Hrana ta zilnica !

4 Iunie

1 Imparati 10:1-13
Pe când le vorbea fariseilor, pentru a sublinia necredinţa lor, Domnul le va aminti această scenă: „O împărăteasă din sud ... a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, aici este mai mult decât Solomon" (Matei 12.42). Fiul lui Dumnezeu, împăratul gloriei, Se găseşte prefigurat aici, înaintea ochilor noştri. El ne învaţă că primeşte pe oricine vine la El. Nici gloria, nici bogăţiile marelui împărat nu sunt acelea care-1 atrag pe acest nobil vizitator la curtea sa. Împărăteasa din Seba auzise de înţelepciunea lui Solomon „legată de Numele Domnului" şi, dorind s-o evalueze ea însăşi, vine să-i împărtăşească „tot ce era în inima ei". Să nu ne satisfacă doar să fi auzit despre Domnul Isus. Să mergem la El! El este gata să ne dea tot ceea ce dorim, tot ceea ce-I cerem (v.13; Ioan 15.7).
Ceea ce o impresionează pe împărăteasă la curtea lui Solomon (v. 4, 5) ne face să ne gândim la mărturia dată pentru Domnul de către adunare (casa Lui), la învăţătura Cuvântului (mâncarea mesei Lui), la comportarea alor Săi, care trebuie să fie demnă de El (ţinuta, rânduiala, hainele slujitorilor lui).

 În toate aceste detalii trebuie să le arătăm persoanelor cu care intrăm în contact Cine este marele împărat Căruia suntem onoraţi să-I aparţinem.

Hrana ta zilnica !

3 Iunie
1 Impăraţi 1.10-28
A fost o eroare gravă din partea lui Solomon să-i dea împăratului Tirului cetăţi care constituiau parte din ţara lui Israel. La fel ni se poate întâmpla şi nouă, să abandonăm o parte din moştenirea noastră în beneficiul lumii. Să luăm ca exemplu felul cum petrecem ziua Domnului. Stăm probabil departe de o strângere, pentru a fi pe placul vreunui prieten sau vreunei rude? Să fim siguri că asemenea concesii reprezintă o pierdere de ambele părţi. Cum va fi posibil să-i conducem pe alţii la adevărul divin şi la înţelegerea privilegiilor creştine, dacă nu dovedim întâi că noi înşine le preţuim? Priviţi la Hiram! 

Nici măcar nu apreciază gestul lui Solomon!
Sfârşitul capitolului ni-1 arată pe împărat ca un administrator înţelept, întărindu-şi şi organizându-şi împărăţia. El îşi menţine relaţia pe de o parte cu Domnul (v. 25) şi, pe de altă parte, cu diferitele popoare şi ţări de la graniţe. Şi, pentru prima dată din zilele lui Iosua, toţi canaaniţii sunt subjugaţi.

 Ne reamintim că ei sunt un simbol al vrăjmaşilor sufletelor noastre. Se află oare vrăjmaşii sufletului meu în libertate, sau mai degrabă am găsit în Hristos puterea de a-i aduce sub control?

Hrana ta zilnica !

2Iunie
1 Impăraţi 9.1-9
Lucrarea întreprinsă de Solomon este terminată. Versetul 1 subliniază că el a avut plăcere s-o împlinească. Oare nu ne dă el o lecţie aici? Să facem cu bucurie tot ceea ce Domnul ne cere, pentru că El este acela care ne-o cere! Acum Domnul răspunde rugăciunii împăratului. «Gloria Lui locuind în această casă» va fi înaltul Său motiv de a-1 binecuvânta pe Israel, de a-1 asculta, de a-1 ierta. In timpul de acum, Dumnezeu leagă propria glorie şi împlinirea rugăciunilor adresate Lui de un singur nume: Cel al lui Isus (Ioan 14.13,14); şi aceasta pentru că Dumnezeu a venit să locuiască în mijlocul nostru în Persoana lui Isus, nu într-un templu (Ioan 1.14; Coloseni 1.19; 2.9; 1 Tim. 3.16). Nu sunt ochii şi inima Tatălui aţintite mereu asupra acestui Om desăvârşit? (compară cu v. 3). 

Deci putem în orice moment să ne adresăm Lui în numele lui Isus, pentru împlinirea rugăciunilor noastre. „Vezi, Dumnezeule! şi priveşte faţa unsului Tău" (Psalmul 84.9).
Domnul îi pune apoi pe Solomon şi pe popor în faţa responsabilităţilor lor. Prezenţa Lui în mijlocul lor cere din partea lor o strictă separare de rău; altfel, acest privilegiu le va fi luat, iar Israel, ca naţiune, va fi împrăştiat.

