Ultimele cuvinte rostite in fata mortii!

In 2011 cand Directorul si cofondatorul Steve Jobs a decedat, a fost un soc pentru multi, atat pentru cei care l-au cunoscut cred, dar si pentru noi, omul de rand care doar am auzit despre el. Parea un soc pentru ca toti stiam cat este de bogat si parca nu ne venea sa credem ca s-a dus...

Bineinteles ca bogatia nu este o protectie in fata mortii, insa te duce cu gandul uneori ca daca ai bani...ai sanse mai mari la viata.

Ei...iata ca ca nu! Citisem cateva ganduri pe care Steve Jobs le-a scris cat era pe patul de spital, bolnav fiind de cancer. Sunt ganduri demne de luat in seama pentru fiecare dintre noi.

---------------------------------------

 

Directorul şi cofondatorul Apple, Steve Jobs, a pierdut în anul 2011 lupta cu cancerul pancreatic. Cunoscut pentru stilul lui de viață modest dar și pentru rigurozitatea și perfecționismul de care dădea dovadă pe plan profesional, ultimele cuvinte ale regretatului om de afaceri sunt simple, dar înduioșătoare, de efect și îi contrazic întreaga existență a acestuia, dedicată în proporție majoritară carierei. 

Am ajuns pe culmile succesului în lumea afacerilor.  În ochii altora, viața mea este un simbol al succesului. Cu toate acestea, în afară de munca mea, nu prea am alte motive de bucurie. În final, averea este doar o “felie” de viață cu care sunt acomodat, obișnuit.

În această clipă, zăcând pe patul de spital, filmul vieții mele mi se perindă prin fața ochilor. Realizez că toată recunoașterea, laudele, bogăția de care m-am bucurat au pălit, au devenit fără de sens în fața apropiatei morți.

În întunericul camerei, mă uit la luminile verzi de la aparatele care mă țin în viață, aud sunetele mecanice sacadate făcute de ele și simt respirația Zeului Morții apropiindu-se.

Acum când am făcut bani cât pentru trei generații, ar trebui să ne concentrăm pe alte aspecte ale vieții care nu au legătură cu partea financiară. Trebuie să fie ceva mai important de atât!

Să fie relațiile… să fie arta, să fie un vis neîmplinit din tinerețe…

Fuga non-stop după bani transformă o persoană, cât de normală ar fi ea, într-o ciudățenie asemenea mie.

Dumnezeu ne-a lăsat simțurile ca să recepționăm dragostea, sentimentele celor din jur. Și nu iluziile false aduse de averi.

Toți banii, toate proprietățile și investițiile din viața mea.. nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată și primită. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, însoți mereu, dându-ți puterea și lumina care sunt necesare să mergi mai departe. Dragostea nu cunoaște distanță. Viața nu are limite. Mergi unde vrei să mergi. Atinge vârfurile pe care vrei să le atingi. Totul se bazează pe 2 lucruri: inima și mâinile tale. Atât.

Poți să angajezi pe cieva să conducă mașina în locul tău, să producă bani pentru tine. Dar nu poți plăti pe cineva să îndure boala în locul tău.

Lucrurile materiale pierdute mai pot fi recuperate. Dar e un lucru care nu poate fi recuperat odată pierdut: viața.

Când o persoană intră în sala de operație, va realiza că există o carte pe care nu a terminat-o de citit – “Cartea trăitului sănătos”.

Indiferent de etapa vieții în care ne aflăm acum, odată cu trecerea timpului, ne vom confrunta cu ziua în care cortina va cădea peste noi.

Pune preț pe dragostea pentru familia ta, iubește-ți consortul, prietenii.

Poartă-te bine cu tine. Prețuiește-i pe ceilalți.

Steve Jobs

sursa:http://www.unica.ro/

Hrana ta zilnica!

14 NOIEMBRIE
Romani 14.1-18
Cartea Faptele Apostolilor ne-a arătat cât de greu le-a fost creştinilor scoşi din iudaism să se elibereze de formele religiei lor. Şi astăzi, în creştinătate, sunt mulţi credincioşi care acordă o importanţă deosebită practicilor exterioare: să nu consume carne, să ţină sărbători ... Să ne ferim să-i criticăm! Eu nu am dreptul să mă îndoiesc că un creştin nu ar lucra „pentru Domnul" (v. 6), că el nu I-ar fi Domnului un slujitor responsabil. Intr-o manieră generală, înclinaţia de a-i judeca pe alţii este întotdeauna dovada că îmi cunosc prost propria inimă. Pentru că, dacă pe de o parte simt cu adevărat scârbă faţă de mine, iar pe de altă parte sunt pătruns de sentimentul harului lui Dumnezeu care mă suportă, atunci orice duh de superioritate ar dispărea din gândirea mea. Cum aş mai putea să mă erijez în judecător, când ştiu că eu însumi trebuie să mă prezint în curând în faţa instanţei lui Dumnezeu (v. 10, chiar fiind deja îndreptăţit)? Şi nu numai că nu trebuie să judec motivaţia comportării unui frate, ci trebuie să veghez să nu-l scandalizez prin a mea. Sunt îndemnat să mă abţin de la ceea ce l-ar putea distruge (contrar zidirii) pe un alt credincios. Şi argumentul decisiv pentru aceasta îl am în v. 15: acest frate este „acela pentru care a murit Hristos".

