Hrana ta zilnica!

26 IULIE
Matei 13.18-30
Între cei care aud Cuvântul, Domnul, Cel care cunoaşte perfect inima omenească, distinge patru categorii de persoane.
Prima este comparată cu pământul bătătorit al drumului, devenit tare pentru că este călcat de toată lumea. Nu cumva inima noastră seamănă cu acest drum pe care lumea tot trece, din moment ce Cuvântul nu poate pătrunde în ea?
Alţii, asemeni acestor Jocuri stâncoase", sunt cei cu duhuri superficiale, în a căror conştiinţă nu s-a imprimat profund convingerea stării de păcat. In felul acesta, emoţia trecătoare simţită la auzirea Evangheliei este doar o credinţă aparentă.
Dacă credinţa autentică are în mod necesar rădăcini (nevăzute), cel care o face cunoscut este însă rodul (şi acesta este văzut). Credinţa fără fapte este moartă, sufocată, precum să-mânţa căzută „între spini"

 (lacov 2.17).
Sămânţa cade însă şi în ,pămănt bun", în care spicul, la vremea lui, va putea rodi (se va putea maturiza).
Parabola neghinei ne învaţă că vrăjmaşul nu s-a mărginit numai să fure sămânţa bună, de fiecare dată când a putut (v. 19), ci a şi semănat sămânţă rea, „pe când dormeau oamenii". Pentru că somnul spiritual ne lasă în voia influenţelor rele, suntem îndemnaţi cu stăruinţă să fim vigilenţi (Marcu 13.37; 1 Petru 5.8 etc).

Scoala de vara Areopagus - 2014

Mandela Day at Areopagus!
67 minutes with HE Thenjiwe Mtintso

Unii copii abia asteapta sa vina vacanta, mezinul meu m-ai vroia scoala.
Asa ca zis si facut.
 Dupa terminarea scolii, l-am inscris inca o luna la o scoala de vara intr-un centru crestin.
Pesemne ca i-a placut mult, pentruca nu a vrut nici macar o zi sa lipseasca.
Au avut un timp minunat impreuna mai ales ca au sarbatorit alaturi de ambasadoarea  Africii de Sud.

In curtea centrului au plantat impreuna un copac

Au avut loc concursuri  si diferite jocuri specifice varstei lor.
Cateodata e bine sa fii copil!

Emisiunea Calea Adevarul si Viata in direct cu prof. Iosif Ton

                    

Departe de fata Domnului!

De fiecare data cand citesc, ma rog Domnului sa ma ajute sa si inteleg ceea ce citesc, iar ceea ce Dumnezeu imi descopera doresc sa impartasesc si altora.

Isus a spus: mergeti si duceti Evanghelia pana la marginile pamantului.

E frumos sa  calatoresti si sa fi implicat direct in aceasta slujire, si mie sincer mi-ar placea sa fac acest lucru, numai ca nu toti putem face asta si nu de fiecare data. Toate la timpul lor si fiecare in slujirea la care l-a chemat Domnul. Nu cred ca trebuie sa ai neaparat studii de teologie ca le spui oamenilor ceea ce a facut Dumnezeu in viata ta, insa cred ca fiecare putem vorbi si altora despre minunile Domnului Isus, cred ca fiecare putem gasi o modalitate prin care sa fim aceea voce pe care doreste Domnul sa fim. Nu ca ar avea nevoie Dumnezeu de serviciile noastre, El este Suveran, insa  Domnul vrea ca sa fim acele voci care sa-I  marturiseasca minunile. Astazi, cand cu ajutorul internetului si cu un singur clik, poti accesa orice, tot la fel consider ca poti fi de folos Domnului aruncand si tu, si eu o samanta in ogorul Evangheliei. 

De-aceea fac, ceea ce fac, de-aceea asez fiecare gand, aici pe acest blog, si toate le fac doar de dragul lui Dumnezeu, de dragul Fiului Sau si de bucuria pe care o am in El, stiind ca mi-a salvat sufletul de la moarte.

De ceva vreme am inceput sa citesc prorocii mici. Astazi am citit cartea Iona. Imi place tare mult aceasta carte si de fiecare data cand o citesc mai descoper inca ceva. Imi amintesc ca in urma cu un an, sau poate chiar mai bine, am scris din nou despre Iona.Nu stiu ce am scris atunci, si nici macar nu merg in arhiva sa vad ce am scris, cu siguranta am scris ceea ce mi-a dat Domnul intelegere la vremea-aceea, insa astazi din nou mi-a ramas gandul la Iona.

