raspuns la fiecare problema a sa.

In zori cand trebuia sa se trezeasca de fapt venise ingerul mortii sa il ia, numai ca Dumnezeu a trimis ingerul Sau sa il salveze si in aceea lupta care s-a dat pentru el, a trimis un somn adanc peste el, apoi pe drumul care ducea la serviciul lui, ingerul mortii il astepta la ora la care stia ca el va trece pe acolo, numai ca in dragostea Sa, Dumnezeu a ingaduit sa faca pana la roata, tocmai pentru a evita si a nu ajunge la aceea ora acolo...si asa, Dumnezeu i-a argumentat fiecare situatie a sa pentru care crestinul era nemultumit.

Vazand cata grija a avut Dumnezeu de el....crestinul nostru s-a pus pe genunchi cerandu-si iertare pentru faptul ca a fost atat de cartitor si de nemultumitor, apoi i-a multumit cu recunostinta.

Adesea si noi facem la fel, cartim, cartim si iarasi cartim, suntem nemultumiti de anumite situatii prin care trecem, insa nu stim ca toate aceste situatii au fost doar spre binele nostru.

Doamne ajuta-ne sa fim multumitori in orice vreme !

O liniste de mormant....

Nu degeaba se foloseste expresia aceasta, "o liniste ca de mormant"...

Paseam printre morminte...nici o miscare, o liniste deplina. Cat vezi cu ochii, doar varful crucilor stau semet infipte in pamant, cruci mai vechi, mai noi, cruci mai mici...cruci mai mari...

Diferite forme si diverse marimi, insa toate au ceva in comun....toate au scris un nume pe ele... 

"Aici odihneste...."X"...nascut in data de...decedat in data de..."

Mai vezi pe cate-o cruce, un vers de aducere aminte...din partea celor dragi....

Ici si colo....vezi pe cineva plecat deasupra unui mormant, mai pune o floare, mai aprinde o lumanare...mai varsa o lacrima...

De ce lumanare..? Imi spune o batrana...."sa le luminam drumul catre cer". Mda.....!?

Cam acest peisaj il poti vedea  zilnic, daca treci prin cimitir...

Indiferent cat stai acolo, fie ca te duci doar 10 minute, fie ca mergi pregatit sa stai o ora, nu poti sa nu te gandesti si sa nu te intrebi: sa fie doar atat, doar o cruce si un mormant...?

Omul a fost creat doar pentru atat..? Unul pleaca la 18 ani, altul la 25 altul la 50....altul la 90....

Unde este logica...? Care este motivul...? Si totusi...asta-i  realitatea!

Infruntam o realitatea care adeseori doare si nu poate fi inteleasa, insa atunci cand traiesti langa Dumnezeu privesti altfel, accepti ceea ce El a ingaduit fara sa pui intrebari si multumesti ca nu iti este numele pe nici una dintre aceste cruci.

"De n-ar fi El de partea noastra...

Am fi ca praful luat de vant..."

.........

Se lasa seara... se-asterne din nou aceea liniste de mormant.

Ici si colo printre cruci, florile viu colorate si proaspete, raspandesc parfumul lor... 

Plec si privesc in urma...si multumesc Domnului ca mi-a mai dat o zi...!

Maine nu e ziua mea...poate nici a ta...

Si daca va fi...eu stiu ca nu este aici finalul...!

 Isaia 38:16

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.

Hrana ta zilnica !

3 Septembrie

Cronici 15.1-24

Să avem curajul să ne recunoaştem lipsurile înaintea Domnului şi înaintea oamenilor (Prov. 28.13). „Nu L-am căutat pe Dumnezeu" „după rânduială" (v. 13), le declară David leviţilor care aveau misiunea să poarte chivotul. De data aceasta însă, toate dispoziţiile sunt date pentru a fi suit „după Cuvântul Domnului". Ce scenă de bucurie şi de laudă! Să remarcăm locul pe care îl ocupă aici Obed-Edom. S-ar fi putut plânge, în mod egoist, văzând chivotul părăsindu-i casa. Nu pierdea el o sursă de binecuvântare odată cu plecarea acestuia? (13.14). Departe aşa ceva de gândurile lui! Binecuvântarea va fi împărtăşită cu întregul

Israel, iar el însuşi, un lev,it dintre fiii lui Core, va exercita simultan funcţiile de uşier (v. 18), de muzician, de conducător al cântării (v. 21) şi de uşier pentru chivot (v.24). Deci de chivot tot nu se va despărţi. Credincios în lucrurile mici, va primi mult (Luca 16.10); pentru că şi-a cârmuit bine propria casă, Dumnezeu îi încredinţează acum o poziţie de răspundere în casa Lui (1 Timotei 3.4-5).

Chenania, şeful leviţilor, devine „învăţător în cântare, pentru că era iscusit" (v. 22). Faptul acesta ne reaminteşte de acel cuvânt al apostolului Pavel: „Voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea" (1 Corinteni 14.15).