Cand primeste rugaciunea mea raspuns?

Fiecare zi este aproape la fel, avem fiecare aproximativ acelasi program.
Copiii - scoala, casa, teme, somn si de la capat. Adultii - servici, casa, probleme, eventual somn(daca nu insomnii)...si iar de la capat. Nu stiu daca difera vreo zi de alta, ma refer in viata noastra pamanteasca.
Ne facem un program bine stabilit pentru fiecare zi, insa in framantarea aceasta care ne-a cuprins, ma intreb, cat timp acordam pentru suflet?
Cat timp petrecem cu Domnul in partasie? Zi de zi, si vorbesc in dreptul meu spunand-o cu rusine, ma uit cum timpul meu de partasie se scurteaza tot mai mult, si pe masura ce se scurteaza din criza de timp...intervin parca mai multe probleme.
Rugaciunea, in special cea de dimineata are un efect fantastic peste zi!
Da! Rugaciunea pe care noi o tratam uneori cu foarte mare superficialitate. Spunem in graba 2-3 cuvinte si alea sunt doar cerinte, "Doamne ajuta-ma, Doamne fii cu mine, pazeste-ma, da-mi, fa-mi, ocroteste-mi copiii, etc", cam la aceasta se rezuma rugaciunea multor crestini, rugaciunea de dimineata care ar trebui sa fie o lauda la adresa lui Dumnezeu.
Rugaciunea de dimineata ar trebui sa fie o explozie de  cuvinte de lauda, de glorificare, de slava la adresa Dumnezeului nostru. Din cauza presiunii zilnice am redus-o la cateva cuvinte, cu toate ca stim ca rugaciunile noastre au un pret enorm in fata lui Dumnezeu. Si ca sa vedem valoarea rugaciunilor noastre, am gasit un verset in Apocalipsa 5:8:
"Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor"
Iata ce valoare are rugaciunea mea si a ta! Sunt asezate in potire de aur, apoi sunt aduse in fata Tronului lui Dumnezeu. Acolo, in fata scaunului de domnie, este rugaciunea mea si a ta.
 Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.
Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Apocalipsa 8:3-4

 La vremea hotarata de Domnul, fiecare rugaciune va primi raspuns.

Vrei raspuns la toate problemele care te incorseteaza pe zi ce trece tot mai mult?

Vino in rugaciune inaintea Lui si trateaza cu maxima seriozitate momentul rugaciunii, daca vrei ca si rugaciunea ta sa fie pusa in potirul de aur a lui Dumnezeu. Doar atunci, rugaciunea ta va primi raspuns!

Hrana ta zilnica!

13 NOIEMBRIE
Romani 13.1-14
A fi supus autorităţilor înseamnă a fi supus lui Dumnezeu care le-a rânduit — cu excepţia cazurilor când ceea ce cer acestea este în mod evident în contradicţie cu voia Domnului (comp. cu Fapte 4.19; 5.29). Creştinul care profită de securitatea şi de serviciile publice asigurate de Stat trebuie să se comporte ca un bun cetăţean, să-şi plătească cu scrupulozitate impozitele (v. 7), să respecte legile şi regulamentele: poliţia, vama etc...
„Să nu datoraţi nimănui nimic" (v. 8) este un îndemn pe care nu trebuie să-1 uităm, mai ales în această epocă în care se poartă creditele (când ele au devenit un obicei)! Datoriile pot fi o capcană din mai multe puncte de vedere:
1. Angajează un viitor care nu ne aparţine.
2. Ne leagă mai mult de oameni decât de Dumnezeu (Ieremia 17.7).
3. Sunt expresia unui spirit nerăbdător şi a voinţei proprii. Trebuie oare să achiziţionez ceva pentru care Domnul încă nu mi-a dat banii necesari? O singură datorie trebuie să ne lege: dragostea, care rezumă toate instrucţiunile acestui capitol: dragostea pentru Domnul (1 Petru 2.13), pentru fraţii noştri şi pentru toţi oamenii.
Ce motivaţie puternică pentru a trăi în credincioşie şi care ne înviorează inimile găsim în expresia: „vine dimineaţa" (Isaia 21.12)! Cât timp durează noaptea morală a acestei lumi, credinciosul este invitat să îmbrace „armele luminii” (v. 12; Efeseni 6.13...). Domnul vine!

Frumusetea umblarii cu Dumnezeu!

Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!”, bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. 

Ps. 94:18-19 

 

Imi place tare mult dimineata obiceiul celor de la RVE, in fiecare zi citesc un psalm pentru noi ascultatorii. 