Hrana ta zilnica !

1Iunie
1 Impăraţi 8.54-66
În ciuda bogăţiei şi a măreţiei casei, în ciuda numărului foarte mare al celor adunaţi, în inima lui Solomon nu se naşte nici o dorinţă de dominare; el se aşază în genunchi, într-o atitudine de dependenţă faţă de Dumnezeu (v.54). Sperăm să-i fie familiară această poziţie fiecăruia dintre cititorii noştri. Să-I vorbim astfel Domnului, în fiecare zi, în mod deschis, de preferat cu voce tare, când este posibil, pentru a evita să fim distraşi. Şi chiar dacă, după aceea, vom uita ce ne-am rugat, cuvintele noastre vor sta „ziua şi noaptea... înaintea Domnului Dumnezeului nostru". În final se spune că El face dreptate în fiecare zi potrivit cu cazul solicitat.

 Putem conta astăzi pe răspunsul de astăzi, nu pe cel de mâine. Dumnezeu cunoaşte tendinţa noastră de a ne odihni pe ceea ce ne dă El, mai degrabă decât pe El, şi, din acest motiv, El reglează chestiunile „fiecărei zile în ziua ei". Iar Isus ne învaţă la fel: „Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6.34).
Această ceremonie de „dedicare" (sau de inaugurare) a templului avea loc la momentul marii sărbători anuale a Corturilor, în luna a şaptea. 

Ea se sfârşea prin aducerea de sacrificii şi cu bucurie, potrivit cu Deuteronom 16.15.

Hrana ta zilnica !

31 Mai
1 Impăraţi 8.41-53
Pentru mijlocire nu este de ajuns să cunoşti slăbiciunea inimii omeneşti (v. 46). Mai este necesar să ai -ca şi Solomon aici - încredere în compasiunea inimii lui Dumnezeu. Dacă Isus, Marele nostru Preot şi Avocat, cunoaşte foarte bine inima omului, atunci la fel de bine o cunoaşte şi pe a Tatălui. Însă dorinţa Lui este ca noi să mergem la El, pentru a o experimenta personal (compară cu Ioan 10.17 şi 16.27).
„Ascultă şi iartă"! Capitolul acesta ne învaţă că, în adevăr, ne putem înfăţişa înaintea lui Dumnezeu în orice împrejurare. La picioarele Domnului a fost loc pentru cei mai mari păcătoşi (Luca 7.37).

 Şi astăzi, credincios promisiunii Sale, nu-1 va izgoni afară pe acela care vine la El (Ioan 6.37).
Păcatul este lanţul prin care chiar şi un credincios poate fi ţinut captiv în ţara vrăjmaşă (v. 46). 

Dumnezeu este gata să-1 elibereze de acolo. Numai că drumul spre iertare trece în mod necesar prin punctul mărturisirii. „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu ... şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu" (Psalmul 32.5).

 Dumnezeu ascultă; El iartă; da, El poate ierta totul, pentru că Isus a făcut ispăşire pentru toate. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate" (1 Ioan 1.9).

De ce Iona?

 As fi vrut sa  adorm....dar nu pot sa nu imi reamintesc ceea ce am auzit astazi. In ultima vreme foarte des am auzit predici despre IONA. Am auzit atat de des invataturi si ganduri minunate despre prorocul Iona, incat subiectul imi este foarte familiar, asta cu atat mai mult cat si noi ca familie, am ajuns cu cititul, tot la cartea lui Iona. Aseara am avut la cina o prietena draga din Italia, si curios este ca am deschis Biblia...si acelasi subiect l-am avut...IONA. Astazi am mers la adunare...si cred ca Dumnezeu a mai  vrut ceva sa ne spuna....pentru ca textul citit si mesajul a fost acelasi...IONA.

De ce IONA...? 3-4 saptamani....doar Iona...? 

DA, si cred ca, daca am citi cartea Iona in fiecare zi, tot ar avea Domnul ce sa ne vorbeasca prin Duhul Sfant. Dar, cred ca voi continua maine...totusi vreau sa adorm...

O noapte binecuvantata !

„Scaldă-te, şi vei fi curat.”

 2 Imparati 5:6-13

Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.”Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine şi va şti că este un proroc în Israel.”

Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.

Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat."Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra.

Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.”