Noapte buna !

In timp ce rasfoiti paginile blogului, puteti asculta muzica, la fel cum era in urma cu 2 ani....

Am ales deocamdata cateva din melodiile dragi mie, data fiind si ora tarzie la care ma aflu, dar daca aveti preferinte sau o anumita melodie pe care doriti sa o ascultati in timp ce va gasiti pe blog, imi puteti scrie mesaj pe adresa de email monna_tabita@yahoo.com sau novacescu.monica@gmail.com, ori la rubrica "comentarii" de la sfarsitul fiecarei postari.

Pana atunci va doresc auditie placuta si noapte buna!

Hrana ta zilnica!

2 Septembrie

1 Cronici 14.1-17

Gloria şi prosperitatea lui David au ajuns la urechile vecinilor săi. Unii, ca Hiram şi poporul lui, caută favoarea şi prietenia împăratului lui Israel; alţii, cum sunt filistenii, nu-şi lasă armele. Să remarcăm că, în concordanţă cu caracterul „Cronicilor", nu apare aici nici o menţiune despre asocierea vinovată a lui David cu Achiş (1 Sam. 27-29), cu excepţia aluziei discrete din 1 Cronici 12.19.

Învingătorul lui Goliat declanşează apoi un atac în două reprize împotriva filistenilor, nu fără să-L fi întrebat de fiecare dată mai întâi pe Dumnezeu. Insistăm din nou asupra acestei atitudini de umilinţă. David nu are încredere în propria capacitate de conducător; nu se sprijină pe propria experienţă militară pentru a decide asupra celei mai bune tactici de adoptat. Când Vrăjmaşul „se suie să ne caute" (v.8), este oare prima noastră reacţie aceea de a-L întreba pe Dumnezeu despre modul cum am putea să-1 învingem pe Satan? Să nu ne încredem în propria înţelepciune şi, înainte ca să dăm piept cu adversarul şi înainte de a lua orice decizie, să-I cerem Domnului Isus sfatul şi ajutorul Său. Cele mai multe dintre înfrângerile noastre înaintea marelui Vrăjmaş nu au altă explicaţie decât aceea că am uitat să căutăm voia lui Dumnezeu.

CRUCEA !

CRUCEA - este o imagine a condamnarii...si totusi este SOLUTIA IERTARII...!!!

CRUCEA - este o imagine a violentei...si totusi este SOLUTIA IMPACARII...!!!

CRUCEA - este o imagine a suferintei...si totusi este SOLUTIA VINDECARII...!!!

CRUCEA - este o imagine a slabiciunii...si totusi este SOLUTIA PUTERII...!!!

CRUCEA - este o imagine a mortii...si totusi este SOLUTIA VIETII...!!!

CRUCEA - este o imagine a pedepsei capitale...si totusi este SOLUTIA MILEI si SOLUTIA IERTARII Divine...!!!

CRUCEA - este o imagine a urii...si totusi este drumul spre DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU...!!!

CRUCEA - este o imagine a rusinii...si totusi este ONOAREA CRESTINILOR...!!!

O dumineca binecuvantata petrecuta la poalele crucii Domnului Isus!

Hrana ta zilnica !

1 Septembrie

1 Cronici 13.1-14

O dorinţă fericită se naşte în inima noului împărat: să-i redea chivotului locul de onoare care i se cuvenea în Israel şi să adune întregul popor la acest eveniment. Totul pare să se deruleze foarte bine. Bucuria este generală. Din nefericire, un singur detaliu (dar de mare importanţă) fusese trecut cu vederea şi faptul acesta este suficient ca să determine moartea lui Uza; şi, odată cu ea, cea mai mare consternare. 

Ca rezultat al acestei lovituri, bucuria din inima împăratului este înlocuită cu un sentiment de teamă, iar mânia ia locul laudei!

Cuvântul le prescrisese leviţilor să ducă pe umeri chivotul, dar lucrul acesta nu fusese împlinit, probabil din pură ignoranţă. Necunoscând mai mult, ei acţionaseră cât de bine putuseră. Dar tot atât de bine împăratul, care trebuia să-şi facă o copie din cartea legii (Deut. 17.18), cât şi leviţii, răspunzători să înveţe pe popor din ea (Deut. 31.12), se cuvenea să fi cunoscut porunca asupra acestui subiect. De aceea, ei n-aveau nici o scuză. Noi, care avem Scriptura în mâini, suntem răspunzători să umblăm şi să-I slujim Domnului corespunzător învăţăturii pe care ea o conţine.

Chivotul este deturnat spre Obed-Edom şi urmează să rămână trei luni „cu familia" acestui om, în casa lui. Acolo va aduce binecuvântarea, cum o face întotdeauna prezenţa Domnului Isus în casele şi în inimile noastre.