Bineinteles acest psalm ma gaseste intotdeauna in trafic si azi de dimineata a fost citit Psalmul 94.

M-am bucurat sa aud aceste cuvinte de incurajare.

Atunci cand mi se clatina piciorul...bunatatea Domnului ma sprijina!

De cate ori oare nu am simtit ca picioarele noastre tremura....? 

Ce remediu ati folosit ca terapie? 

Oare nu Cuvantul Domnului ne-a intarit intotdeauna in momentele noastre dificile pe cale? Sau...ce altceva mai bun decat bunatatea Domnului aratata fata de noi ne-a ajutat sa ne ridicam si sa mergem mai departe? Prin insasi faptul ca nu ne-a pedepsit pentru momentele in care am alunecat sau am dat faliment...Dumnezeu ne-a aratat cat de mult ne iubeste si ne-a aratat cat de bun este cu noi.

Psalmistul continua si spune: "Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul". 

Sa fii stiut oare ca vom ajunge si noi sa traim asemenea vremuri?

Adevarul este ca tot mai mult cel rau cauta sa isi lase amprenta peste viata noastra, incercand sa aduca in inima noastra tot felul de ganduri, si nu unul...ci cu gramada. Dar stiti care este frumusetea umblarii cu Dumnezeu? Nici in asemenea situatii...nu ne lasa singuri, ci mangaierile Sale ne invioreaza sufletul.

Doamne..cate avantaje avem si cat de minunat este sa umblam cu Tine!!!

Hrana ta zilnica!

12 NOIEMBRIE
Romani 12.9-21
În versetele 1-8 era vorba de slujirea noastră înaintea lui Dumnezeu; versetele 9-16 enumera mai degrabă îndatoririle faţă de fraţii noştri, în timp ce versetele 17-21 tratează problema responsabilităţii pe care o avem faţă de toţi oamenii.
Fiecare dintre aceste îndemnuri trebuie să fie subiect de meditaţie, pentru a-i găsi aplicaţia în viaţa de zi cu zi — căci autoritatea Cuvântului se extinde atât asupra vieţii de familie, cât şi asupra serviciului, atât în timpul săptămânii, cât şi în timpul duminicii, atât în zilele de bucurie, cât şi în zilele de tristeţe (v. 15)...! Nu există împrejurare în care să nu putem şi să nu trebuiască să ne purtăm ca şi creştini.
Versetul 11 ne încurajează la activitate. Cu toate acestea, diferitele slujbe prezentate înaintea noastră: binefacere, ospitalitate (v. 13)... trebuie rezumate toate cu expresia „slujiţi Domnului (şi nu propriei reputaţii).
A rămâne la lucrurile smerite şi cu cei smeriţi (v. 16), a suferi cu răbdare nedreptăţi sau insulte (v. 17-20) sunt atitudini contrare naturii noastre. Numai aşa se poate însă manifesta viaţa lui Hristos în noi (1 Petru 2.22,23): cum s-a manifestat în El. A face bine este singura replică faţă de rău care ne este permisă şi, de asemeni, este singura modalitate de a-l învinge.

Speranta moare ultima....

Am citit un raport referitor la sistemul corupt din tara. Cred ca imaginea spune totul..

Cam asa au mers lucrurile la noi. Ma intreb si eu ca tot omul, pe viitor se va schimba ceva...?

Traim cu speranta si speranta moare ultima!

Hrana ta zilnica!

11 NOIEMBRIE
Romani 12.1-8
Până aici am văzut ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi; capitolele 12-15 ne învaţă ceea ce El aşteaptă acum de la noi. Domnul Şi-a câştigat toate drepturile asupra vieţilor noastre. Să-I prezentăm ceea ce Ii aparţine Lui: trupurile noastre, ca o jertfa vie (spre deosebire de jertfele moarte aduse potrivit cultului iudaic), astfel ca El să poată lucra prin ele. Înainte însă de a-I sluji, trebuie ca priceperea noastră reînnoită să discearnă voia Domnului (citiţi Coloseni 1.9,10). Oricare i-ar fi înfăţişarea, ea este întotdeauna „bună şi plăcută şi desăvârşită" (întărim aceste cuvinte)... pentru singurul motiv că este voia Sa (v. 2; Ioan 4.34). De asemenea este important să ne controlăm gândurile şi să le judecăm, în aşa fel încât ele să rămână gânduri ale umilinţei, nu ale propriei satisfacţii; gânduri sănătoase, nu întinate.
In versetele 6-8 sunt enumerate câteva daruri ale harului: profeţia, slujirea în adunare, învăţătura, îndemnarea, administrarea, conducerea turmei... Toate aceste activităţi — vor spune unii - nu mă privesc; ele sunt pentru creştini mai în vârstă şi cu experienţă. In tot cazul, ultima din versetul 8 poate fi împlinită de orice credincios, indiferent de vârstă: „cine arată îndurare, s-o facă cu bucurie".