In pasajul acesta si prin vindecarea lui Naaman, Dumnezeu nu a vrut altceva decat sa isi arate Atotputernicia Sa divina.Nimeni din acele vremuri nu putea vindeca lepra si apa din Iordan cu atat mai putin.Insa Naaman a primit aceasta porunca:„Scaldă-te, şi vei fi curat.”

Astazi omul daca este bolnav, merge la medic, dar in acelasi timp spune si bisericii sa se roage pentru vindecarea lui. Interesant este ca in urma vindecarii, oamenii au tentatia sa spuna ..."da, m-am facut bine...am fost la medicul"X"...e un medic extraordinar, dar nu declara ca DUMNEZEU  l-a vindecat, ori in acest caz...Naaman nu mai putea spune ca vreun om l-a vindecat, ci trebuia sa recunoasca puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat o solutie atat de simpla: „Scaldă-te, şi vei fi curat.”

Uneori solutiile pe care ni le da Dumnezeu sunt atat de simple incat parca nu ne vine sa le ascultam...."oare sa fie chiar asa?...numai atata trebuie sa fac?" 

Da ! Da!...Numai atat...ASCULTARE de Domnul!

Este tot ceea ce vrea Dumnezeu sa vada la noi.Prin ascultarea de Dumnezeu, chiar si pana in lucrurile cele mai marunte, dam dovada de smerenie deplina.

Daca raul Iordan ar fi avut puteri miraculoase, toti leprosii s-ar fi dus sa se scalde. Biblia nu ne spune ca au mai fost vindecati si altii, impreuna cu Naaman, si am convingerea ca in popor mai erau leprosi.

Dar de ce Naaman? El era un strain si totusi Dumnezeu l-a ales pe el ca sa Isi proslaveasca Numele.

Atunci cand poporul lui Dumnezeu nu vrea sa asculte, nu se smereste si se departeaza de El, Dumnezeu alege pe altii prin care sa isi faca lucrarea.

E valabil si astazi...

Multi crestini cu ani  multi de pocainta in spate, se trezesc ca nu mai au parte de acea relatie cu Dumnezeu pe care poate au avut-o altadata.Nu le mai vorbeste Dumnezeu nimic, nu mai simt nimic...nu mai aud nimic.

Intreaba-te daca nu cumva, prin pacatele comise ai pus caramida pe caramida, pana s-a construit un zid?

In  Isaia 59 cu 2, sta scris..."nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!"

Dumnezeu da intotdeauna solutiile cele mai simple, pentru ca in acestea este vazuta slava LUI. 

Nu intotdeauna sunt intelese  de noi si nici de altii, pentru ca solutiile lui Dumnezeu  sunt irationale si El lucreaza dupa planul Lui

 si nu dupa voia mea sau a ta.

Daca solutiile oamenilor si ale noastre sunt solutii trecatoare, ale lui Dumnezeu sunt solutii pentru eternitate, de-aceea ideal este sa acceptam solutiile lui Dumnezeu si sa ramanem in voia LUI!

 

Hrana ta zilnica !

30 Mai
1 Impăraţi 8.31-40
La începutul rugăciunii lui, Solomon a preamărit credincioşia Domnului, îndurarea Sa (v. 23), măreţia Sa (v. 27). Acum el recunoaşte faptele de care este capabil poporul şi care reprezintă consecinţele păcatelor lor. Gândurile noastre se întorc de la Solomon spre Hristos, grandiosul Mare Preot. El cunoaşte deplin slăbiciunea inimilor alor Săi şi Se adresează lui Dumnezeu înainte ca Satan să-i cearnă, rugându-Se pentru credinţa lor, să nu se piardă. El a făcut aşa pentru Petru, înainte ca acesta să se lepede (Luca 22.32) ... şi încă de câte ori pentru fiecare dintre noi, în chiar ceasul ispitei, fără ştirea noastră. In adevăr, Dumnezeu cunoaşte inima omului (v. 39; vezi Ieremia 17.9, 10). Şi unde anume şi-a descoperit măsura deplină a caracterului ei înşelător această inimă „nespus de înşelătoare şi fără nici o speranţă de vindecare"?

 În ce împrejurări i-a cunoscut Hristos decăderea extremă? 

Oare nu la cruce, unde ostilitatea omului a fost total exprimată contra Lui (Psalmul 22.16)? Dar crima aceasta - cel mai mare dintre toate păcatele lui Israel - va fi chiar şi ea iertată când naţiunea pocăită îşi va
întoarce privirile cu „duhul îndurării şi al cererilor", nu spre „această casă", ci spre „Acela pe care L-au străpuns" (Zaharia 12.10).