Citind toata cartea Iona, am stat si m-am gandit, "ce o fi fost in mintea lui Iona, atunci cand incerca sa se ascunda de Domnul?"

Domnul ii spune: „Scoală-te, du-te la Ninive..." (v.2)

Iona aude chemarea Domnului, insa face altceva (v.3), "Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului"

Locul in care se gaseste Iona in momentul in care  Dumnezeu ii vorbeste este la o distanta de aproximativ 400 de km de cetatea Ninive. Interesant este ca Iona alege sa plece sau mai bine zis sa fuga de fata Domnului la Tars, iar distanta este de aproximativ  4000 de km, adica de zece ori mai mare.

Oare nu stia Iona ca Dumnezeu este pretutindeni si de fata Lui nu te poti ascunde, nici macar la 4000 de km?

Dar noi? 

 Oare nu facem ca si Iona? Domnul ne vorbeste, si ne spune mergi acolo sau fa cutare lucru, iar noi facem altfel decat ne-a vorbit sau mai mult, ignoram vocea LUI? 

 Vers.5: " Corăbierii s-au temut, au strigat...", iar bietul Iona ce a a facut? "Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus"

Corabierii au strigat-Iona s-a culcat!

Sunt convinsa ca era mare zarva pe corabie, ma intreb: "cum a putut sa se lipeasca somnul de Iona?"

Dar noi? 

Ma uit la vremurile in care traim, sunt vremuri in care multi au iesit pe campul Evangheliei sa arunce samanta, este mare zarva, semanatorii seamana, recolta este gata de strans, sunt asteptati seceratorii, si..."EU" sau poate ""TU", am plecat sa mai dormim?

Vers. 13:"Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor"

A plecat cu gandul sa se ascunda de Domnul, dar iata ca se izbeste de valurile furioase care impiedica fuga lui. Ma intreb, oare nu a stiut Iona ca Dumnezeu este Stapanul marilor? Sunt convinsa ca, DA!

Numai ca Iona a incercat, poate ca Domnul o fi inchis ochii sau s-o fi gandit ca ochii Domnului nu patrund pana pe fundul corabiei?

Dar noi?

Cate furtuni sau cate valuri a lasat Dumnezeu peste noi incercand sa ne opreasca din calatoria noastra, calatorie care nu Ii place Domnului? Oare nu stim ca Dumnezeu este Suveran si Stapan peste toate?

Vers.15."Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare"

Ma gandeam la bietul Iona. Ce simtea Iona in acel moment?

M-am gandit, in ce loc a ajuns Iona! Nu stiu ce fel de peste o fi fost, Biblia nu ne scrie acest lucru, o fi fost balena sau altceva, cert este ca era un peste mare. Ori ce poate fi in pantecele unui peste mare? Cu siguranta sunt tot felul de resturi inghitite, iar Iona a trebuit sa stea in acel loc, trei zile si trei nopti.

 Nici nu ma mir de rugaciunea pe care o face din pantecele pestelui...!   

Dar noi?

Nu cumva stim ca toate valurile si incercarile din viata noastra sau din jurul nostru se datoreaza faptului ca incercam sa ne ascundem de Domnul?

De ce oare asteptam sa fim aruncati si noi ca Iona, pe fundul marii?

Fundul marii, poate fi o boala, un deces in familie, poate fi o criza puternica financiara, poate fi un esec, o dezamagire sau multe alte modalitati pe care Dumnezeu le poate aplica in dreptul fiecaruia.

Cap.2, vers 2: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat"

Iona era in stramtorare si la propriu si la figurat. Indiferent cat de mare o fi fost pestele, ma gandesc ca bietul Iona statea chitic, din lipsa de spatiu, dar si spiritual vorbind, Iona era la mare stramtorare. S-a pus sa-si masoare fortele cu Domnul...!

Ioan, Iona...oare nu stiai cat este de puternic este Dumnezeu?

Dar noi? 

 Nu stim oare ca nu putem sa ne punem cu Dumnezeu?

Ce am putea face in stramtorarea noastra mai bine, decat ceea ce a facut Iona?

