Fa din El o prioritate !

De nenumarate ori ne gasim in  diferite situatii si diferite ipostaze, uneori chiar situatii limita, dar in toate aceste situatii dificile  cautam  alternative. Cautam alternative la  toate.

Daca nu ne ajung banii, cautam un jobs mai bun,  daca vrem mai multi...mai luam un jobs sau plecam  in alte tari unde suntem platiti mai bine, daca nu  ne convine singuri, cautam pereche, daca nu ne convine pereche, ne despartim si ramanem singuri, daca dorim copii...ii facem, daca nu ii dorim, facem avort, si exemplele ar putea continua. Am ajuns sa ne consideram atat de intelepti incat consideram ca nu mai avem nevoie de Dumnezeu, ne consideram stapanii propriei vieti. Uitam de fapt ca nu noi suntem stapanii, ci DUMNEZEU.Am ajuns sa gasim  alternative la toate situatiile in care ne gasim, insa ce este curios, sau nu stiu care ar fi cuvantul potrivit, atunci cand nu mai gasim alternative la toate aceste situatii, alergam la Dumnezeu si il luam ca o ultima solutie, zicand....."oricum nu mai am ce sa pierd"

Il luam ca pe o roata de rezerva. Cand e omul bolnav, fuge la medic.Face analize in Romania, daca nu sunt in regula trimite in Franta, si daca  se poate paralel mai trimite si in Germania. Incercam toate metodele cu putinta numai sa ne facem bine, dar uitam ca Medicul Suprem are ultimul cuvant.Daca nu reuseste medicina, abia atunci îngenunchem si cerem ajutorul.

Este atat de atotputernic, incat merita toata slava si cinstea. In foarte multe carti in Vechiul Testament, gasim scrise de foarte multe ori, una din cerintele Domnului, "cele dintai roade"

"Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc: arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintâi roade şi darurile alese pe care le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre" Deut.12:11

 Domnul vrea prioritate in toate lucrurile.Si-atunci de ce credem noi, ca Domnului ii place cand apelam la El doar ca o ultima solutie? Ajungem uneori cu problema noastra in fata lui si uneori nu primim rezolvare.Ne-am intrebat oare de ce? Poate pentru faptul ca am venit la El cautand o ultima alternativa la problema noastra. 
Incearca sa faci din El o prioritate si nu o necesitate !

Familiile popoarelor, dati Domnului, dati slava si cinste ! Psalmii 96:7

Hrana ta zilnica !

13 Martie
1 Samuel 17.41-54
Filisteanul se înfăţişează încă o dată înaintea şirurilor de bătaie, cu provocarea lui. Dar cine este cel care-i vine în întâmpinare? Să fie campionul pe care Israel îl trimite împotriva lui: un tinerel cu arme ridicole, un toiag şi o praştie de cioban? Oare este o glumă? Îl măsoară cu privirea din cap până în picioare pe acest adversar mizerabil cu care nu merită să se compare şi-1 insultă cu dispreţ! Însă David este neclintit, el, care avea să scrie: „Domnul este tăria vieţii mele: de cine să-mi fíe frică?" 

(Psalmul 27.1). 

Piatra este aruncată cu o mână sigură; ea pătrunde în fruntea uriaşului care se prăbuşeşte. David aleargă şi-i taie de îndată capul cu propria sabie. Apoi, ce strigăte de victorie izbucnesc în tabăra lui Israel şi ce confuzie şi derută cuprind tabăra filistenilor! Este o scenă memorabilă, ilustrând puterea credinţei, a acestei credinţe care-1 face pe cel credincios în stare ca, în genunchi, să obţină victorii asemănătoare. Dar ştim că această scenă are o semnificaţie infinit mai mare. David, tip al lui Hristos, a triumfat asupra lui Goliat, simbol al lui Satan, utilizând propria-i sabie, moartea. Prin moarte, Isus 1-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, care este diavolul. Este victoria de la cruce, inepuizabil subiect al laudei eterne.

Spuneti-le....

Spuneţi-le oamenilor că a mai rămas puţin... Clepsidra timpului înghite ultimele fire de siliciu după care va exploda în veşnicie.

Spuneţi-le oamenilor că joaca de-a biserica se poate finaliza cu căderea în bot în hăul iadului. Nu programele noastre sofisticate Îl bucură pe Domnul. În filarmonici sunt cântăreţi mai buni decât ai noştri, la televizor găsim oratori mai străluciţi decât cei ce se învârt pe lângă amvoanele noastre.