 „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat"

Nu stiu daca fugi si tu ca Iona, nu stiu daca valurile sunt pornite impotriva ta, nu stiu daca nu cumva esti pe fundul marii, nu stiu in ce stramtorare te afli, dar tot ceea ce stiu este ca, altceva mai bun de facut nu ai nci tu si nici eu, decat sa-L chemam pe Domnul. 

Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. 

 Ps. 18:6

Atunci cand Il strigam, El aude si ne raspunde!

Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.

Ps.34:6 

 

Hrana ta zilnica!

25 IULIE
Matei 13.1-17
Inima poporului se împietrise şi, de bunăvoie, îşi închiseseră ochii şi îşi astupaseră urechile (v. 15). 

De acum, Isus le va vorbi prin parabole, într-un mod ascuns, rezervând învăţăturile Sale numai pentru ucenici. Versetele 18,36 şi 37 arată că Domnul este întotdeauna gata să le explice alor Săi ceea ce ei doresc să înţeleagă. Biblia cuprinde multe lucruri greu de înţeles şi neclare pentru inteligenţa noastră naturală limitată (Deuteronom 29.29), dar explicaţia o vom primi, la momentul potrivit, dacă o dorim cu adevărat (vezi Proverbe 28.5). Să nu ne lăsăm deci descurajaţi de pasajele sau de expresiile pe care nu le înţelegem imediat. Să-I cerem Domnului să ne explice Cuvântul Său.
Respingerea lui Mesia de către Israel a avut şi o altă consecinţă: negăsind să strângă roade în mijlocul poporului Său, Domnul va începe de acum să semene în lume Cuvântul Evangheliei. Acesta este numit în alt loc „Cuvântul sădit", care are putere să salveze sufletele (Iacov 1.21). Cu toate că nu este decât un singur soi de sămânţă, nici vorbă ca toţi să primească în acelaşi fel Cuvântul. Întrebarea este: voi cum l-aţi primit?

Alin Oros-10000 motive

      Alin Oros este un tanar deosebit de talentat si face parte din Biserica Elim. 

Dumnezeu a pus in el un talant si un dar deosebit.

Ne bucuram de fiecare data sa-l ascultam cantand spre slava Domnului. Sincer mi-a fost dor sa-l aud, mai ales ca in ultima vreme ne-a incantat sufletul mai rar, fiind plecat la munca in Germania, insa atunci cand vine ne bucura tare mult. Asa a fost si duminica seara. 

 A inaltat Domnului un cantec minunat care spune asa:

1. E o noua zi soarele răsare
E timp să cânt spre Slava Ta
Orice'ar veni ce în faţa mi'ar apare
Eu vreau să cânt şi seara laude!

Ref.

 /: Cântă suflet al meu
Pentru Dumnezeu, Cel binecuvântat
A Lui Nume e Sfânt ,cântă acum
Cum nu ai mai cântat ! :/

2 .Încet Tu esti, Doamne la mânie,
În dragoste eşti bogat şi-eşti bun!
Găsesc că am 10.000 motive,
Ca să te laud şi tuturor să spun!

3. Iar când sfârşitul îmi va fi aproape,
Puterile când îmi vor slăbi ,
Al meu suflet va cânta continuu ,
Ori 10.000 mii de ani şi în veşnicii !

              Multumim Domnului pentru toti talanti pe care i-a impartit printre tinerii din adunare.

                    

MULTI ANI FERICITI, scumpul meu!

Daca ar fi sa fie toti cei din familie si nascuti in luna iulie alaturi de mine, as fi incurcat-o rau de tot, pentru ca nu mi-ar ajunge salariul pe luna cate cadouri ar trebui sa fac, insa scap ieftin ca multi sunt la distanta.

Desi in acesta poza sunt amandoi copii, doar unul din ei este sarbatoritul, feciorul meu cel mare.

 Iata ca a mai trecut un an si in viata lui, un an cu incercari, cu binecuvantari, un an in care Mana lui Dumnezeu a fost intinsa peste el, chiar daca el nu vede intotdeauna acest lucru. De fapt, nici unul din cei doi copii nu vor sa vada acest lucru.

Imi amintesc, ca in urma cu ceva vreme, anul trecut, vorbeam cu el despre mantuirea lui.Ii spuneam ca Isus a murit si pentru el, insa asa mai in gluma, mai in serios, mi-a spus, ca stie acest lucru, se va pocai de pacatele sale, insa putin mai tarziu, pentru ca este inca tanar.L-am intrebat cat de sigur este pe acest "MAI TARZIU"?