Spuneţi-le oamenilor că păcatele mici cântăresc greu la judecată. O pietricică în pantof te aşează jos, iar de acolo poţi privi strâmb vulpile mici ce-ţi zâmbesc albastru.

Spuneţi-le oamenilor că praful de pe Biblii va fi folosit de îngeri ca probă în condamnarea noastră. Genunchi tociţi de rugăciune trebuie, nu şezuturi tocite de yahoo messenger.

Lăsaţi cuvintele găunoase şi ebraice şi vorbiţi-le oamenilor simplu să priceapă ce au de făcut. Nu mai speriaţi poporul cu criza. Dumnezeu e bogat, iar bau-bau-ul nostru e stupid.

Spuneţi-le oamenilor că viaţa trece şi când nu faci nimic, totul curge şi totul se plăteşte.

Vorbiţi-le despre dragostea lui Isus, dar spuneţi-le că El e şi foc mistuitor.

Spuneţi-le oamenilor că plăcerea păcatului e de-o clipă, iar remuşcările sunt eterne. Spuneţi-le că vine primăvara şi să iasă din biserici şi mall-uri vestindu-L pe Hristos prin parcuri.

Spuneţi-le nu ce vor ei să audă, ci ceea ce trebuie să audă. Spuneţi-le adevărul chiar dacă n-o să mai fiţi aleşi în conducerea bisericii şi-o să lucraţi ca măturători de stradă. Mai bine să suferiţi voi din cauza adevărului decât să sufere el din cauza voastră.

Vă rog să luaţi în calcul, în Numele lui Isus din Nazaret, posibilitatea că am dreptate în ceea ce vă scriu.

Spuneţi-le oamenilor că se aud paşii Mântuitorului. Dar şi ai lui Antichrist.

                                                                               Vladimir Pustan 

Cat esti de minunat, Doamne...!

De ceva vreme incoace, in fiecare dimineata cand ma trezesc ma minunez de inteligenta lui Dumnezeu, si stiti de ce...? Pentru faptul cum a gandit atunci cand a creat universul si omul. In mod special, pentru modul in care  a facut ziua si noaptea.

Deseori  sunt atat de obosita seara, incat ma gandesc ca nu voi reusi sa ma odihnesc nici daca dorm  trei zile......si surpriza, dupa 6-7 ore de somn, sunt fresh.

Atunci din nou imi amintesc si ma minunez, cat de maret este Dumnezeu si cum a stiut sa faca toate lucrurile, cat de adanc a gandit, de fapt spune in 

Geneza 1 : 31"Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce face Dumnezeu este bine, de-aceea Il laud si Ii multumesc!

"Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi”

Mergeam spre biserica duminica dimineata, si cum de obicei pe masina ascult un cd  sau radio Vocea Evangheliei, la un moment dat in mesajul care era la acea ora la radio, auzisem versetul din 

Exod 14:14: "Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi.”

De-atatea ori am citit acest verset prin care Dumnezeu  ne-a asigurat de acest lucru, dar tot de-atatea ori am uitat.

Asa cum a purtat de grija poporului Israel, atunci cand l-a scos din Egipt, Acelasi Dumnezeu ne poarta si noua de grija azi si ingrijorarea din suflet  nu trebuie sa isi lase amprenta.

A pierdut Domnul vreo batalie vreodata?

NU, nici o batalie in care este implicat, nu a fost pierduta.
Un turist  si-a propus sa faca inconjurul  pamantului pe jos.In momentul in care s-a intors la destinatie, intrebat de unul din reporteri, daca a fost greu traseul pe care l-a facut, acest turist a raspuns:
"nu kilometri pe care i-am parcurs au fost grei, ci rucsacul din spate"

Ramane insa o intrebare, de ce totusi multi crestini traiesc experiente triste in viata?

Pentru ca  ne este frica sa ne incredem si sa ne abandonam in mana lui Dumnezeu.
 Este trist, si de cele mai multe ori ne incapatanam sa caram povara singuri, ne ambitionam sa mergem pe drumul ales de noi.Desi  suntem invitati sa Ii predam toata povara noastra, noi refuzam.
Ma rog Domnului ca sa constientizam realitatea din acest  verset, sa realizam ca Dumnezeul in care ne incredem este Atotputernic si in acelasi timp este si un Dumnezeu milos, caruia Ii pasa de Copiii Sai. Cand vom pricepe acest lucru, atunci cu siguranta dispare aceea ingrijorare din inima noastra si viata ne va fi mai usoara.