Ziua de maine nu este a noastra, de unde stie el daca apuca acest "mai tarziu"?

Mi-a dat un raspuns negandit as putea spune:

"ei mami, lasa-ma ca doar n-oi muri maine, sunt inca tanar"

La doar doua saptamani, fiind tura de noapte, undeva spre sfarsitul turei, avea o cursa in afara localitatii. La intoarcerea spre Timisoara avea in masina doua doamne care mergeau la servici in Timisoara. Intr-o fractiune de secunda s-a trezit cu o masina in fata lui, venind pe contrasens.Era o decizie care trebuia luata intr-o secunda...

A tras cat a putut de volan sa-l fereasca, si in acelasi timp sa nu se izbeasca frontal, insa pe marginea soselei era un canal, s-a rostogolit de cateva ori cu masina si a ramas rasturnata masina cu rotile in sus. Cel vinovat, un medic din Lugoj, atipise la volan.

Speriat pentru ca stia ca masina este pe gaz, a spart geamul a iesit repede afara dupa care a  incercat sa scoata si pasagerii din spate. A scos prima femeie, fiind ranita si cu coaste rupte, a intrat sa o scoata si pe cealalta doamna, doamna fiind o tanara in jur de 30 de ani, numai ca....din pacate murise.

A fugit de langa masina socat si privea la doamna ranita, se uita la doamna decedata si privea la el uimit vazand ca nici macar un fir de par nu era atins.

Nu stiu daca si-a amintit in acel moment ceva, insa la prima noastra discutie, i-am amintit ca nimeni nu este nici prea batran, dar nici prea tanar pentru a se infatisa inaintea Celui care ne-a creat.

Anul trecut in timp ce ii  faceam urari, si ce poate sa-i ureze o mama copilului ei, decat sanatate si tot ce este bine...stiu ca i-am facut si urmatoarea urare, "anul viitor sa nu mai fie singur", pentru ca are deja o varsta.

Intr-adevar singur nu este, si sper ca relatia sa se si oficializeze, insa ma rog Domnului ca El sa lucreze in toate privintele in viata lui, asa cum este mai bine. Sa-i daruiasca tot ce este mai bun pe plan pamantesc, dar ma rog sa-i daruiasca cel mai de pret lucru,

MANTUIREA, atat lui cat si celor din jurul lui.

Ma rog ca indurarea lui Dumnezeu sa fie peste el, si inca un lucru, "sa-i dea intelepciune sa inteleaga care este Voia lui Dumnezeu cu privire la viata lui", pentru ca de un lucru sunt sigura,

"Dumnezeu il are in planul sau de mantuire"

La multi ani, scumpul meu!

Hrana ta zilnica!

24 IULIE
Matei 12.38-50
Odată cu cap. 12 se încheie prima parte a acestei evanghelii. Pentru că fusese respins ca Mesia de către cei care ar fi trebuit să fie cei dintâi care să-L primească, Isus începe acum să vorbească despre moartea şi despre învierea Sa. Era marea minune care mai rămăsese de împlinit şi despre care iudeii aveau deja o imagine prin istoria lui Iona cel înghiţit de peşte şi redat cu viaţă de către acesta.

 In acelaşi timp, Domnul le arată acestor cărturari şi farisei zdrobitoarea lor responsabilitate, cu atât mai mare cu cât ei erau mult mai instruiţi decât fuseseră odinioară cetăţenii din Ninive sau decât împărăteasa din Seba, iar El era cu mult deasupra lui Iona sau a lui Solomon!
El venise să locuiască în această casă, a lui Israel, alungând demonii şi înlăturând idolatria (comp. cap. 8.31 cu 21.12,13), dar ei nu L-au primit, de aceea casa a rămas goală, ... gata să adăpostească o putere a răului şi mai grozavă decât cea dinainte: aceasta se va întâmpla cu Israel sub domnia lui Antihrist.
Versetele 46-50 arată că Domnul Isus nu le mai poate recunoaşte nici chiar pe rudele Sale. El rupe de acum relaţiile pământeşti şi naturale cu poporul Lui şi va explica prin parabolele din cap. 13 ce este Impărăţia cerurilor şi cine poate fi primit în ea.