Psalmii 68:19 "Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră".

Hrana ta zilnica !

12 Martie
1 Samuel 17.31-40
David se prezintă înaintea lui Saul şi îi face cunoscută intenţia sa. «Nu eşti în stare» - este primul răspuns al lui Saul. Impresionat totuşi de hotărârea şi de credinţa fermă a tânărului, se declară gata să-1 ajute, astfel că îi împrumută lui David armura sa. 

Însă acesta, împiedicat, paralizat în mişcările sale, nu se poate folosi de ea. Nu, ci armele lui vor fi instrumentele umile ale păstorului. Fără vreo valoare în ochii oamenilor, ele vor arăta puterea Domnului mai clar decât ar face-o armura.
Armura lui Saul vorbeşte despre întregul suport şi despre măsurile de precauţie pe care le foloseşte înţelepciunea omenească, însă pe care credinţa le vede numai ca pe un impediment!
Format de Dumnezeu în secret pentru serviciul pentru care era destinat (asemenea multora dintre slujitorii Domnului şi a lui Isus însuşi la Nazaret), David se înfăţişează acum în public, gata de luptă. Şi, pentru a demonstra puterea Domnului, el relatează o experienţă din această „şcoală a deşertului". Ucisese un leu şi un urs, fără să-1 fi văzut cineva, pentru a scăpa câte o oaie din gura lor. Aceasta ne face să ne gândim la un alt Păstor, dându-Şi viaţa pentru oile Sale ca să le scape de crudul vrăjmaş (Ioan 10.11; 17.12 şi 18.8, 9).

 Ce preţ de nespus are chiar şi un singur miel pentru inima acestui bun Păstor!

Hrana ta zilnica !

11 Martie
1 Samuel 17.17-30
Trimis de tatăl său (asemenea lui Iosif odinioară -Geneza 37.13) ca să afle ştiri despre fraţii săi, David este aici tipul Aceluia care a părăsit cerul pentru a vizita lumea prin har. Astfel David aude provocarea zilnică, insultele aruncate în faţă israeliţilor de către uriaşul filistean. Consternat, întreabă ce se întâmplă. Eliab îl aude şi-1 apostrofează pentru curiozitatea lui. Tot aşa, cei vârstnici din adunări îi pot critica pe fraţii şi pe surorile mai tinere în mod nedrept şi fără consideraţie pentru sentimentele lor.
Deşi fusese prezent la ungerea lui David, Eliab nu-1 ia în serios. El ne aminteşte de fraţii lui Isus care nici ei „nu credeau în El" (Ioan 7.5).
Au trecut patruzeci de zile. Patruzeci este, în Scriptură, numărul care corespunde unei perioade complete de încercare. Dar, vai, realitatea lucrurilor trebuie întâmpinată: în faţa filistenilor nu iese nici o persoană!

 Nimeni care să-1 scape pe Israel!

 Nici Eliab, cu toată statura lui înaltă (16.7) - el ar fi putut să se ruşineze de laşitatea sa înaintea lui David - nici chiar Saul (acela care era mai înalt decât oricine din poporul său şi învestit ca protector al lor), pentru că Domnul îl abandonase! Dar, pentru credinţa lui David, Goliat nu este decât un filistean ca ceilalţi, deja învins, deoarece a îndrăznit să insulte ostile Dumnezeului celui viu (Isaia 37.23, 28).

Isus te asteapta !

Daca cerul pare ca s-a intunecat deasupra ta, daca drumul pe care mergi ti se pare ca nu duce nicaieri, daca in fiecare dimineata te trezesti si esti singur, daca problemele te apasa din greu, daca speranta nu mai ai si credinta ta a slabit, exista Cineva care priveste spre tine de sus. Chiar daca tu nu Il vezi, El te vede pe tine. Isus vede problema ta cunoaste starea ta si El iti vine in ajutor.
Cauta-l, striga-l, iar El  iti va raspunde !
Nu cauta ajutor la oameni.....ca nu vei gasi,
nu astepta  ca altul sa se implice in rezolvarea problemei tale...ca nu o va face nimeni, nu astepta...ca astepti in zadar,
Singurul care poate si vrea sa te ajute este Isus, pune-l la incercare.
Nu stiu care este problema din viata ta, dar stiu ca Dumnezeu a vrut ca tu sa auzi acest mesaj.